desenele inceputului de an

"Star Fisher", "Two Strangers" si "First Date" sunt creatii ale lui Pete Revonkorpi.

site cu filme si gagica si altu' cu poza

am dat peste un podcast intitulat Worst Movie Ever. de ce vreau sa salvez linku' asta? gagica care face review-uri e tare hot =p~

de la Adi, distribuitoru' meu de linkuri faine, am primit poza asta pe care am pus-o aici pt o mai buna vedere

fuse si se duse

maine se mai incheie un an, primul meu an de libertate cum mi-a placut sa-l numesc.
l-am inceput pe la jumatatea lunii ianuarie cand m-am dus la actualul job = primul pas spre libertate; al doilea l-am facut prin martie (cred) cand am luat licenta si am terminat-o cu scoala (YESSS!!!).
2007 mi-a fost un an bun. dintr-un punct de vedere obiectiv mi-a fost cel mai bun an, subiectiv...aproape cel mai bun. am calatorit mult, am umblat mult, mi-am facut multe pofte, nu m-am plictisit, am pierdut o prietena, m-am indragostit, am stat de vorba cu un psiholog...cam la asta poate fi redus al meu 2007.

inca de acum trei ani mi-am creat superstitia cu "prima zi a anului". nu ma intereseaza petrecerea de Revelion, pt mine e nesemnificativa. cel mai mult ma intereseaza primul lucru pe care-l fac in noul an. la revelionul 2004-2005 am vazut filme porno (:D) iar 2005 a fost anul in care am vazut cele mai multe pronuri. 2005-2006 l-am facut acasa cu ai mei si primul lucru din 2006 pe care l-am facut a fost sa ma uit la Shichinin no samurai; apoi tot anul am vazut o groaza de filme bune.
anu' asta l-am inceput tot acasa, dar pe la pranz am plecat sa ma plimb si astfel am luat ocazie pana la Bucuresti; iar anu' asta am avut parte de mult "drum bun si stop moka!".

- 2007 l-am inceput pe drumuri si tare bine mi-a priit asta. am calatorit mai mult decat am facut-o pana acum, am facut mii de kilometri cu masina si mi-am desavarsit astfel aptitudinile de sofer (chiar daca mai am de invatat), am mers cu o groaza de ocazii, am fost fost pe Bucegi, am fost in Maramures, am fost la Oradea si la Braila.
- anu' asta mi-am luat primul job serios. am intrat in randul oamenilor care muncesc, si ma simt bine! acu' nu mai am nicio bataie de cap. vin acasa si fac ce vreau eu, daca am bani imi cumpar ce poftesc, ma duc unde imi place.
- multe pofte si dorinte mi-am indeplinit: mi-am luat bicicleta, mp3 player si casti, masina de tuns, telefon, rucsac, tigaie de teflon, dus si furtun, veioza.
- am fost in concediul pe care mi-l doream: la munte si singur prin tara. am vazut Bucegii, am urcat pe Sfinx desi nu stiam asta (nici acum nu sunt sigur ca a fost Sfinxul), am vazut Maramuresul, am dormit la cort si am umblat cu o groaza de stopuri pe care am cheltuit o suma foarte mica de bani, n-am avut nicio problema pe unde am fost si inca nu am gasit limita picioarelor mele.
- am facut mai mult sport decat in ceilalti ani. am jucat fotbal, am inotat si m-am dat cu bicicleta (cu care am avut parte de prima cazatura de pe bicicleta).
- mi-am luxat glezna piciorului stang si am stat 3 saptamani in concediu medical. tehnic vorbind, m-am ales cu dureri dupa experienta asta. spiritual vorbind, mi-a facut mult bine pt ca am avut ocazia sa vad peste 70 de filme in astea 3 saptamani (in medie, 3 filme/zi).
- in 2007 am fost pt prima data oprit de un politai (pt ca am calcat peste marcaj), care mi-a dat si prima amenda. am busit doua masini: uneia i-am bulit oglinda laterala iar cu cealalta am avut ghinionul sa intre un bou in mine (sa te fut in gura, fraiere, ca din cauza ta am muncit o luna degeaba!). pt prima data m-a luat radaru'. adevaru' e ca toate astea trebuiau sa mi se intample (inafar' de faza cu cacatu' ala) si sa mi-o iau si eu odata :D
- am cunoscut oameni noi, nu mi-am facut prieteni dar am pierdut unul :(
- am stat de vorba cu un psiholog, asa cum de mult timp imi doream
- m-am apucat serios de scris pe blog
- mi-am schimbat ochelarii
- am reusit sa inchei anu' fara sa fiu dator la cineva. din toate salariile mele de anu' asta mai am 300 de lei :D

in 2008 vreau sa devin sofer profesionist (sa iau si celelalte categorii), sa ma fac gigolo si/sau sofer de TIR, sa cumpar un hard cat mai mare (ca de multi ani de cand tot zic ca o fac), sa iau lectii de dans, sa intalnesc oameni cu care sa-mi impartasesc ideile, sa am un salariu mai mare (atat cat imi lipseste) sau un job nou si mai bine platit, sa fac ce-mi mai trece prin cap.

offf...anu' asta m-am indragostit pt prima data...

(postu' asta n-a iesit asa cum imi doream :( )

tema de rezolvat

sa-mi amintesc sa scriu despre uncanny.

