vizite amanate

de muuulta vreme n-am mai citit ce am in blogroll. si vreau sa-mi cer scuze fata de oamenii d'acolo, ca nu e frumos sa treci pe langa locurile care-ti plac fara sa arunci macar o privire. n-am mai intrat deloc, n-am mai avut dispozitie pt citit, n-am mai avut mai multe chestii ce tin de virtual.
ce nu-mi venea mie inainte, dar acum nu-mi mai vine deloc sa citesc intimitatile si gandurile oamenilor.

A Streetcar Named Desire (1951)

cam ce ar putea fi spus despre A Streetcar Named Desire (1951)? mai mult decat ca e un film fermecator, realizat dupa o piesa de teatru scrisa de Tennessee Williams si ca actorii joaca in stilu' ala dramatic si foarte artistic al anilor de mult trecuti, nu stiu ce sa spun.
i-am dat nota 9!

omul se naste de mic

stand la bar, langa o blonda bere la halba, in timp ce ma analizam uitandu-ma la cei din jur, mi-am dat seama ca atunci cand sunt mari oamenii sunt adultii copiilor care au fost atunci cand erau mici. adica lupul isi schimba parul si varsta, dar naravul ba. stiam asta de multa vreme, dar acum parca sunt si sigur ca asa e.
sa dau vina pe naravurile mele de acum ar inseamna sa injur multe chestii de atunci, iar asta nu-i deloc sanatos si frumos. da' cel putin stiu si eu de ce la mine se mai intampla ca ziua sa rasare luna.
asta e, musc din asfalt si ii dau inainte cum s-o putea mai bine in situatiile date.

la munte, pe Olimp, la mare

hai ma sa zic totusi cateva cuvinte despre muntele Olimp, daca RT n-am reusit sa fac.

in primul si in primul rand, adevarat a grait cel care a spus ca "la muntele laudat sa nu te duci cu (ruc)sacul".
deloc, dar absolut deloc nu mi-a placut pe Olimp. si acum, la fix o saptamana de cand am coborat de pe varful Mytikas (2.918 m), simt acelasi gust amar pe care pustiul de pe munte l-a lasat in mine. acu'...nu pot sa ma cert cu Zeus si sa-l iau la rost ca de ce a facut Olimpul arid, sterp si monoton, dar pot sa-mi dau cu parerea si sa spun ca pe "Muntele Zeilor" n-am vazut nici macar un sfert din frumusetea pe care am vazut-o in oricare bucatica de Carpati in care am fost.
muntele asta nu mi-a oferit nici o priveliste, nici un moment de admiratie, nici un moment de bucurie. n-am vazut o floare frumoasa, n-am auzit un clinchet de apa, n-am vazut culori care sa-mi ia ochii si nici un moment nu mi-am dorit sa raman acolo pt totdeauna, asa cum deseori mi s-a intamplat in muntii patriei noastre.

dar, in schimb, dupa ce am coborat de pe munte, am descoperit marea...
...da ma, dupa atatia ani in care am stat departe de mare, de plaja si soare, cu bucurie si emotie am redescoperit ce inseamna sa te culci ud si sarat pe nisipul fierbinte si sa adormi uitand de griji si de orice efort depus, in timp ce sunetul valurilor te izoleaza de toate rahaturile ce ies din gurile oamenilor. "imi place la mare ca esti curat tot timpul, marea te spala si te sareaza", vorba cantecului...
a fost minunat la mare, pe plaja, in apa, pe nisip, sub soare, pe rogojina, pe burta, pe spate, pe pietricele, cu ochii la munte si langa cineva, totusi. atat de minunat incat parca am uitat complet de munte, iar acum tot ce-mi doresc e sa mai stau iar pe plaja, eventual intr-o casuta de paie ca in acelasi cantec. poate dau o fuga saptamana viitoare si comit astfel sacrilegiul de a da muntele pe mare si Ciucas pe Corbu :))

pai...cu atat m-am ales din calatoria la Olimp.
am fost la munte si m-am indragostit de mare, am urcat pe Olimp si mi s-a facut dor de Fagaras, am plecat doi si s-a intors fiecare cu pizda masii.

corectare

am scris eu candva ca o femeie te iubeste pt felul in care se simte atunci cand e cu tine. gresit!

inca de atunci stiam ca m-am exprimat altfel decat voiam, insa adineauri mi-am dat seama care e nuanta pe care n-am gasit-o atunci:

(...) pt felul in care o faci sa se simta.

Il y a longtemps que je t'aime (2008)

nu prea stiu ce sa spun despre filmele frumoase care-mi merg la suflet. ca Il y a longtemps que je t'aime (2008) e un film emotionant, curat si bine realizat, cred ca ar fi suficient.
i-am dat nota 9!

