citate (XVI)

"Vrei sa stii cum am reusit? Nu m-am gandit niciun moment la drumul de intoarce."
- Gattaca (1997)

run Cata, run

m-am plimbat azi pe Calea Mosilor. nu m-am dus la Bucur Obor sa-i iau lu' sora-mea bluza pepit, da' am ajuns totusi pana acolo. m-am plimbat mai mult in cautarea cartii lui Zully. de fapt...e gresit spus "m-am plimbat", mai corect ar fi "am alergat". am o viteza de mers extraordinara. si nu sunt singurul care a observat asta. ma si grabesc sa ajung acolo unde trebuie sa-mi fac treaba, dar si fug de privirile oamenilor...de parca ar sta cineva sa ma analizeze pe mine, pe strada, doh!. o sa incerc sa merg mai incet, mai apasat, sa nu mai fug. cateodata am impresia ca as putea merge pe apa, atat de repede merg incat nu as avea timp sa ma scufund. o sa merg mai incet si o sa incerc sa ma bucur mai mult de ceea ce vad, n-o s-o mai fac fugar. dar simt totusi ca pt a fi in stare de asa ceva, trebuie mai intai sa-mi gasesc linistea...
am vrut sa-mi iau un chebab de unde-mi lua tata de fiecare data cand veneam de la Europa. dar mi s-a parut extraordinar de scump, 11 lei :|
am gasit cartea, aveau un singur exemplar, primit ieri. primele cinci pagini le-am rasfoit pe drum, in timp ce "alergam". m-am si apucat sa o citesc. primele 50 de pagini, primele doua povesti si jumatate. imi plac, ma capteaza si-mi hranesc imaginatia. momentan, "Strugurii" sunt mai aproape de sufletul meu, decat "Noptile".

The Darjeeling Limited (2007)

film cu trei personaje idioate, film mistic, film in care India arata foarte frumos, film amuzant, film ciudăţel, film fain, The Darjeeling Limited (2007) film.
mai mult de atat nu stiu ce sa spun despre un film idioţel :P
i-am dat nota 8

citate (XV)

"E mai bine sa ai exact atat cat iti lipseste."
- Parazitii - "Categoria grea"

stuff-uri de azi si de maine

mi-am facut un obicei din a ma delecta, inainte de culcare, cu fotografiile de pe Pizdaus :)

maine ma duc cu masina prin Bucuresti. din pacate o sa mai fiu cu un coleg. poate reusesc totusi sa ajung in vreo librarie si sa ma uit de "Noptile" lu' Zully.

azi am fost pt a doua oara la cursurile de dans. am mai invatat pasi noi, dar am descoperit ca-mi este greu sa ma sincronizez cu altcineva (o sa mai revin asupra acestui fapt). cel putin am facut-o pe profesoara sa rada si sa se simta bine :D

pe luna ianuarie intretinerea e 530 lei, iar salariul meu 800. insa sper la 2 joburi faine si mai bine platite.

n-am mai citit "Idiotul" :(

Elizabeth: The Golden Age (2007)

iarasi scriu acum despre un film vazut aseara. imi pare rau ca n-am putut scrie atunci cand trebuia, pt ca e vorba de un film frumos pe care mi-ar fi facut placere sa-l insemnez asa cum simteam imediat ce il vizionasem.
despre Elizabeth: The Golden Age (2007) e vorba. un film care mi-a placut si pe care l-as revedea, un film bine facut, simplu, care nu se pretinde altceva decat e, un film onest. o fata mi-a spus ca asta e un film politic, eu spun ca e un film de dragoste.
regina Elizabeth a fost o femeie puternica. mi se pare greu sa fii regina (si a Angliei pe deasupra), sa fii femeie printre barbati si totusi sa iubesti si sa-ti pastrezi feminitatea. din film reiese ca Elizabeth a reusit asta, iar Cate Blanchett ne mai arata si cu cat stil a facut-o; as putea spune chiar ca m-am indragostit de Elizabeth, ori de Cate Blanchett...nu pot spune exact. mi-a placut femeia pe care am vazut-o in film, m-a atras pana m-a cucerit. o femeie frumoasa, puternica, dar totusi vulnerabila. imi place sa spun ca o femeie exista cu adevarat abia in momentul in care devine vulnerabila, cand se deschide ca o floare, dandu-si petalele la o parte si lasandu-si aroma sa fie adulmecata pe deplin.
principalul motiv pt care mi-a placut filmul a fost prestatia lui Cate Blanchett, femeia care m-a facut sa simt ce am spus adineauri. dar si filmul reuseste sa se ridice la acelasi nivel cu ea. unghiurile de filmare sunt atragatoare, costumele si decorurile cuceresc imediat ochii pasionati de frumos, iar drama povestii impresioneaza sufletul. de mult nu am mai vazut un film dramatic ca acesta, care sa fie dramatic prin el insusi, fara artificii, fara lacrimi in exces, fara sange varsat cu nemiluita. pot spune ca e un film timid, care se arata asa cum se simte: puternic si vulnerabil.
i-am dat nota 8.