Corpse Bride (2005)

Tim Burton e genial. in filmele lui reuseste sa creeze o alta lume, originala, ceea ce nu e deloc usor si are stilul lui inconfundabil si usor de inteles.
l-am putut admira inca o data in Corpse Bride (2005), un desen animat pt copii mici si mari (ce au sau isi doresc copii mici). povestea e kind of creepy, despre o mireasa moarta care vrea din toata inima (desi nu are :D ) sa se marite. printr-o intamplare foarte amuzanta ajunge sa fie "ceruta" in casatorie de un tanar timid care tocmai isi repeta juramintele pt nunta cu fata iubita. saracu' de el, va fi prins astfel intre doua femei, insa dragostea va invinge si toata lumea va fi fericita.
mi-a placut foarte mult fizionomia personajelor si culorile in care au fost desenate. filmu' are ştaif, cum s-ar spune. indiferent ce cadru ai privi iti dai imediat seama ca e din Corpse Bride. niciodata nu am avut ce reprosa unui desen animat si, deci, nici acestuia. povestea e frumoasa si amuzanta. personajele sunt foarte frumos conturate si n-ai cum sa nu indragesti ori sa urasti pe vreunu' dintre ele.
spre deosebire de alte desene animate, Corpse Bride nu este plin de dulcegarii. il indragesti, e drept, dar nu pt ca te-ar fi mituit cu bomboane, ci pt ca este frumos.
i-am dat nota 9.

murim si ne intrebam de ce

cum spuneam si mai jos, ne ducem pe pula! dupa ce ca ne incalzim planeta in draci, acum trebuie sa facem fata si la racirea globala. stiu ca suna aiurea incalzire globala...racire globala, dar e cat se poate de adevarat ca ambele fenomene se intampla in timp ce eu scriu acest blog, altii cad prada consumerismului prin hypermarketuri si un pusti de 7 ani arunca ambalajul de la ciocolata pe jos.
de incalzirea globala toata lumea e constienta, cercetatori si oameni de rand deopotriva. dar de global dimming sau racirea globala stiu doar cativa dintre cercetatori. acestia au observat ca desi ne aflam in plina incalzire globala din cauza poluarii, atunci cand aceasta lipseste dam peste altceva si mai al naibii, intunecarea globala. global dimming, racire globala si intunecare globala sunt termeni definitorii pt acelasi proces: puterea energiei solare scade!
despre asta e vorba in acest documentar. Dan Messer a facut un rezumat al acestuia pe blogul lui. iar pe Wikipedia pot fi gasite date mai amanuntite despre aceasta noua sula in coastele noastre.
poluarea produce gaze de sera care impiedica caldura solara sa mai iasa din atmosfera si astfel ajungem sa blestemam caldura insuportabila din masina atunci cand ne plimbam cu ea prin oras, si sa dam la draci p'aia din cauza carora ne e noua cald. pe langa aceste gaze poluarea mai contine si micro-particule care ajung in norii aia pufosi pe care-i admiram in zilele de vara. aceste micro particule sunt acoperite de apa, dar nu suficienta pt a se forma ploaia si ele sa cada pe pamant (fenomenul este explicat mai bine in documentar). astfel acoperite partial de apa particulele astea formeaza o oglinda uriasa care reflecta energia solara si o impiedica sa mai ajunga pe pamant.
ma gandesc acum la bateriile solare si cat de faine pot ele sa fie. dar daca avem de-a face cu dimarea soarelui oare isi mai au ele rostul? :(
vorba lu' Gogu Kaizer, "mori in bezna"...

e futere pe utere, ce sa mai. chiar ma bucuram la inceputul iernii cand am vazut cat de mult poate sa ninga. am zis ca incalzirea globala a scazut si de aceea am avut mult mai multa zapada decat anu' trecut. iarna asta e ok, aproape ca una normala...insa mi-e frica de ce o sa fie la vara. chiar daca imi place sa cred ca zapada asta multa o avem pt ca s-a redus poluarea, sunt sigur ca la vara or sa moara si mai multi oameni din cauza caldurii.
puterea e in mainile noastre, fir-ar sa fie! noi, oamenii, suntem singurii responsabili si singurii care mai putem scoate planeta asta din cacatul in care am bagat-o. chiar daca suntem mici si actiunile noastre ecologice nu se pot compara cu ale marilor industriasi, daca toti impreuna devenim mai ecologici (si nu cu vorba, cu fapta) si iesim din starea de resemnare in care multi se afla, sunt absolut sigur ca vom putea oferi o lume mai curata si mai aerisita copiilor nostri.
cercetatorii spun ca peste 100 de ani temperaturile vor deveni cu greu suportabile. asta inseamna ca eu pot sa mai am copii si nepoti dar de stranepoti nici nu mai poate fi vorba...ce rost are sa mai faci copii cand tie iti este greu sa respiri de cald?!
stiu ca viata e grea si oamenii au pe cap probleme mai importante cum ar fi intretinerea, ratele, bolile. dar un bec economic iti micsoreaza factura la curent, un robinet inchis atunci cand nu ai nevoie de apa iti reduce consumul din contori, un obiect electrocasnic cu clasa de energie A+ iti va amortiza investitia mai repede decat unul mai ieftin si care consuma mult, un autoturism ecologic nu-ti va împuţi aerul pe care-l respiri.

