oare cum o fi in alta tara?

de ceva vreme am un gand pe care nu-l aveam pana acum si despre care credeam ca n-o sa rasareasca niciodata in mintea mea, si anume, ma gandesc ca mai bine ar fi sa plec intr-o alta tara.
pt mine, patriot convins si iubitor de tara, e ciudat si totodata frustrant sa gandesc asa ceva, sa am asemena dorinta. dar daca stau sa ma gandesc ce m-a impins spre asta imi dau singur dreptate si nu mi se mai face rusine cu un asemena gand.
nu stiu daca in strainatate e Raiul pe Pamant, daca acolo banii se castiga mai frumos decat aici, dar stiu ca acolo exista civilizatie si bun simt. poate ca oamenii sunt mai reci decat ai nostri, poate ca n-o sa reusesc sa ma adaptez la cultura lor, la specificul vietii lor, dar parca altfel ti se pare viata atunci cand esti tratat ca om si vezi ca e ok sa ai bun simt.
asa mi-e ciuda cand vad ca aici in tara oamenii ma iau la misto atunci cand incerc sa fiu corect, sa fiu drept si sa fac lucrurile conform valorilor morale, incat imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa ma duc unde-o fi, numai sa nu mi se spuna ca sunt prost atunci cand nu vreau sa insel pe cineva. nu cred ca asta e un semn de slabiciune, dar pur si simplu simt nevoia sa mi se dea dreptate atunci cand incerc sa fiu onest, sa mi se spuna "da' ma, e ok" si sa am in continuare convingerea ca nu eu sunt diferit, ci ceilalti, ca ei sunt cei denaturati care s-au indepartat de la legea normala si dreapta a firii, ei sunt cei care au luat-o pe aratura.

la serviciu ma contrazic cu colegii asupra importantei donarii de sange. eu le spun ca nevoia de sange este acuta, ca sangele tau poate salva un om, si ei imi spun ca nu li se pare normal sa dea sange pt altul. in schimb or sa doneze atunci cand o ruda sau cineva apropiat va avea nevoie. fata unei colege d'a mea are grupa sanguina AB4, o grupa foarte rara, dar chiar si asa mama isi indeamna fiica sa nu doneze. "cum sa-si dea ea sangele?", imi spune.
isi mai motiveaza gestul si prin lipsa de profesionalism a cadrelor medicale romanesti si prin exemple de genul "stiu oameni bolnavi de nu-stiu-ce care s-au dus sa doneze sange si nu au fost verificati" sau "sunt cazuri in care donatorii s-au imbolnavit de SIDA". in acest caz o inteleg, caci nici eu nu m-as duce sa fac un gest nobil si apoi sa mor din cauza asta. as fi un prost si nu un erou. astfel ii dau dreptate si n-o mai bat la cap ca s-o lase pe fie-sa sa doneze. cand vine vorba de spitalele romanesti, de doctorii si de asistentele din ele tre' sa fii cu mare bagare de seama. mai rau te imbolnavesc in loc sa-ti faca bine. si cum naibii sa nu-ti vina sa pleci din astă tara unde poti muri cu zile prin spital pt ca nu te baga nimeni in seama?!
d'aia spun ca incep sa-i inteleg pe oamenii care pleaca d'aici. am crescut si eu mai mare, m-am mai maturizat, am devenit mai rational si mi-am dat seama ca dragostea de tara nu poate fi chiar oarba incat sa ma fac ca nu vad toate rahaturile care se intampla. aceste rahaturi ma afecteaza si pe mine in mod direct si nu pot chiar asa ca iubirea de glie sa ma omoare la propriu.

e frumos in Romania, e distractiv, ai ce vedea, ai ce fute, ai ce manca. dar si frumusetea asta te incanta pana la o limita atunci cand lucrurile sunt prea serioase pt a fi tratate superficial, cum ar fi sanatatea, educatia, libertatea.
m-am uitat adineauri la un filmulet despre Lacul Bicaz. toata suprafata apei este acoperita de PET-uri. este sinistru sa vezi ca un lac poate arata in asemenea hal, dar mai sinistru mi se pare sa ma gandesc la oamenii care au aruncat alea acolo. ma apuca groaza cand ma gandesc ca aia sunt romani, oamenii printre care traiesc, oamenii cu care viata mea se intersecteaza.

spuneam mai sus de doctori si de spitale. mie imi este o frica teribila de astia, cu groaza ma gandesc la clipele cand voi avea nevoie de spitalizare.
ca mi-am adus aminte...prima ambulanta care a venit la tata n-avea tot ce-i trebuia la ea, nici doctor si nici echipament de resuscitare. am mai asteptat nitel pana sa vina cea de-a doua cu tot ce-i trebuia. bine, totul era pierdut demult, dar asa ca idee "ambulanta nepregatita corespunzator"...

ma gandeam pana acum la solutii, la ce ar trebui sa facem ca lucrurile in tara sa fie mai bune. gandurile astea imi mai tineau aprinsa dragostea de tara, imi mai dadeau sperante, dar cand am vazut eu cam cum sta treaba p'aici nici macar gandurile alea nu mai impresionau.
nu stiu ce va urma...