primavara fiind, cu bicicleta paduri cutreieram si poze faceam

primavara fiind, cu bicicleta paduri cutreieram

pt ca e frumos afara, pt ca bicicleta mea e tocmai iesita din service, pt ca e week-end, pt ca am descoperit un traseu fain, am zis sa-mi scot mandra la plimbare si sa ne simtim bine impreuna.

in cifre, iesirea de astazi suna cam asa: am stat plecat 5 ore din care am pedalat efectiv 3 ore si 33 de minute (si 41 de secunde) in care am parcurs 47,65 km cu o viteza medie de 13,3 km/h, viteza maxima fiind de 37 km/h.

am plecat cu bicicleta croit sa descopar ce se ascunde in padurea de la marginea unui sat de langa oras, si unde duc cararile ce o strabat.
io cand ma plimb pe undeva (oras / padure / munte) am un singur plan si anume, sa merg tot timpul inainte si sa nu calc pe acolo pe unde am fost deja (asta doar daca ma pierd, ceea ce nu e de dorit). asa ca am intrat in padure si am mers incotro am vazut cu ochii. la un moment dat, drumul s-a terminat si am luat-o pe unde am crezut eu de cuviinta. numai ca si acel drum s-a terminat, trezindu-ma astfel ca trebuie sa imping bicicleta de la spate ca sa ajung la lumina, ca eu eram la poalele dealului pe care se intindea padurea. sus am reusit sa dau de un drum pe care l-am si urmat, bucuros ca totusi nu ma voi pierde in padure.
sincer sa fiu, habar n-aveam pe unde eram. no fuckin' clue :D ma bucuram cand mai vedeam cate un gunoi aruncat pe ici pe colo, caci asta insemna ca pe acolo circula oameni. bineinteles ca n-am mers tot timpul pe acelasi drum si schimbam mereu ruta in functie de traseul care imi facea mai frumos cu ochiul.
vreo 7-8 km am facut prin padure si am stat aproximativ 3 ore. nu m-am grabit, am mers incet, am admirat peisajul, am mancat un mar si doua sandvisuri cu paine neagra si Finetti, m-am odihnit, am facut poze, am filmat, am raspuns la telefon, am ascultat pasarelele.
traseul a fost in mare parte plan sau in usoara coborare, asa ca nu am avut parte de catarari care sa ma rupa de puteri. m-am descurcat bine si pe portiunile mai greu de abordat, nu am cazut si nici n-am impins la bicicleta :D
mai spre final asa m-am intalnit si cu un nene in padure, un hot de lemne care mi-a spus ca nu mai am mult pana la urmatorul sat. l-as fi pozat, dar imi era frica sa nu faca urat si sa ma iau cu el la harta. la iesirea din padure am dat peste un alt hot de lemne care era cu caruta plina. cand m-a vazut ca fac poze se cam speriase, credea ca sunt de la Ocolul Silvic. dup'aia ma tot batea la cap ca eu sunt spion si ca o sa ma spuna la politie. aflandu-ma Dumnezeu stie unde, nu prea am avut coaie (mai si statusem o groaza de timp in sa :D) sa-l intreb de vorba si despre lemne, asa ca l-am lasat sa balmajeasca si nu l-am bagat in seama.