toata lumea zice:
"de ce sa nu mai arunc hartii pe jos cand si ala arunca?" nu mai arunca pt ca asa vei fi mai smecher decat ala, faci ceva ce nimeni nu poate sa faca! nu mai arunca pt ca nu consumi nici un procent din energia ta daca mai tii hartia in mana pt inca 20 de metri cand vei da peste un cos de gunoi! nu mai arunca pt ca se poate ca o batranica neatenta sa calce peste hartia aruncata de tine, sa cada si sa-si fractureze ceva (batranica poate fi chiar mama ta...)! nu mai arunca pt ca si altii vor face ca tine si acolo unde ai aruncat tu primul se va strange un morman de gunoi si de infectii care te pot imbolnavi!
"de ce sa nu mai mai merg cu masina?" nu mai fa drumuri inutile cand poti sa mergi pe jos, cu bicicleta, cu transportul in comun sau cu un coleg care merge in aceeasi directie! nu mai fa drumuri inutile pt ca de pe strada poti sa te uiti mai bine si cat vrei dupa gagici, fara sa te mai expui riscului unui accident! nu mai fa drumuri inutile pt ca muzica poti asculta si la un player portabil! nu mai fa drumuri inutile si mergi pe jos ca sa scapi de burta pt ca oricat de mult ai vrea tu, burta e un semn al prostiei si al sedentarismului si nu al bunei stari! nu mai fa drumuri inutile si mergi pe jos ca sa te vada toti barbatii si sa-ti admire trupul tau frumos in care bagi o groaza de bani, timp si energie (claxoane si fluieraturi auzi si cand esti in masina)! nu mai fa drumuri inutile pt ca oricum prinzi aglomeratie si iti irosesti viata stand la semaforuri si iti distrugi sistemul nervos cand te enervezi pt ca ai ramas blocat in trafic!
"de ce sa nu-mi mai iau masina mare si care sa consume mult?" ia-ti o masina mai mica si mai ecologica ca sa ai loc cu ea in trafic atunci cand te grabesti si nu poti sa te deplasezi decat cu masina personala! ia-ti o masina mai mica si mai ecologica pt ca o masina mare cu un consum ridicat nu te face mai smecher si nici nu-ti compenseaza lipsurile! ia-ti o masina mai mica si mai ecologica ca sa respiri un aer cat mai curat!


daca noi, cei care suferim de pe urma poluarii, a incalzirii globale, a intunecarii globale, nu facem ceva pt a ne feri de astea, atunci cine s-o faca?

de la Adi am primit un link interesant, un site ( breathingearth.net ) care iti arata nivelul poluarii, al natalitatii si mortalitatii in tarile globului. de cand eu am inceput sa scriu aceasta fraza s-au nascut 60 de oameni, au murit 20 si 11.000 de tone de CO2 au fost emise in atmosfera...

me gusta

imi plac femeile care tin pumnii stransi, asa cum o face Uma Thurman in poza de mai sus.
pt mine asta e una dintre dovezile fragilitatii si feminitatii unei femei :)
...si totodata un mister, cum de o altfel de "stransura" reuseste sa tina o floare fara sa o rupa?

we're fucked

de la Doru Oprisan (care face poze faine, apropo) am aflat de acest documentar realizat de BBC despre global dimming, adica diminuarea puterii energiei solare la nivel planetar. ne ducem pe pula, mai exact.

acu' tre' sa plec la cheful organizat de sefa si poate o sa reusesc sa-mi adun gandurile cand ma intorc, ca sa dau si eu cu parerea in cei care-si bat joc de planeta asta.

Atonement (2007)

am vazut in Atonement (2007) cam ceea ce ma asteptam, o poveste de dragoste cu placeri si suferinte. insa am vazut asta acum 20 de ore. s-a dus de atunci si pana acum postludiul.
tin minte ca inca de la inceput mi-a placut casa in care actiunea incepe sa se petreaca. am o slabiciune pt camerele scaldate de soare, colorate cu flori si ornate cu diverse decoratiuni.
decorurile sunt alcatuite pana in cel mai mic detaliu si joaca astfel un rol important in acest film. se vede cu ochiul liber ca s-a lucrat la el si nu degeaba a fost nominalizat la Globurile de Aur. chiar daca e un film ce are in centru o poveste de dragoste, iti ofera si o lectie vizuala de istorie si ma refer la plaja plina de soldati pe care ajung Robbie Turner (James McAvoy) si cei doi prieteni ai lui. parca ma uitam la Saving Private Ryan!
imi place echilibrul cu care a fost construita povestea. se ocupa in mod egal de cele trei personaje ale filmului, nu te lasa cu ideile in aer si-ti explica tot ce se intampla.
i-am dat nota 8

blogu', banii si reclama

de ce blogheaza lumea? pt banii din reclamele de pe blog, din placere sau pt ca au ceva de spus?
aproape toate blogurile pe care le-am rasfoit sunt pline de reclame. nici nu-mi vine sa mai citesc ce a scris respectivul pt ca sunt sufocat de banere si AdSense-uri. mai ales astea!
inteleg ca viata nu e pe gratis si tre' sa faci bani si din piatra seaca pt a trai, dar nici chiar asa sa sufoci cu reclame locu' in care te exprimi. probabil ca toti astia care s-au umplut de reclame scriu doar ca sa atraga publicul click-uitor pe reclame si nu pe cel dornic sa citeasca ceva interesant.
bine...sunt bloguri cu un bun-simt artistic in care poti citi textul fara sa fii agasat de banere dar sunt si sorcove gramada...

citate (IV)

cand iubesti o femeie iti place de ea ca un canibal ce-si devoreaza victima, incepand din varful degetelor de la picioare si savurand-o de-a lungul pulpelor pana primprejurul labiilor si-n adancimea vaginului plonjand de pe crestele sanilor pana pe gat si printre firele-i de par aruncandu-te pe maini si degetele acestora direct de pe crapaturile buzelor.

freakin' myself out

am capiat frate cu blogu' asta. m-a apucat damblaua sa-l inscriu pe trafic.ro (in continuare nu-mi merge smecheria asta) si pe FeedBurner. acu' am ajuns pe blogu' unui taiwanez care si-a tunat bloggeru' in fel si chip. am ajuns la el via Nihasa, care are si el blog personalizat 8->

Jesus! I don't need all that! pana la urma o sa-mi fac cont doar pe Site Meter.

