io laudaros

cum naibii sa nu ma umflu in pene si sa nu ma simt irezistibil, cand tocmai ce am incheiat o discutie aprinsa cu o femeie, ea imi scrie ca ii e dor de mine?! fir-as al naibii de simpatic ce sunt, adica ii spun clar si raspicat ca nu suntem compatibili in viata asta sau in oricare alta, ba ma mai si irit si incep sa ridic tonul si sa spun lucrurilor pe nume si sa fiu radical, ca ea imi zice cat de tare ii e dor de mine chiar in acel moment cand eu vorbesc cu voce tare de tot si aproape ca urlu :|

ce semeni aia culegi...semeni vant culegi furtuna / semeni flori culegi buchete.

cum iti dai seama ca o fata merita

din filmul A Bronx Tale (1993) am invatat o povata tare buna si interesanta despre cum sa-ti dai seama daca o femeie merita sau nu. mafiotul ii spune baiatului lui De Niro "pustiule, cand inviti fata sa intre in masina ii deschizi frumos usa iar cand te duci sa intri si tu, nu o iei prin faţă ci te duci prin spatele masinii si o urmaresti atent pe fata sa vezi ce face. daca se intinde sa-ti deschida usa inseamna ca fata se gandeste la tine si merita atentia ta, daca nu...trageio si gata".
foarte buna mi se pare aceasta invatatura, insa n-am avut decat o singura data ocazia sa o experimentez. usa mi-am deschis-o eu singur, iar in acea seara am auzit o crapatura.

pe aceeasi idee mi-am dat eu seama de o alta metoda prin care poti verifica fata, daca intr-adevar merita osteneala.
pur si simplu te uiti la ea cum se aseaza atunci cand iti cere s-o iei in brate.
daca sta cu faţa la tine si isi pune capul pe pieptul tau, atunci e de bine si fata iti merita atentia, dar daca ea iti spune ca vrea s-o iei in brate si se intoarce cu spatele la tine, atunci inseamna ca sta cu spatele la tine...pur si simplu. fiecare trage ce concluzie vrea, caci nu vreau sa zic eu ca asta e regula. eu am simtit pe pielea mea si stiu astfel despre ce vorbesc. e mult mai fain cand vezi fata pe care o imbratisezi si parca iti vine s-o faci fericita mai mult decat pe cea sta cu spatele la tine.
da, e frumos sa imbratisezi fata din spate, dar parca mai fain e cand sta cu faţa la tine si isi tine capul pe pieptul tau. te simti si tu barbat, vezi ca ii place de tine si mai e si increderea aia pe care ti-o ofera oamenii care nu-ti intorc spatele.
poate ca asta n-ar conta atat de mult cu o fata oarecare, dar cand iti spune ca tine la tine si ca s-o iei in brate (dar ea pe tine nu), parca ceva miroase aiurea. nu afirm ca este o regula universal valabila, dar nici Freud nu trebuie sa fii ca sa-ti dai seama cand o femeie este egoista cu tine.



miau!

Seven Pounds (2008)

am vazut si eu minunea, Seven Pounds (2008), filmul care i-a impresionat pe toti si i-a facut sa planga.
cu toate ca nu obisnuiesc sa fac asta...am plans si eu, asa as putea spune caci mi-au mijit niste lacrimi si ochii mi se umezisera mai mult decat de obicei. nu stiu ce i-a facut pe ceilalti sa planga, dar eu am fost profund sensibilizat de personajul interpretat de Rosario Dawson, o frumoasa femeie intr-un rol de femeie minunata. pt asta m-am intristat eu si m-am cuibarit in fotoliu, caci m-am indragostit de acest personaj si m-am bucurat alaturi de el si m-am intristat cand am vazut ce pierde ca sa-si castige viata (cel putin pt mine faza asta a fost crunt de dureroasa).
in rest...filmul n-a fost cine stie ce, dar mi-a placut si asta pt ca exista aceasta femeie acolo. nu-i cine stie ce ca si realizare cinematografica, personajele sunt tare slab realizate din punctul meu de vedere iar filmul pe d'antregul nu straluceste cu nimic, nici macar cu scenariul care a dat o poveste frumoasa si tare emotionanta. mi-a mai placut si de Woody Harrelson si personajul lui, caci e numai bun de empatizat.
nu stiu daca filmul are vreo morala sau vrea sa demonstreze ceva ori sa faca lumea mai buna, pt mine el este doar un film facut sa sensibilizeze si sa le ofere oamenilor pretexte pt a se imbratisa si filmul in care mi-am intalnit personajul feminin preferat. atat!
i-am dat nota 7!

wallpapere (XII)

pt mine, aceasta este intruchiparea perfectiunii!

azi mi-am adus aminte

ce e val ca focul trece, caci vechile obiceiuri mor greu...