ajuns aproape de civilizatie si de sat am vrut sa-l fotografiez de pe dealul din varful lui, caci satul se afla mai exact intre dealuri (cel pe care ma aflam si cel pe care era padurea), oferindu-mi astfel cadre destul de consistente. numai ca ceea ce eu fotografiam, casele si imprejurimile, erau "averile" hotilor de lemne care imediat au pus ochii pe mine.
mai aproape de locul in care ma aflam era o casa d'aia din paie, lemne si lut, asa cum se obisnuia pe vremuri la tara (doar ca asta avea in plus antena DigiTV). am facut poze la casa, am facut poze la imprejurimi si m-a vazut o tanti care statea in curte. i-a spus lu' barbaso ca "uite, ala cu bicicleta ne filmeaza". a venit barbatul la mine si m-a intrebat de unde sunt. i-am spus care e rostul meu p'acolo si s-a linistit cand si-a dat seama ca nu sunt padurar ori politist si m-a lasat sa fac cate poze vreau.
dar daca eram padurar, ma linsa pt ca m-am apropiat de cuibul lui de hot nenorocit de lemne ce e?
am inaintat spre varful dealului, ca de acolo se vedeau foarte bine imprejurimile, insa m-am expus astfel tuturor hotilor din sat care au trimis un pampalau la mine sa ma intrebe de ce fac poze, ce am de gand cu ele si de unde sunt, politie sau Ocol. faza a fost destul de naspa si cu emotii pt mine, ca ala putea oricand sa-mi smulga camera de pe bicicleta, sa ma pocneasca si sa ma jefuiasca. mi-am pastrat totusi calmul astfel incat totul sa para natural si n-am fugit cand am vazut ca tipul urca dealul la mine. am zis ca cel mai bun lucru e sa stau si sa vorbesc cu el ca sa-i dau de inteles ca n-am nimic de ascuns si ca pozele pe care le fac sunt pur si simplu poze de excursie, nu de spionaj. aia de jos tipau la el ca sa-mi ia camera, asta imi zicea ca nu plec nicaieri, ca sa vina lumea sa ma ia in primire si mi-a pus mana pe ghidon. i-am explicat frumos ca nu ma duc cu pozele la politie, ca ele sunt doar pt mine si cand mi-a eliberat bicicleta i-am dat pedala ca sa plec mai repede d'acolo. am scapat bine, ca tocmai urcau alti tipi din partea cealalta a dealului si ii auzeam cum zic "uite-l ba ca fuge". bine...eu nu fugeam efectiv, dar nici incet nu mergeam.
ca sa nu am probleme, n-am mai luat-o pe drumul pe care voiam pt ca insemna sa ma intalnesc cu tipii care strigau ca fug, asa ca am taiat-o de-a dreptul in jos pe deal. coborarea a fost faina, ca mi-a solicitat indemanarea :D

am reusit in final sa ajung la asfalt si de acolo mai departe acasa. am mai avut de parcurs totusi vreo 20 km pe care i-am facut cam intr-o ora si 20 min, ca eram taaare obosit si picioarele pareau sa nu ma mai tina. am folosit astfel un angrenaj foarte subtire (penultimele doua pinioane, de la mic la mare) fata de cel obisnuit.

iar cand am ajuns am mancat, m-am spalat si am iesit in oras, la o bere si o bila cu prietenii. cred ca maine o sa resimt efortul depus astazi :D

concluzia drumetiei ar fi ca trebuie sa-mi iau la mine si un pachet de tigari ca sa momesc oamenii si un spray paralizant ca sa-i potolesc in caz ca situatia devine chiar naspa. era bun un caine d'ala fioros :D

asta-i melodia pe care am avut-o in cap toata ziua:

(Soulfly - Prophecy)

Yes Man (2008)

deci...Yes Man (2008), Jim Carrey, gagica draguta (dar prea tinerica pt Jim), film de comedie, idee faina, o buna filosofie de viata, clisee, previzibil, poveste de dragoste ca mai in toate filmele, bun pt distractie, film decent.
i-am dat nota 7!

ora pamantului la romani, adica sa va ia gaia ba (III)

astazi e Ora Pamantului, 60 de minute in care ar fi frumos ca toti oamenii de pe planeta asta sa stinga lumina si sa opreasca toate aparatele care consuma energie electrica (inafar' de cele medicale si asemeni lor, evident!) si sa se bucure de frumusetea, senzualitatea, misterul si linistea intunericului. dar si sa mai lase planeta asta sa respire linistita macar pt 60 de minute.