Fa yeung nin wa (2000)

nu l-am vazut azi, nu l-am vazut ieri...dar de 3 ori pana acum incat nu puteam sa nu salvez primele mele cuvinte despre acest film:

"Besame, besame mucho, besame como si fues la ultima ves". melodia asta nu apare in film, dar de cateva zile o tot ascult si fredonez. iar ieri, am vazut un film care parca e trup si suflet din ea...mai mult din armonia si atmosefera ei.
filmul in cauza este In the Mood for Love (2000). ingredientul principal, ingredientul minune al acestui film este viziunea artistica a lui Kar Wai Wong. imi place sa spun ca este un film de regizor. abia apoi urmeaza muzica, jocul actorilor si dialogurile, in alcatuirea filmului. scenariul nu este unul complicat, dialogurile nu fac abuz de cuvinte, fiind de o simplitate inteligenta, actorii nu au avut parte de roluri care sa-i solicite foarte mult, iar de o muzica mai buna nu cred ca putea filmul sa aiba parte. peste toate astea vine sensibilitatea artistica si ingeniozitatea regizorala a lui Kar Wai Wong.
exista filme care te bulverseaza, care te lovesc tare de tot in simturi si perceptie abia la final (Vanilla Sky, The Others, Saw). experienta vizionarii lui In the Mood for Love este un continuu fight club cu simturile si ratiunea ta. daca te mai gandesti si la altceva inafara de film, daca ti ochii inchisi mai mult timp atunci cand clipesti, te-ai pierdut. filmul se joaca cu tine, nu te lasa sa te gandesti la ale tale, te obliga sa fii atent asupra lui...practic, esti "sclavul" lui pe toata durata-i. nu poti sa treci peste el fara sa fii foarte atent la detalii, daca vrei sa intelegi ce se intampla (mai mult in prima jumatate). la prima vedere, succesiunea scenelor, alegerea cadrelor si felul in care dialogurile se completeaza cu acestea, iti dau senzatia de un usor haos. parca nu e facut cum trebuie acest amestec iti vine sa spui, dar daca iti dai seama de existenta armoniei cu care cele trei ingrediente au fost amestecate, vei avea sigur o revelatie. ce bine ca exista butonul "back"!
filmul este despre o poveste de dragoste dintre doi soti care au fost incornorati de cei cu care s-au casatorit, formandu-se astfel un patrulater heterosexual.
dragostea, in acest film, e una superioara, la nivel intelectual si respectual (de la "a respecta" ). as fi vrut s-o numesc platonica dar, desi nu se vede asta in film, cred ca cei doi s-au sarutat si si-au spus "te iubesc" (...atunci cand eu am clipit prea mult sau cand camera s-a intors prea repede). dragostea reiese doar din tandretea impreunarii degetelor, din solitudinea cuplului, din simplitatea plina de intelesuri a vorbelor pe care cei doi si le spun, din romantismul ploii si din senzualitatea muzicii.
principalul factor prin care filmul te introduce "in the mood for love" este o "bucata" muzicala care apare din cand in cand, la un interval de... (caci nu am reusit sa stabilesc o corelare intre ea si actiunea filmului). in primul rand e vorba de o vioara, care printr-un usor ritm de tango (...zic eu) opreste timpul si dilateaza actiunea, totul intamplandu-se intr-un ritm aparent lasciv. in al doilea rand, cealalta muzica a filmului (trei piese in spaniola), prin caracterul ei latin, adauga patos in sentimentele de "dragoste superioara" ale celor doi. desi se repeta de multe ori de-a lungul filmului, vioara nu deranjeaza deloc, nu duce la monotonie pt ca este pur si simplu senzuala, intravenoasa si de un erotism ascuns pe care il simti de fiecare data cand o auzi
ritmul erotic al viorii este dublat de doamna Chan in rochiile ei. (cred ca) in film au fost folosite in jur de 100 de rochii diferite, dar cu acelasi design, pt a pune in valoare forma trupului si senzualitatea acestei femei. de multe ori m-am pierdut in culorile rochiilor, nu mai sesizam cand acestea se schimbau...o incantare pt un ochi de artist, o desfatare pt un ochi de barbat rafinat.

