sa mai sterg si eu praful

e mai mult de-o luna de cand n-am mai dat pe aici. s-a schimbat si anul intre timp.
dar si eu m-am schimbat putin. am devenit mai pragmatic si am renuntat la a ma "lamenta" pe blog (si-n suflet) in favoarea unor activitati mai practice legate de filme (vizionare, cautare, aranjare).
fata de omul care eram acum un an, m-am transformat, m-am schimbat. in ceva mai bun as spune eu, in ceva mai rau ar putea spune altii. am retrogradat dragostea dintre nevoile principale ale vietii mele. nu mai e pe 1, nici macar pe 2, poate pe 3, 4 incolo... pot sa traiesc foarte bine si fara ea. si chiar simt asta cu adevarat, fara a ma minti eu pe mine insumi. am ajuns sa fiu egoist si self-centered pana intr'acolo incat sa simt ca a avea pe cineva langa mine ar insemna sa-mi deturnez fondurile, energia si actiunile menite a ma face pe mine fericit. si n-as mai fi astfel fericit decat pe jumatate, si ar trebui sa tin cont si de ce vrea ea si alte faze d'astea.
in fine...eu stiu ce vreau si caut, si nu trebuie sa ma justific pt asta.

...si vreau sa vina primavara, sa plec la munte.

less is more

cat de putin am scris pe blog in ultimele luni, nu-mi vine sa cred...

eu sunt in continuare aici, in spatele lui, doar ca am mai putin timp de el, ca si inspiratie, de asemenea. adevarul e ca numarul de postari e invers proportional cu numarul de zile "traite" din viata mea. sunt in plina existenta a celui mai bun an al zilelor mele, iar asta se poate vedea cu usurinta, sau cel putin intui.
acum un an ma jeleam dupa "una" si scriam cel putin o postare pe zi, semn ca eram tot timpul in casa, la calculator si cu sufletul dornic de descarcare. acum, acea "una" nu mai e si niciodata n-o sa mai fie (si cum ar mai putea fi, cand am preferat sa-mi curat bocancii in loc sa ies cu ea la chinezesc?!). de fapt, nu mai e nici una dintre femeile cu care mi-am inceput anul. mai exact, nici o femeie de care am fost vreodata legat intr-un anume fel nu mai e acum in viata mea. nu stiu cum de s-a brodit asa, dar anu' asta le-am lasat pe toate sa plece. asta nu ma bucura, dar nici nu ma intristeaza. doar ma amuza situatia, de a fi complet singur si de a nu trebui sa dau socoteala nimanui. am mai fost asa, dar acum parca e mai fun, nu stiu de ce :)
viata o ai asa cum ti-o traiesti, si cum nu plang dimineata cand ma trezesc, nu prea vad de ce m-as ingrijora.

numai de n-as muri curand, atat imi doresc, ca de restu' am eu grija.