vreau si eu sa particip, dar sa-mi bag picioarele daca stiu cand e ora aia. am intrat pe situl oficial al acestei actiuni, orapamantului.com, si pe nicaieri nu vad scris cand se va intampla marele eveniment. pe situl international am gasit informatia, dar pe asta romanesc nici atat.
in fine, intr-un sfert de ora se va intampla treaba asta, de la 20:00 si pana la 21:00 (sau 20:30 cum am vazut la straini), asa ca eu ma pregatesc sa inchei pe aici si sa ies afara sa ma dau cu bicicleta.
nu ca nu as face treaba asta in fiecare zi, ca sa nu-mi iasa vorbe si sa mi se spuna ipocrit. la serviciu ma stie lumea ca "ala care stinge toate luminile" pt ca de fiecare data cand vad un bec care merge degeaba, cum ii dau shut down cu toate ca asta ii deranjeaza pe colegii mei confortisti care se sterg pe maini dupa ce se spala cu 3 servetele de hartie, in timp ce mie imi ajunge doar unul.

in fine...ideea e ca situl in limba romana al acestei actiuni suge, ca mai toate chestiile romanesti, din pacate...
auzi ma, sa faci tu site in care sa promovezi o chestie dar sa nu spui si la ce ora este. that's sooo LOL =))

ce ma mai induioseaza...

io nu sunt sanatos ma, pe bune! :))

adineauri mi s-a facut mila de Adobe Reader, de un program de calculator...
am vazut in system tray iconita de Adobe si mi-am dat imediat seama ca Reader vrea sa se updateze. dau eu cu click pe iconita, se deschide fereastra cu updateul si ma apuca mila...efectiv m-am induiosat cand am vazut cum sta el umil sa-si descarca chestiile numai cand internetul nu are trafic, adica sa-si faca treaba numai cand eu stau degeaba, ca sa nu ma incurce si enerveze :((
bineinteles ca i-am dat imediat sa-si termine updateul ca sa fie mititelul fericit si sa-l rasplatesc astfel pt bunul lui simt.

am io asa o chestie la suflet care ma induioseaza cand vad faze d'astea cu oameni care stau umili si cuminti asteptand sa faca ceva, dar nu credeam sa fac aceeasi faza si cu un program :|

citate (XXXIX)

"Cand faptele omului nu mai sunt in armonie cu muzica lui interioara, omul acela nu mai poate fi fericit."
- Bez svideteley (1983)

Bez svideteley (1983)

un film ca o piesa de teatru, o piesa de teatru frumoasa cu doar doua personaje. o piesa de teatru despre viata si despre oameni, despre ce inseamna sa nu stii ca om ce sa alegi in viata, despre ce inseamna sa nu traiesti in concordanta cu sentimentele tale, sa nu stii ce iti trebuie cu adevarat. o piesa de teatru despre barbati si femei, cu un barbat si o femeie ca reprezentanti ai semintiilor lor, cu o femeie frumoasa, fragila, delicata, iubitoare, intelegatoare, si totusi puternica, asa cum sunt femeile cele minunate, cu un barbat afemeiat, porc si nerecunoscator asa cum sunt barbatii urati.

cam asa am vazut eu filmul In Private (1983), un film foarte bun si frumos in regia lui Nikita Mikhalkov.
filmul are doar doua personaje, un barbat si o femeie divortati de 9 ani si cu un copil la mijloc. el a parasit-o pe ea pt o femeie care ii putea oferi cariera si ascendenta sociala, dar care nu putea si sa-l faca fericit. a trait cu ea 9 ani de zile pana cand a inceput sa simta cum i se umple paharul si sufletul i se ineaca in propriul trup. 9 ani de zile fosta lui sotie l-a asteptat si a sperat ca el se va intoarce acasa, timp de 3275 de zile si nopti a sperat... 3275 de ocazii i-a oferit pt ca el sa vina inapoi si sa ia totul de la inceput ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, iar el le-a nesocotit pe toate. una cate una au picurat pana cand paharul ei s-a umplut.