The Tango Lesson (1997)

nu prea conteaza cum te arati, nu prea conteaza cat vorbesti, nu prea conteaza mai nimic atunci cand faci ceva din suflet. singurul lucru important e sa ai cat mai multa incredere in ceea ce faci, pt ca daca tu esti un om bun si ceea ce urmeaza sa faci va iesi bun.

poate mai mult decat filmul in sine, The Tango Lesson (1997), m-a impresionat faptul ca regizoarea, Sally Potter, e si scenarista si actrita principala in acest film. inseamna ca ea l-a vrut cu tot dinadinsul si a crezut in acest film. ori asta ii asigura respectul meu instant. apreciez oamenii care fac ceea ce cred si cred in ceea ce fac.
chiar daca actrita Sally Potter nu a stralucit deloc si a fost mai tot timpul fadă, chiar daca scenarista Sally Potter nu m-a convins ca Sally si Pablo se iubesc iar regizoarea Sally Potter mi-a lasat uneori impresia ca filmul se va incheia in urmatoarele 3 minute, acesta merita vazut iar efortul ei apreciat. de aceea nici nu ma leg foarte tare de calitatea filmului. poate si pt ca nu am avut subtitrate toate dialogurile (si am inteles astfel doar jumatate din cat s-a vorbit) nu am reusit sa-l "patrund" asa cum ar trebui. starea pe care vizionarea lui ti-o lasa si munca din spatele lui conteaza.
povestea e simpla: o scenarista vrea sa invete tango si apeleaza astfel la un renumit dansator cu care va avea o relatie lunga si interesanta, pana cand o vor pecetlui cu un lung sarut.
pt a aprecia arta, dansul, filmul, tango-ul, simturile trebuie sa-ti fie in flacari iar in suflet sa-ti arda flacara pasiunii care sa-ti dea energia si puterea de a intelege arta si de a-ti misca picioarele si trupul in ritmul muzicii. daca asta exista in sufletul fiecarui om care se uita la The Tango Lesson, atunci filmul va fi apreciat.
pe mine ma intereseaza foarte mult cu ceea ce raman in urma vizionarii unui film, ce sentimente imi transmite mie "bucata de arta" pe care tocmai am admirat-o. daca ma simt bine, atunci si filmul e bun si nu ma mai intereseza cum au jucat actorii, ce a scris scenaristul sau ce mi-a aratat regizorul. de aceea nici nu critic prestatia lu' Sally Potter, a avut greselile ei dar cu toate astea a reusit sa faca in film care sa ma miste. un rol important l-a jucat si muzica, dansul si expresivitatea celor care l-au infaptuit.
simt nevoia sa ma repet si sa ma justific...daca as fi avut parte de o titrare completa probabil ca altfel as fi vazut filmul.

"You have to be calm to be strong, you have to be slow to be quick. You should do nothing when you dance."

aberatii

iar imi fuge mintea prin cap. am o stare d'aia de excitare fizica si una de oboseala mentala. e cam nasol cand ambele stari se intampla in acelasi timp. nu stiu ce sa scriu, nu stiu ce muzica sa ascult, nu stiu ce sa mananc. as fi iesit cu N&E la un restaurant, sa mananc o ciorba de burta, dar tocmai am aflat ca ei au alte pofte, incompatibile cu a mea.
mi-am adus aminte ca am niste pian de Debussy si i-am dat drumu' sa cante. dar parca tot jazz-ul ar merge mai bine acum. ma oftica hardu' asta de 80 ca e prea mic, si Mosu pt ca nu vrea sa-mi ia unu' mai mare, offf...
si ma mai enerveaza mirosul papucilor de la mamaie. imi plac mie mirosurile naspa, da' asta ma indispune.

in fine...azi mi-am luat doua perechi de blugi (200 lei), i-am dus la scurtat (15 lei), mi-am facut pensie obligatorie la ING si mi-am mai luat doi coţei (15 lei).

neah...nu prea sunt in forma...

am incercat sa bag blogu' pe trafic.ro da' imi tot zice sa-l verfic si din alta retea decat asta prin care ies acum. probabil o fi de la setarile pe care le-am facut dar la care acum am renuntat si poate oi reusi sa aflu si eu cati oameni intra aici (daca reusesc sa faca asta).

Jesus! parc-aş fi un emo kid, asa suna randurile de mai sus :))

Asphalt Tango (1996)

imi place Nae Caranfil. pt mine Filantropica (2002) e cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut pana acum, chiar si decat 432 (2007). Nae Caranfil imi pare un regizor si un scenarist witty, cu umor si deşteptăciune in acelasi timp. de aceea stiam ca si Asphalt Tango (1996) o sa-mi placa. nu e un fil la fel de bun ca cele mai sus amintite, dar e ok.
nu-mi pare a fi un film elaborat, nu cred ca s-a lucrat mult la el...nu-mi lasa impresia de profesionalism asa cum observ la filmele straine. in schimb, regia si scenariul sunt cele care-l salveaza si care il scot in fata.
din pacate, am observat si in acest film tipologia actorului romanesc, care nu se transpune in pielea personajului, care isi recita liniile pt ca asta e pus sa faca, care nu transmite niciun pic de chemistry. cel mai bun joc actoricesc l-a avut Charlotte Rampling. Florin Calinescu si Bebe Cotimanis nu au ajuns la nivelul d-nei Charlotte, dar au fost credibili. Mircea Diaconu si-a reprezentat bine personajul, dar parca tot am zarit un pic de ezitare pe fata lui. cand spun "joc actoricesc bun" inseamna ca daca ma intalnesc pe strada cu actorul care m-a facut sa spun asta, el se va comporta exact ca in film, el de fapt s-a jucat pe el, personajul din film e a doua lui natura si de aceea pe strada va fi la fel de natural ca si pe televizor/ecran de cinematograf.
filmul e bun...nu te plictiseste, te face sa te transpui in poveste, sa-ti alegi personajul preferat si sa-i tii pumnii celui pe care l-ai ales. filmele care reusesc sa faca asta se pot numi pe buna dreptate filme.