Boy A (2007)

film depresiv ok, Boy A (2007) asta. n-as putea spune ca e facut chiar de o mana talentata, ci doar de una sensibila.
i-am dat nota 7!

constatare

...si nu am putea fi.

invatatura de minte ( , ) lipsa

se pare ca niciodata nu voi invata ca lucrurile nu sunt asa cum le gandesc.

this time I'm goin' international

azi a fost marti, maine va fi miercuri, iar poimaine, cand joi va fi, eu voi pleca in Grecia ca sa urc pe muntele Olimp. dar nu asta e scopul calatoriei, si nici macar muntele Venus (asa cum ar putea crede lumea). scopul e doar acela de a ma simti bine, de a o vedea asa cum e, de a vedea cum suntem si cum am putea fi.
sperante nu mai cresc de mult timp, m-am lasat de meseria asta.

less is more

cat de putin am scris pe blog in ultimele luni, nu-mi vine sa cred...

eu sunt in continuare aici, in spatele lui, doar ca am mai putin timp de el, ca si inspiratie, de asemenea. adevarul e ca numarul de postari e invers proportional cu numarul de zile "traite" din viata mea. sunt in plina existenta a celui mai bun an al zilelor mele, iar asta se poate vedea cu usurinta, sau cel putin intui.
acum un an ma jeleam dupa "una" si scriam cel putin o postare pe zi, semn ca eram tot timpul in casa, la calculator si cu sufletul dornic de descarcare. acum, acea "una" nu mai e si niciodata n-o sa mai fie (si cum ar mai putea fi, cand am preferat sa-mi curat bocancii in loc sa ies cu ea la chinezesc?!). de fapt, nu mai e nici una dintre femeile cu care mi-am inceput anul. mai exact, nici o femeie de care am fost vreodata legat intr-un anume fel nu mai e acum in viata mea. nu stiu cum de s-a brodit asa, dar anu' asta le-am lasat pe toate sa plece. asta nu ma bucura, dar nici nu ma intristeaza. doar ma amuza situatia, de a fi complet singur si de a nu trebui sa dau socoteala nimanui. am mai fost asa, dar acum parca e mai fun, nu stiu de ce :)
viata o ai asa cum ti-o traiesti, si cum nu plang dimineata cand ma trezesc, nu prea vad de ce m-as ingrijora.

numai de n-as muri curand, atat imi doresc, ca de restu' am eu grija.

Milk (2008)

foarte bun film e Milk (2008), bine realizat si jucat. m-am uitat la el pt ca am vrut sa vad un film bun in fata caruia sa nu ma plictisesc, si am facut alegerea potrivita.
i-am dat nota 8!

numai de-ar fi sa fie

am eu impresia ca nu doar acasa si acolo sus e cineva caruia ii pasa de mine :)

baby blu

in sfarsit, am gasit-o:


(Patty Pravo - Baby Blu)

alte filme vazute recent

The Good Night (2007) - film slab, neinteresant si complet degeaba. i-am dat nota 6!

L'ours (1988) - filmu' asta l-am vazut prima data intr-o zi de Paste acum multi ani, pe cand eram un ţânc. tare mult am suspinat si am lacrimat atunci, la vederea unui pui de urs ramas orfan care invata pe propria-i piele cat de grea e viata. acum, cand l-am revazut la o varsta mult mai mare, n-am mai plans, dar am ramas cu impresia ca atunci cand o sa ma intalnesc cu ursul prin padure el o sa fie la fel de scump si dragalas precum cel din film :D i-am dat nota 8!

la Iasi

ehee...de maine o sa incep sa bat drumurile Iesului :)

ce am mai vazut

in ultimele saptamani am vizionat asa:

À bout de souffle (1960) - film facut de Godard cu Belmondo si o domnisoara foarte frumoasa. cu toate astea, filmul nu m-a impresionat deloc si chiar m-a enervat. de aceea i-am si dat nota 6!

Au revoir les enfants (1987) - film cu copii si nazisti. destul de dragut si suficient de bun cat sa nu ma plictiseasca. i-am dat nota 7!

X-Men Origins: Wolverine (2009) - ...si uite asa s-a nascut Wolverine, cel mai smecher dintre mutanti. din pacate, filmul nu-i si cel mai smecher din serie, el fiind doar o ciorba reincalzita in care s-au pus doar o mica parte din ingredientele continute de celelalte filme. filmul e doar ok, atat. i-am dat nota 7!

Üç maymun (2008) - asta-i film turcesc facut de un regizor care baga putine vorbe in filmele lui. totusi, filmu' asta e unul echilibrat si destul de placut. e cu trei "maimute" carora viata le-o ia pe cai gresite si care acum trebuie sa si le refaca, intr-un fel sau altul. eu i-am dat nota 8, pt ca e bine facut.

Politist, adjectiv (2009) - inarmat cu spirit nationalist si entuziasm "cinefilic", am fost mai devreme la cinema ca sa vad ultimul hit romanesc in materie de filme. norocul meu ca is mai rabdator din fire, caci altfel as fi regretat ca nu m-am inarmat si cu rabdare. filmu' face parte din curentu' asta "cine verite" (sau cum naibii ii zice) care e la moda acum si care pe mine ma impresioneaza doar intr-o mica masura. totusi, nu pot sa nu recunosc faptul ca Porumboiu si-a plimbat foarte bine mainile peste filmu' asta si ca a scos ceva bun chiar daca nu a avut foarte multi bani. probabil ca bugetul a fost atat de mic incat omu' care tinea microfonul n-a primit nici un pic de mancare, nemaiavand astfel putere sa-l tina bine, si de aceea obiectul a aparut in aproape toata splendoarea lui in unele scene.
ca sa mai scuteasca ceva bani, Porumboiu ar fi putut sa faca din filmu' asta un scurt-metraj, de vreo 20-30 de minute, si tot acolo ajungea cu morala. dar poate ca astfel n-ar mai fi putut introduce scena cu melodia lu' Mirabela Dauer, care scena e geniala. iar filmul e de nota 8!

la plimbare pe creasta Fagarasului

pe nemarcat

sa vedem ce-o sa iasa...

de data asta n-am mai vazut fluturi ca in Piatra Craiului, i-am simtit.