Choke (2008)

aseara am vazut filmu' asta Choke (2008) si as vrea sa zic doua trei cuvinte despre el, insa la cat de ciudat a fost, tare greu imi vine sa fac asta.
filmu' e facut dupa o scriere a lui Chuck Palahniuk si are ca personaj principal un dependent de sex care se sufoca cu mancare prin restaurante pt a castiga mila oamenilor si a-i face pe acestia sa-i dea bani. cu banii astfel stransi isi ajuta mama bolnava cu capul sa traiasca intr-un sanatoriu. spus astfel subiectul filmului pare unul foarte ciudat si nebun, dar felul in care e prezentat in film il face sa para normal si real, de unde si ciudatenia lui.
filmul e haios si amuzant pt oamenii cu mintea deschisa si cu simtul umorului. actorii joaca foarte bine si filmul are astfel un plus de farmec.
i-am dat nota 8!

asta ascult acum si-mi face placere (XII)

(Nomadix - Chura Liya)

asta ascult dimineata si cant cand ajung la serviciu, asta ascult cand conduc, asta ascult seara si asta fredonez pe parcursul zilei. as vrea sa o pun si pe telefon ca sonerie :))
melodia e de la Buddha Bar.

peste 3 saptamani o sa ma duc la Soulfy si uite-te si tu ce melodii ascult eu =))

Changeling (2008) & Flawless (2007) & Gegen die Wand (2004)

saptamana trecuta am vazut Changeling (2008) si Flawless (2007), dar n-am mai apucat sa si scriu despre ele. acum vreau doar sa le consemnez. lu' Changeling i-am dat nota 8 iar lui Flawless nota 7. filmele sunt ok si bune pt entertaining.
iar acum ceva vreme am vazut si Gegen die Wand (2004), un film tare fain si despre care mi-e ciuda ca n-am scris. l-as mai vedea inca o data ca sa-mi aduc mai bine aminte despre el si sa-l conemnez asa cum se cuvine. lui i-am dat nota 9!

Les invasions barbares (2003)

Les invasions barbares (2003) a castigat in 2004 premiul Oscar pt Cel mai bun film strain. de ce?...ca io unu' n-am prea inteles. am aflat asta cand deja vazusem filmul si aveam impresia ca ar fi putut fi un film de arta, dar a fost doar un film cu un subiect interesant tratat intr-un mod obisnuit sau cel putin, voit obisnuit.
filmul este despre un om bolnav de cancer care isi traieste ultimele zile si amintiri. totusi, situatia nu este dramatica, adica nimeni nu plange, nimeni nu se vaita si asta pt ca omului respectiv i-a placut si ii place viata pana la ultima suflare si nu vrea sa-si inunde in lacrimi zilele ramase. fiul sau il ajuta sa aiba amintiri placute despre ultimele clipe aducandu-i prietenii alaturi, dandu-i heroina ca sa-si linistesca durerile, aranjandu-i o camera buna la spital, ducandu-l in locuri frumoase. frumos mod de a-ti incheia viata, nu?
sincer sa fiu, habar n-am care a fost scopul filmului sau care ar fi trebuit sa-mi fie impresiile dupa vizionare, caci n-am simtit filmul sa fie intr-atat de puternic incat sa-mi lase niste sentimente profunde. de aceea m-a si mirat faptul ca a primit un Oscar si m-a facut astfel sa fiu mai reticent la castigatorii acestui premiu.
nu m-am simtit mai plin de viata, nu am dezvoltat empatie pt personajul bolnav, nu am fost invidios pe felul in care isi incheie viata, nu am plans cand acesta a murit. am fost fascinat doar de personajul fiului sau, un baiat foarte descurcaret (dar asta pt ca se baza pe portofel...) si ager la minte, interpretat foarte bine de actorul care l-a jucat. in rest, mai nimic remarcabil la acest film. intr-adevar, totusi, povestea este una frumoasa si exploatata asa cum se cuvine de catre un regizor bun ar fi dat un film mare. singura secventa cu adevarat artistica a fost ultima imagine care i-a aparut in minte bietului om, o femeie cu coapsele dezgolite intr-un film alb-negru, imagine care l-a urmarit toata viata si care l-a facut sa adore femeile.
i-am dat nota 7!