Charlotte Rampling a jucat in acest film la varsta de 50 de ani...si vai cat de bine arata! e genu' acela de femeie care te invata ce-i feminitatea, care poate subjuga un barbat cu farmecele ei dar care cu usurinta va fi dominata intr-un tango. imi place foarte mult coafura ei din film...

Must Love Dogs (2005)

imediat dupa 1408 am vazut Must Love Dogs (2005), cu frumoasa Diane Lane. filmu' e o comedioara romantica ce poate fi vazuta oricand, in orice conditii si de oricate ori. imi plac filmele de genu' asta care-mi aduc aminte de primavara, de soare, de flori, de parfum si de viata frumoasa. nu e un film foarte complex, nu e un film cu pretentii, ci e un film menit sa aduca soare acolo unde e frig si culoare acolo unde totu' e tern. din categoria asta de filme mai fac parte Elizabethtown (2005), Hitch (2005), Under the Tuscan Sun (2003), In America (2002) si cred ca ar mai fi cateva dar nu mi le amintesc acum. Must Love Dogs nu e un film pt cei care nu iubesc cainii, pt cei care nu reusesc sa vada frumusetea din cauza gunoaielor din ochi, pt cei care nu cred ca viata poate fi si frumoasa.
i-am dat nota 8.

1408 (2007)

1408 (2007) e un film horror, de groaza. am realizat ca eu nu prea am vazut filme d'astea. inafar' de The Exorcist (1973) nu-mi amintesc sa fii vazut vreun alt film cu fenomene paranormale. adevaru' e ca nu prea ma dau in vant dupa genu' asta de filme. si stiu si de ce: ca sa-mi placa un film el trebuie sa poata fi transpus in realitate ori sa aiba o logica solida. cum la filmele paranormale prima regula nu prea poate fi aplicata, ramane cea de-a doua.
in cazul lui 1408 nu prea am avut de ce sa ma plang. o singura chestie n-am priceput-o. de ce Mike Enslin (John Cusack) se sperie atat de tare dupa ce ii cade fereastra pe mana?! el, ditamai distrugatoru' de mituri paranormale se sperie de o zgarietura intr-atat incat sa-si abandoneze misiunea? nu prea mi se pare ok. ţipă, se vaicareste si spune incontinuu "gata, renunt!", ca apoi sa loveasca in usa cat poate el de tare cu mana la care tocmai se lovise. faza asta nu prea da bine la credibilitatea personajului.
cam asta ar fi singura obiectie pe care am s-o fac filmului. in rest, e un film horror ok. adica are faze care te baga in sperieti, care te fac sa zici "oh shit!", iar actiunea e de asa natura ca te face sa te intrebi "asta se petrece in real sau in imaginar, hmmm...?".
1408 e o camera de hotel in care multe lucruri spooky s-au intamplat. Mike Enslin face pe dracu'n patru ca sa se cazeze in camera asta si in loc sa dea de dracu' da de fie-sa, fata lui cea care murise. in camera se vor intampla tot felul de chestii ciudate si paranormale. dar, ele chiar se intampla in camera sau in mintea personajului? toate fazele astea mi-au lasat impresia ca ele ar fi de fapt refulari ale suferintei pierderii fiicei sale. si tind sa cred ca asa este.
chiar daca e un film de groaza nu m-a speriat mai deloc. adevaru' e ca nu l-am vazut noaptea, cand era mai propice pt el, ci dupa-amiaza :D i-am dat nota 7.

filme de vazut (II)

Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007) - Tim Burton, Johnny Depp, Helena Bonham Carter...

Miss Pettigrew Lives for a Day (2008) - pare sa fie un film funny

21 (2008) - film de actiune bazat pe fapte reale

Look (2007) - parca l-as vedea si nu prea. mi se pare interesant pt ca e filmat in totalitate cu camere de supraveghere

Juno (2007) - o fetita ramane gravida si doreste sa patreze copilul

Bella (2006) - o poveste de dragoste curata

Hancock (2008) - supererou vagabond si smecher

WALL·E (2008) - mi se frange inima cand ma uit la Wall.E...sper sa aiba happy-end

The Forbidden Kingdom (2008) - Jet Li + Cichi Chan

Drillbit Taylor (2008) - Owen Wilson

The Darjeeling Limited (2007) - tot Owen Wilson

The Accidental Husband (2008) - comedioara cu Uma Thurman

citate (III) si eterna stralucire a unei minti neprihanite

doua citate din Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004),

"If only I could meet someone new. I guess my chances of that are somewhat diminished, seeing that I'm incapable of making eye contact with a woman I don't know."

"Why do I fall in love with every woman I see who shows me the least bit of attention?"

citate care mie imi plac foarte mult si in care se ascunde o mare parte din existenta mea de pana acum. daca pe primul l-am descoperit abia adineauri, cand cautam transcrierea corecta, pe al doilea l-am remarcat inca de la prima vizionare a filmului. atunci, pe moment, am simtit o lovitura urmata de lumina si durere. imi place cand aud cum se exprima in cuvinte ceea ce eu simt, constientizez si pt care nu gasesc formula corecta sub care sa scot din mine ceea ce ma doare. o boala se trateaza mai usor atunci cand pui diagnosticul. am simtit in acel moment ca de fapt eu sunt Joel si ca ceea ce el spune sunt de fapt cuvintele mele. mi se pare trist momentul in care ajungi sa realizezi ca te indragostesti de toate femeile care se uita la tine. deocamdata nu e vorba de admiratie (era excelent daca puteam vorbi despre asta) ci e vorba despre tristete, singuratate, neimplinire, lupta. dupa o lupta cu singuratatea, o astfel de concluzie te tranteste atat de tare pe scaun incat anumite pasaje ale vietii ti se deruleaza in fata ochilor. cum ceea ce te loveste te face mai puternic, o astfel de lovitura, si un diagnostic pus, nu poate decat sa prinda bine.
ce bine ar fi daca asta nu s-ar mai intampla, daca acest citat nu ar mai fi atat de concludent. pe bune de nu m-as simti mai linistit! si cum sa nu ma simt cand as avea astfel un "inamic" mai putin?!

asta ascult acum si-mi face placere (I)

Tapinarii - "Tatuaj"

M-ai lasat singur intr-o lume urata si rea care-mi vrea sufletul.