mi-am dat seama ca ceea ce voi vedea ma va incanta, inca de la primele cadre, care cadre au fost printre cele mai lungi pe care le-am vazut vreodata intr-un film. ori sa filmezi un cadru atat de lung care sa fie si interesant, nu-i lucru usor! iti trebuie indemanare si viziune, iti trebuie talent si niste actori buni care sa faca din actorie a doua lor natura. tot filmul asta e facut numai din bunatati: regizor bun, actori buni, scenariu bun, cameraman bun.
actiunea nu e complicata, doar am spus ca filmul e ca o piesa de teatru. iar ca orice piesa de teatru care se respecta, te face sa simti si sa traiesti intens acolo in scaunul tau numai uitandu-te si admirand actorii cum interpreteaza si cum isi rostesc replicile si monologurile pline de intelesuri...iar cand te mai apuci sa si pricepi ceea ce ei spun, atunci esti pe deplin cucerit de spectacolul din fata ochilor tai.
la finalul filmului, exact ca la o piesa de teatru, simteam nevoia de a ma ridica in picioare si de a aplauda frenetic. eram incantat de spectacolul care se desfasura in fata ochilor mei si care atunci isi atingea apogeul intr-un minunat final cinematografic.
imi dau seama acum de atuurile filmului in fata teatrului, caci pe scena nu poti sa creezi imagini si situatii atat de intense pe cat o poti face intr-un platou de filmare.

i-am dat nota 10!

rau cu rau, dar mai rau fara rau

fie bun, fie rau...stii ca e tatal tau.

cam la asta m-am tot gandit adineauri, vreme de 30 de minute, in timp ce-l ascultam pe N cum se contrazice cu taicaso. el vrea sa-si construiasca casa in stilul lui, sa nu se imprumute, sa nu fie dator si s-o ridice pe etape, iar taicaso vrea sa-l ajute cum poate el mai bine, sa se imprumute, sa-si dea si haina de pe el numai sa-si vada copilul la casa lui.

pai sa fi stat eu atata sa-i explic lu' tata ca eu vreau sa-mi fac casa cum ma taie pe mine capul, pai de nu tipam la el si ne certam de ne gasea bâţu' :D io nu cedam, el nu ceda si tot asa pana ajungeam sa ne certam, ca io-s impulsiv de felul meu si imi ies din pepeni cand ii explic unui om ca nu vreau o chestie si el ma bate in continuare la cap ca sa vreau :P
iar acum mi-as dori sa mai am cu cine ma certa...ca asa e dat sa fie, sa-ti doresti mai mult omul abia atunci cand el lipseste. nu mai intru in explicatii...

asta e. bine ca a fost frumos cat a fost. bine ca a fost! :)

>:D<

visul din vis, e doar un vis

ieri am vazut-o pe strada.
n-am intors capul dupa ea s-o vad prin luneta si nici nu m-am uitat in oglinda laterala, asa cum fac de fiecare data cand vad cate o gagica buna :D
si pt ca am vazut-o, un fior m-a strabatut de sus pana jos.
si pt ca un fior m-a strabatut, mi-am adus aminte de ea.
si pt ca mi-am adus aminte de ea, m-am gandit la ea.
si pt ca m-am gandit la ea, azi-noapte in vis am visat-o.
si pt ca visul era al meu, am visat-o cum ma imbratiseaza si ma saruta pe umeri si ii e drag de mine.

dar visul din vis e doar un vis, o punere in scena a dorintelor launtrice...nu e vizualizarea viitorului, asa cum crede lumea :)) ca doar n-o fi acum sa ma astept ca ea sa ma sune si sa vrea sa ne vedem ca sa poata sa-mi puna visul in realitate =))
si chiar nu e loc de vreun "dar" ori "..."

ganduri fara premeditare, ganduri simtite

de ce-mi place mie viata si ma simt bine atunci cand ar trebui sa ma simt nasol?
habar n-am...

...dar cred ca trebuie sa fie datorita sperantei care se aprinde in mine de fiecare data cand vad ceva frumos, cand ascult o melodie cu care rezonez sau cand vad un film in care mi-ar placea sa traiesc.
nu stiu cat de realist sunt eu pe lumea asta, dar in mod sigur sunt optimist.
si culmea e ca am ajuns sa fiu astfel folosindu-ma de ratiune. am folosit ratiunea ca sa visez si sa ma indepartez de pesimismul si gandurile negre cu care mi-am ocupat adolescenta :D

wallpapere (XIII)

"Alley by the Lake" by Leonid Afremov, gasita pe Pixdaus.

