Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac

am mai stat azi de vorba cu colegele despre viata, despre sanatate si despre "ce-si face omu' cu mana lui se cheama lucru manual". imi spune una dintre ele ca viata nu ti-o faci singur si ca de cand te nasti Dumnezeu iti scrie ceva in frunte si ca ala ti-e destinul. hai nu zau?! daca mie in frunte imi scrie ca la 33 de ani o sa devin miliardar pai sa fie sa frec menta de pe acum in asteptarea banilor, nu?! cata minte iti trebuie ca sa stai pur si simplu si sa-ti lasi viata in mana destinului si sa faca ala ce vrea din ea?
si am adus vorba de tata si de cum a stat el sa bea apa si sa se plimbe prin casa asteptand sa i se linisteasca inima... iar o colega mi-a raspuns ca daca ti-e dat sa mori, mori oricum indiferent ce ai face, ca stie ea oameni care au trait sanatos toata viata lor si au murit din senin.

cat de destept tre' sa fie ma un om ca sa scoata asemenea aberatii? adica indiferent ce as face eu, viata mea va fi la fel no matter what? uite, mamaie n-a mai stat sa bea apa si sa se plimbe prin casa pana-i inceteaza palpitatiile, ne-a dat repede telefon, am chemat salvarea si in 1 minut i-a scazut pulsul, iar acum de fiecare data cand ma duc la Severin opresc pe la ea ca sa-mi dea sa mananc...
imi vine sa injur si sa blestem si sa tip cand aud asemenea ineptii, dar ma linistesc si-mi zic "lasa-le ma, ca sunt si ele femei". sunt femei si mai sunt si in varsta, adica ar trebui sa aiba o experienta de viata si niste sfaturi decente. si uite ce ma invata ele, ca daca mi-e dat sa mor, mor oricum. pai sa fie s-o iau pe fieta la pula si sa i-o trag pana nu mai pot, ca daca tot mi-e dat sa mor no matter what cel putin s-o fac cu stil, nu?! Doamne cat de mult ma poate enerva acest subiect!!!!!!!

una e sa mori pt ca ti-a dat unu' in cap pe strada si alta e sa mori ca n-ai avut grija de sanatatea ta. in primul caz se cheama ghinion iar in al doilea se cheama prostie. iar Dumnezeu n-are deloc a face cu prostia, SA FIE CLAR!!! Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac!

uite, sa zicem ca pe mine ma doare acum un picior. ce ar fi mai bine, sa ma rog si sa spun Tatal Nostru pana imi dispare durerea ori sa ma duc imediat la un doctor? oare cum ma ajuta pe mine rugaciunile, vine Duhul Sfant peste mine si ma vindeca? hai s-o vad si p'asta!
data viitoare cand ma va durea ceva ma voi ruga pana va disparea orice urma de durere. sa vad eu atunci cate rugaciuni trebuie sa zic, cat de intens trebuie s-o fac si ce anume trebuie sa spun ca sa vina Duhul Sfant peste mine si sa-mi ia durerea. tare sunt curios... si parca mai curios sunt daca ma si voi vindeca in acest fel, ca daca nu merge si ajung sa-mi taie piciorul pt ca nu m-am tratat la timp, ce-o sa mai zic atunci? cu ce rugaciune imi va creste piciorul la loc? o sa zic ceva de genu' "Dumnezeu nu exista pt ca uite nu mi-a vindecat piciorul?" in niciun caz n-o sa spun asemenea prostie pt ca eu cred in Dumnezeu, dar faza e ca nu cred ca prostul.

iarasi ma apuca nervii cand ma gandesc la discutia purtata cu colegele mele si cum incerca cea mai breaza dintre ele sa ma convinga ca asa e ca ea. eu am tacut din gura si n-am comentat, ca era vizibil faptul ca nu-mi accepta parerea. iar ea e femeie matura, a trait mai multi ani decat mine si stie mai bine, iar eu un mucos nu pot sa-i spun ei cum stau treburile... cam asta era atitudinea ei si daca as fi continuat sa-mi sustin parerea si s-o argumentez, in mod sigur s-ar fi lasat cu scandal.

faza de azi e un bun exemplu din categoria "eu nu mai am incredere in nimeni". iar oamenii astia maturi care zic ca le stiu pe toate se uita ciudat la mine, cand le spun asta, si imi spun ca sunt un tip mediocru.