The Boy in the Striped Pyjamas (2008)

probabil ca va urma o perioada in care voi scrie mai putin despre filmele pe care le vad. le voi consemna, le voi da doar note si, daca ma va tine, voi si scrie cate ceva despre ele.

pt filmele prea romantice exista termenul de "siropos" care li se poate alatura si care il atentioneaza pe privitor ca poate sa dea in diabet, dar pt filmele dramatice exista vreun termen asemanator care sa le spuna oamenilor ca exista posibilitatea sa planga in hohote si sa li se rupa sufletul? poate "lacrimogen" ar fi un cuvant bun, daca nu chiar asta e termenul folosit :P
The Boy in the Striped Pyjamas (2008) este un astfel de film, facut pt a fi dramatic, pt a stoarce lacrimi si pt a sensibiliza lumea cu privire la Holocaust. n-as putea spune ca nu e un film bine facut din multe puncte de vedere, insa finalul a fost previzibil (cel putin pt mine) si astfel am intuit cum se va desfasura actiunea si cum povestea va fi stoarsa de drama.
oricum, este un film fain ce cu siguranta va lasa oamenii cu un mare si lung oftat.
i-am dat nota 7!

in timp ce stergeam masa m-am gandit la echilibru...

ma gandeam mai devreme in timp ce stergeam masa "de ce trebuie sa-i confirm eu lui Dumnezeu ca merit un loc in Rai? Dumnezeu exista doar ca sa-i sperie pe oameni, sa-i tempereze, sa-i tina in frau, sa fie ca un bici sub amenintarea caruia ei sa fie buni si sa nu faca rautati?"

acel " doar " m-a dus pe mine cu gandul mai departe de atat.
pai daca Dumnezeu este doar pt a-i tempera pe oameni, nu ar fi bine daca eu din proprie initiativa m-as tempera, daca as avea un comportament cat de cat decent nu din frica de Dumnezeu, ci pt ca asa este normal sa fie? sa fie sa-mi dezvolt mai bine bunul-simt (common sense) si nu frica de Dumnezeu si sa ma pastrez ca om si fiinta intr-o echilibrata existenta.
parerea mea e ca raul apare nu atunci cand omul isi invinge frica de Dumnezeu si face ce-l taie capul, ci atunci cand exagereaza, cand intr-adevar este nevoie de ceva sau cineva care sa-l tempereze pt ca altfel comportamentul sau ar lua-o razna si el ca om s-ar indeparta cu mult de pe brazda sa.
OK, sex total...dar nu dubla penetrare vaginala sau, si mai rau, anala...ori tripla penetrare (adica dubla intr-un loc si simpla in celalalt). asta e doar un exemplu, pt ca in sex si de la el porneste desfranarea si ratacirea pe cai gresite.

draga criza, te pup dulce ;;)

se simte mai, se miroase, se impresoara pe tine.
fiinta celui din fata ta o placi oricum ar arata si orice ar face in clipa aia. o placi pur si simplu, fara intrebari, fara asteptari, fara de nici unele. poate ca tu vezi altceva decat ai in fata ochilor, dar cand asta se intampla de fiecare data chiar simti ca asa e sufletu' ala din fata ta si ca nu te minti.

nu prea stiu care-i noima cuvintelor mele.

ma gandeam mai devreme ca daca iti traiesti viata pe slow motion ai ocazia de a respira puternic pe nari pana ti se umplu plamanii de aer, iar daca esti pe fast forward respiri printr-o masca ce iti pompeaza aerul in plamani.
de ce trebuie sa ne dorim averi, de ce trebuie sa ne rupem coatele si calcaiele muncind, de ce trebuie sa ne insuram pana la 30, de ce trebuie sa confirmam, de ce trebuie sa posedam? de ce toate astea si multe altele? ca sa ne placa Dumnezeu si societatea? io nu le fac pt ca-s hedonist si imi place sa "hedonisesc trairi apolinice", dar nu stiu cat de mult ii place lu' Dumnezeu traiul asta al meu :P
ce bine ca a venit criza ca sa linisteasca lucrurile. de-as mai avea doar 300 de lei la salariu, ar fi de vis. poate ca la batranete o sa-mi dau pumni in cap pt nepasarea de acum, dar sa-mi irosesc viata cladindu-mi batranetea?

intreaba praful

(Nitin Sawhney - Moonrise)

s-ar putea spune ca incepe sa se puna praful pe blogul meu. doar s-ar putea...
eu intru aici zilnic, ma loghez, vad cine a mai intrat, eventual ce a mai zis, ce au mai zis ceilalti pe la ei pe bloguri, dau cu pamatuful si fac refreshuri.

ma simt linistit sufleteste, nu am chestiuni care sa ma apese si sa ma puna la scris. as avea subiecte, dar mi se par neimportante ca sa depun efortul de a ma concentra asupra lor.
ascult muzici, aranjez muzici, stau la taclale, visez, imi dansez visurile.

lucrurile astea faine care imi trec acum prin cap, le tin pt mine...pt mainile mele.

ce chestie si viata asta, relatiile dintre oameni, flirturile, femeile, dragostea fizica, pielea, ciocolata, imbratisarile, respectul, daruirea, 1+1=2
chiar nu-mi vine sa ma concentrez ca sa scriu. prefer sa stau intins pe spate, sa inchid ochii si sa ma bucur de muzica pe care o ascult :)