Slumdog Millionaire (2008)

n-as putea spune ca Slumdog Millionaire (2008) m-a dat pe spate, dar mi-a placut. toata lumea a auzit despre acest film, toata lumea l-a aclamat, l-a ridicat in slavi si l-a premiat. iar acum eu l-am vazut si as cam vrea sa-mi dau cu parerea despre el, dar am impresia ca nu m-as inscrie printre cei care l-au votat pt Oscar.
mie filmul mi-a placut si chiar a fost o placere pt mine sa-l urmaresc. nici n-am simtit cand au trecut cele 2 ore ale lui si nu m-ar fi deranjat daca ar fi durat mai mult. ...dar parca nu m-a dat pe spate, parca nu am spus "wow!" asa cum ar fi trebuit s-o fac in fata Celui Mai Bun Film al Anului 2008.

filmul spune povestea lui Jamal, un pusti indian care ajunge sa castige la concursul "Vrei sa fii miliardar" fabuloasa suma de 20 de milioane de rupii. asa incepe filmul si in continuare deruleaza toata viata lui de cand era pitic si pana in ziua concursului, alternand imagini din trecutul indepartat cu prezentul si trecutul apropiat pana cand ajungem sa intelegem exact de ce Jamal a reusit sa castige concursul cu toate ca nu are scoala, studii sau vreo urma de geniu. nu le are p'astea, dar Jamal are in schimb scoala vietii, iar scoala asta l-a invatat pe propria-i piele cine a inventat revolverul, cine a compus o cunoscuta melodie folosita de cersetorii din Bombay, cine e pe bancnota de $100 sau cine a fost actorul principal în filmul „Zanjeer”.
normal ca Jamal stie cine a fost actorul respectiv, ca doar s-a aruncat la propriu intr-o groapa cu rahat pt a obtine un autograf de la vedeta respectiva, stie si cine a inventat revolverul pt ca fratele lui l-a amenintat cu unul iar acea melodie cunoscuta a cantat-o si el cand era sa devina cersetor.
astfel, concluzia e ca lui Jamal i-a fost scris sa castige la "Vrei sa fii miliardar" pt viata pe care a trait-o l-a invatat raspunsurile corecte la intrebarile care i-au fost puse in concurs.

din punct de vedere vizual, filmul se prezinta foarte bine. am ramas uimit de tehnica folosita si chiar ma gandeam daca va aparea un nou trend in materie de regie, odata cu acest film. m-a atras, mi-a starnit curiozitatea si mi-a facut placere sa ma uit in continuare la el. dar parca povestea prea a fost cusuta cu ata alba, scenariul prea facut ca sa fie frumos. mi s-a parut cam superficiala dragostea lui Jamal pt Latika, fata dupa care el a umblat toata viata si pt care s-a inscris la concurs, asadar fata fara de care dragostea lui Jamal n-ar fi existat si deci nici filmul.
poate ca sunt eu prea pretentios, nu stiu ce sa zic...dar pe mine nu m-a impresionat acest aspect al povestii. de aceea nici nu am mai fost atat de incantat de ultima parte, cand se ajunsese in prezent, precum fusesem de primele trei sferturi ale filmului cand ma uitam incantat si pe deplin multumit de ceea ce vizionez.
din punctul meu de vedere filmul are superficialitatile lui, povestea ca sa fiu mai exact, iar asta il indeparteaza de la o posibila transpunere in realitate si il face sa fie pura fictiune, ceea ce nu mi se pare ok la un film, pt ca filmul trebuie sa plece de la realitatea pe care o stim si s-o prezinte in cea mai frumoasa forma...nu sa prezinte alta realitate.

oricum...mie filmul mi-a placut chiar si asa si m-am simtit bine cu el.
i-am dat nota 8!

io in poza pe net la Soulfly

pe Metalhead am gasit o poza de la concertul Soufly in care apar si eu :D


mai bine ca n-a prins mai mult din mine, ca altfel stricam poza cu năsoiu' meu :))