M-ai lasat cu mine si cu cei care ma iubesc pentru ca vad in mine ceva ce nu e.

Te-ai lasat pe tine dusa de valul libertatii impuse de altii.

M-ai lasat sa ma lupt cu mine si cu soarta asta pierduta in mine.

M-ai lasat in mine, cu mine ci cu ochii mei pierduti in tine.

Mi-ai lasat o betie de cuvinte si-un vis ca o mangaiere a ta.

Te vei pierde in mine, candva, din nou, ca o adiere a ceea ce a fost sau nu

Ai ramas ca un tatuaj facut la betie pe care sunt mult prea rebel sa-l sterg.

M-ai lasat in mine cu mine si cu ochii mei pierduti in tine

Ai ramas ca un tatuaj facut la betie pe care sunt mult prea rebel sa-l sterg...

3:10 to Yuma (2007)

3:10 to Yuma (2007) nu e un film foarte inteligent. ii lipseste logica, substanta, uniformitatea, umorul. e slab, ce sa mai! habar n-am ce cauta in Topul IMDB. i-am dat nota 6.
ca western e ok, dar ca film e tare nasol. in timp ce-l urmaream mi-am adus aminte de 300 (2006), de cat de penibil a putut sa fie acel film.
firul narativ al "Yumei" e intrerupt si innodat de multe ori de-a lungul filmului. se intampla tot felul de chestii care in mod normal nu si-ar avea locul in logica firului narativ, dar care se intampla no matter what. regia e slaba! voiam sa spun de scenarist ca e slab si n-a stiut sa-l indrume pe regizor, dar cum acest film e un remake, in mod clar regizorul e de vina. atat a putut el.
de cate ori ma uit la un film ma pun in pielea personajelor, imi gasesc un loc in desfasurarea actiunii. daca intr-adevar as fi fost un personaj in acest film, ori filmu' ar fi fost mai complex ori ar fi durat o jumatate de ora. si asta pt ca as fi fost cel mai inteligent d'acolo si daca s-ar fi procedat asa cum gandeam eu actiunea ar fi fost redusa la jumatate. personajele sunt proaste rau de tot.

despre ce e filmu':
Ben Wade (Russell Crowe) are o banda de 7 pistolari smecheri cu care a reusit sa fure vreo $500.000 din banii pt constructia cailor ferate. Dan Evans (Christian Bale) e un barbat familist, onest si cu principii. din pacate e dator la un mahar din sat si asta ii da foc la hambar. cum asta nu era de ajuns, toate vitele fug d'acasa pe camp. plecat sa le caute, Evans si cei doi baieti ai lui vad cum Ben Wade tocmai jefuieste o diligenta plina cu bani.
primul mister al filmului: Wade se foloseste de vitele lui Evans ca sa puna mana pe diligenta. intrebarea este, el le-a furat sau pur si simplu le-a gasit p'acolo si s-a folosit de ele? daca le-a furat, inseamna ca tot el a dat foc hambarului. sau era pe mana cu maharul caruia Evans ii era dator si fiecare si-a luat partea?
Wade ii vede pe cei trei, le ia caii si îi lasa in pustiu. astia dau peste singurul supravietuitor al jafului si il ajuta sa ramana in viata. intre timp, si pt ca orice succes trebuie udat, cei 7 cu Ben Wade in frunte se duc sa se cinsteasca. dar nu inainte de a-i pacali pe serif si reprezentantul cailor ferate, care astepta banii, sa se duca la locul faptei. bun, dupa ce-si impart ei banii fiecare pleaca la treaba lui lasand-ul pe sefu' lor sa bea in continuare. acum urmeaza un moment placut si frumos al filmului: apare prima femeie din acest film care e foarte frumoasa si gratioasa in a-si etala feminitatea. normal ca ea cade prada farmecelor lui Wade. ăsta are un fel al lui de a cuceri femeile, le zice ceva de o cantarea cu ochi verzi dintr-un oras pe unde a fost el. din raspunsul vag al femeii s-ar putea intelege oarecum ca ea are o slaba legatura cu cantareata in cauza.
Wade isi face de cap cu tanti asta timp in care serifu' si oamenii lui isi dau seama ca au fost pacaliti si se intorc in oras. cu "ajutorul" lui Dan Evans reusesc sa-l prinda destul de usor pe cel mai temut raufacator al acelor vremuri. nu tu impuscaturi, nu tu batai, pur si simplu il salta ca din oala. sa fii fost eu Ben Wade, cel care impusca oameni cu "Mana lui Dumnezeu" (asa il chema pe pistolul lui), m-as fi simtit prost de-a binelea sa fiu prins atat de usor.
imediat se alcatuieste un comitet de insotire care sa-l duca in gara din Contention si sa-l urce in trenul de 3 si 10 spre puscaria din Yuma (de unde si titlul filmului). comitetul e alcatuit din: Evans, supravietuitorul jafului, doctorul veterinar care l-a salvat pe cel de dinainte, reprezentantul cailor ferate...si cred ca astia sunt toti.
Charlie Prince, cel mai loial om al lui Ben Wade, observa toata treaba asta si asteapta, de undeva de pe un deal, momentul propice in care sa-si salveze seful. ca sa-l pacaleasca comitetul face o schema:
(al doilea mister/moment penibil al filmului) il aduc pe Wade la casa lu' Evans intr-o diligenta si fac ei astfel incat Charlie Prince sa creada ca in diligenta care va pleca mai departe e chiar seful lui iar oamenii care au ramas se vor duce in casa, ca sa se petreaca. interesant e ca faza se petrece cu spatele la Charlie Prince (ce-o fi vazut asta numai el stie) iar dupa ce diligenta pleaca Wade e escortat pana in casa ca un raufacator ce este. adica astia il tin strans de maini ca sa nu fuga, el poarta aceleasi haine, doar ca are o alta palarie pe cap, iar Charlie Prince nu se prinde deloc de schema astora si pleaca sa urmareasca diligenta :|
in casa, Wade o vrajeste si pe nevasta lu' Evans folosind aceeasi faza cu dansatoarea cu ochi verzi. de data asta ramanem nu impresia ar fi posibil ca ea sa fie intr-adevar femeia pe care ăsta o cauta (ce treaba asre asta cu actiunea, nu stiu).
intr-un final pleaca toti inspre Contention. pe drum sunt nevoiti sa foloseasca o scurtatura prin teritoriul apaşilor. noaptea, vreo trei dintr-astia s-apuca sa-i impuste. Evans e ranit iar Wade are grija ca cei trei sa nu-i mai supere d'acum incolo.
din nou avem parte de un moment lame: Evans sta ranit in bratele lu' fiso (care fugise d'acasa sa-i prinda din urma) si in loc sa-i dea lu' Wade cheile de la catuse, el le arunca. asta se enerveaza si ii da un sut in meclă din care cauza asta lesina. cand se trezeste ia-l pe Wade de unde nu-i...el fugise binemersi cu cai cu tot. acu', intrebarea este cum a reusit asta sa fuga si ce naibii au facut ceilalti oameni de nu l-au oprit? doar plecasera sa-l duca la puscarie, trebuiau sa nu-l scape din ochi...dar el pleaca ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

