cum vine asta, "prima dragoste este intotdeauna legata de cele mai mari suferinte"?
de ce trebuie sa fie asa? nu o spun doar eu ci multi oameni dintre cei pe care i-am intalnit. da, prima dragoste poate veni de mana si cu marile suferinte (marile sperante de mana cu marile suferinte...), insa atunci cand asta se intampla la o varsta frageda, parerea mea. dar atunci cand se intampla dupa un sfert de veac de existenta de ce trebuie sa mai existe si marile suferinte?
chiar asa nu se poate ca prima dragoste sa fie si ultima? eu nu cred in ghinioane si in similitudini de genu' "mi s-a intamplat si mie, si lui, si ei...deci o sa ti se intample si tie" si deci nu pot sa inteleg, sa concep de ce prima dragoste tre' sa se termine prost. :|
cine stie, poate ca astfel te pregatesti mai bine pt a doua sau a treia dragoste, care va si ultima. cum mie nu-mi plac cifrele pare o sa trebuiasca sa mai trec printr-un chin doar ca apoi sa raman cu a treia (asta daca e sa am noroc cu ea)? daca asa o fi inseamna ca e musai sa dau peste Superwoman, ca sa fie mai tare decat prima dragoste si sa ma ajute s-o uit. chiar sunt curios cine ma va putea face s-o uit...
duminică, august 24
marile sperante...marile suferinte...
scris de 1307 la ora 11:55:00 p.m.
tag-uri: ganduri, normalitate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
fii sincer(a)!