citate (XIV)

"Totul se rezuma la perceptie."
- Alexunu

urma

imi place Urma. imi place mult de tot. inca de acum 3 sau 4 ani cand, la Cluj fiind, m-a rugat o fata sa-i downloadez de pe huburile de DC++ d'acolo. gasisem cateva melodii pe care le-am si ascultat, ca sa vad si eu despre ce e vorba.
era prin luna iulie, cand se dadea admiterea la facultatea de teatru. monitorul era in dreapta geamului prin care se vedeau pomi verzi si lumina calda a soarelui. toata camera era plina de lumina, culorile erau vii, totul in jur imi inspira optimism si pozitivitate. am ascultat o melodie, "After All" cred, si mi-a placut. am ramas impresionat de cat de multa primavara simteam in acea melodie, mai ales ca lumina calda de afara era toata peste mine. vocile vesele, calde, flautul zglobiu, ritmul linistit dar totusi jucaus ma binedispuneau cum nicio melodie pana atunci nu reusise. o stare de impacare ma cuprinsese. eram impacat, linistit, optimist si plin de viata.
asa ma simt si acum de fiecare data cand ascult piese Urma. cand nu stiu ce melodie sa pun, cand starea pe care o am nu-mi inspira nicio piesa care sa se asorteze, cand conduc, cand merg pe strada si ascult muzica la player, de fiecare data pun Urma in background si-mi gasesc linistea si soundtrack-ul pt actiunile mele.
nici acum nu inteleg versurile din multe melodii d'ale lor. poate ca nici nu mai conteaza cand muzica insasi ajunge la urechile mele si-mi inspira o stare pozitiva si placuta. insa cand trec peste muzica si-mi indrept atentia catre versuri, am surprize mai mult decat placute. cum s-a intamplat cu "Wishlist".
am ramas masca cand i-am citit versurile. nu-mi venea sa cred cat de mult sunt de acord cu fiecare cuvant scris acolo, poate doar cu "coffee" pt ca nu beau :) de atunci si pana acum am ascultat-o de sute de ori fara sa ma satur de ea macar o data. versurile ei sunt lista mea de "to do/find things" atunci cand ma trezesc dimineata si ies afara.

m-am apucat sa scriu asta datorita ultimei mele obsesii de la Urma, "What I Am" (piesa de mai sus). versurile nu au o mare importanta de data asta, nu atat de mult pe cat o au vocea puternica si apasata a celui care canta, care parca iti aduce aminte de toate cele rele care dor si care au stat amortite pe fundul sufletului, ritmul crescator de la calm la strigat si refulare, si mai apoi chitara ce linisteste si impaca un suflet aprins de durere, cauterizandu-i ranile.

The Man Who Cried (2000)

nu vreau sa cred asta, dar femeile nu sunt bune ca regizori. cel putin asta ma face sa cred Sally Potter cu al ei The Man Who Cried (2000). mi s-a parut un film slab. un film care incearca sa fie o capodopera, care incearca sa fie bun pe mai multe planuri, dar pt ca incearca prea multe nu reuseste sa faca ceva calumea. in timp ce-l vizionam ma intrebam "ce vrea sa spuna filmu' asta? ce vrea sa demonstreze? care e subiectul lui?". nu prea am gasit raspunsuri.
poate e prea subtil pt intelectul meu ca eu sa-l inteleg, nu zic nu. dar am vazut o groaza de filme (asta fu al 898-lea, indexat) si am ochiu' si spiritu' format pt a ma lasa impresionat de un film.
filmu' are muzica buna, cuvinte putine si actiune nu foarte complicata. probabil ca Sally Potter a incercat sa faca ceva ce lui Kar Wai Wong ii reuseste, sa impresioneze sufletul pana-i creste aripi si zboara. spre deosebire de ea, WKW pastreaza acelasi ritm pe toata durata filmului, in timp ce Sally are cresteri si descresteri de ritm incat nu ajungi sa te simti confortabil cu o anumita stare, ca imediat te arunca intr-o alta.
personajele sunt slabe iar povestea nu e indeajuns de puternic motivata ca sa existe. cel mai bun lucru din film e muzica.
i-am dat nota 6.

cele mai frumoase femei

in fiecare an imi place sa particip la "Topul celor mai sexy 100 de femei din lume" organizat de FHM. anu' asta vreau sa alcatuiesc cel mai bun top 10 pe care l-am facut pana acum si sa nu mai omit pe cineva. asa ca, de fiecare data cand voi vedea sau imi voi aduce aminte de o femeie frumoasa, o voi consemna aici.
primele 2 locuri sunt asigurate deja, Oana Cuzino si Angelina Jolie. oricat de mult mi-ar placea mie de Angelina, trebuie sa recunosc ca Oana Cuzino are ceva in plus fata de ea...are stil si forme mai implinite...si arata ca o adevarata doamna. pt mine, e o femeie in adevaratul sens al cuvantului: frumoasa, feminina, stilata, eleganta, cuceritoare =p~
pe urmatoarele locuri le voi aseza pe Cameron Diaz, Mihaela Radulescu, Monica Barladeanu, Kate Hudson si Diane Lane. deocamdata, nu stiu exact care va fi ordinea.

Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007)

nu prea ma dau in vant dupa musicaluri. pana acum am vazut, cred, un singur astfel de film, Corpse Bride. nu stiu de ce, dar nu prea ma incanta ideea de film si dans in aceeasi compozitie, si de aceea m-am cam ferit sa vad astfel de productii. insa nu pt mult timp! imi plac filmele, imi place dansul, imi place muzica...de ce nu le-as vedea pe toate in acelasi loc sau cel putin in perechi de cate doi? bine...n-o sa ma apuc acum sa devorez musicaluri, ci vreau doar sa insemnez ca am renuntat la prejudecata mea despre filmele in care se canta. imi plac si nu ma voi mai feri de ele. acum mai trebuie sa vad si un film in care se danseaza.
Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007) = musical regizat de Tim Burton, (evident) cu Johnny Depp si Helena Bonham Carter (mi-a placut de ea din Fight Club, iar acum inca si mai mult). la inceput am fost un pic reticent cand l-am auzit pe Johnny cum canta versuri fara rima, insa cu intonatie si patos. dar m-am lasat dus de val imediat ce l-am auzit pe Anthony Hope (Jamie Campbell Bower) cantand. nu stiu daca intr-adevar e vocea lui, da' e la fel de frumoasa si cristalina ca cea pe care poetul o compara cu trilul privighetorii. aceasta voce mi-a deschis ochii si sufletul si m-a facut sa las muzica sa ma invaluie.
nu pot spune ca am fost foarte impresionat de film (cam greu pe vremea asta), dar mi-a placut. e un film frumos, bine realizat, fain decorat si seducator cantat. chiar daca e un musical neobisnuit de sangeros si sadic, m-am obisnuit repede cu asta si m-am lasat fermecat de poveste si incantat de muzica.
i-am dat nota 10.

precoc

ma uitam mai devreme pe VH1 si am vazut videoclipul asta. mi-am adus astfel aminte ca Sabrina a fost prima mea fantezie sexuala :D
habar n-aveam atunci, la varsta aia (vreo 7-8 ani cred ca aveam), ce e aia erectie, ce e ala sex, de ce si cum se face...dar pe mine ma incanta intr-un mod neobisnuit de placut sa vad o tanti care-si arata nurii :)

Into the Wild (2007)

am asteptat cu nerabdare sa vad Into the Wild (2007). inca de cand am vazut trailerul am fost cucerit instant de subiectul filmului. n-avea cum sa nu se intample asta, caci este despre un tip care renunta la tot si incepe o viata noua, pe cont propriu, printre straini si prin natura. asta e si visul meu; simt/trebuie/imi doresc o astfel de aventura. am incercat ceva de genu' asta anul trecut, cand am fost in Maramures.
mi-am facut multe asteptari in ceea ce priveste filmul si nu am ramas deloc nesatisfacut. am vazut exact aventura la care ma gandeam si m-am simtit asa cum ma asteptam: si mai dornic de a trai in natura prin puterile mele.
Christopher McCandless, aka Alexander Supertramp, este eroul filmului. este tipul care dupa ce a terminat facultatea si-a donat economiile in valoare de $24.000, si-a aruncat toate actele de identificare, si-a pus rucsacul in spinare si a plecat in lume cu gandul sa ajunga in Alaska. vreme de doi ani de zile a calatorit, a muncit, s-a imprietenit cu straini si a fost liber. nu a depins de nimeni si nimic, a facut exact ce a vrut si cand a dorit, in concordanta cu ce a trait si a simtit. cel putin asta reiese din film.
scenariul este mai bun decat regia, in ceea ce priveste filmul. actiunea, aventura, mi-au luat ochii si nu am fost atent la modul in care acesta a fost facut. ca sa fiu sincer, nici nu m-a interesat. eu am fost cu ochii si sufletul pe ceea ce Supertramp traia, pt ca, asa cum am spus mai sus, in adancul sufletului simt si eu aceeasi chemare spre natura.

unii spun despre baiatu' asta ca a fost un inconstient si ca ce a facut el nu se poate chema aventura, ci mai degraba suicid. a fost un erou tipic romantic, asa ca trebuie judecat ca atare, romantic si nu rational. putini sunt cei care au curajul si vointa de a face si de a duce pana la capat ceea ce a reusit el.

nu conteaza cum mori, ci conteaza ce ai facut pana-n acea clipa. vorba aia, "din tot ce-am strans si-am adunat pe-acest pamant, m-am ales doar c-o lumanare si-un mormant".