(deja incep sa ma plictisesc sa tot scriu despre fazele astea penibile)

in fine...ajung ei la Contention unde va avea loc punctul culminant al prostiei filmului. cum necum, Wade intoarce armele impotriva bandei lui care venise sa-l scape si se suie singur in trenul care trebuie sa-l duca la puscarie. ce l-a motivat, de ce si-a impuscat amicii, probabil nu vom afla vreodata.
cred ca filmu' asta ne ia de prosti pe noi cei care-l privim pt ca nu ne ofera motivele pt care multe dintre fazele din film se intampla. pur si simplu noi trebuie sa credem si sa luam de bun ceea ce se intampla si sa nu ne indoim de ceva. ori, "ma indoiesc deci gandesc" spune o vorba desteapta...si cum filmu' asta nu ne lasa sa gandim, in mod clar el este facut pt prosti si pt cei care vad filmele doar ca pe un motiv de a manca popcorn.
cum am spus si mai sus, ca western este bun. muzica, decorurile, personajele, impuscaturile sunt ca in filmele western alea vechi, originale. daca s-ar mai face un western in care sa gasim toate acestea dar cu o actiune mai inteligenta decat cea din filmul mai sus "varsat", am putea spune ca acest gen renaste si tinerii de azi se pot bucura la cinematograf asa cum au facut-o parintii nostri.

filme de vazut (I)

Love in the Time of Cholera (2007) - imi place cum suna "How long would you wait for love?" si imi lasa impresia unui film liric asa cum imi place mie.

I Am Legend (2007) - "The last man on earth is not alone"...nice shit!

Cidade dos Homens (2007) - Cidade de Deus a fost fain, asta cum o fi?

No Country for Old Men (2007) - ( filmu' asta e deja pe locu' 14 in topu' IMDB :| ) e facut de fratii Coen si asta m-a convins fara alte argumente

Man in the Chair (2007) - tre' sa fie un film bun, simt asta!

Jumper (2008) - intotdeauna mi-a placut sa ma duc acolo unde mi-am dorit

Rambo (2008) - b-)

Mos Craciun cu snur la gat

sunt in concediu! vreau harduri ca sa fac raid!

sambata a fost ultima zi de serviciu pe anu' asta. am incheiat-o printr-un inventar si o "serbare" in atelier cu baietii d'acolo. a fost circ si s-a facut jaf! mancarea a fost mai multa decat puteam duce, bautura la fel desi pt unii era deja prea multa. saracu' nea Gica, la varsta lui a ajuns sa rada aia de el p'acolo. el a fost organizatorul si sufletul acestei "serbari" (cum imi place mie sa-i zic :p ). era foarte fericit ca reusise sa intinda masa si sa stranga oamenii din firma sa se bucure alaturi de el. de aceea cred ca era cel mai "fericit" om de la masa. ceilalti au observat cu siguranta acest lucru si incepusera sa-l incurajeze. insa nu stiu care era motivul lor pt care ii tot spuneau "asa, nea Gica!", "hai, nea Gica!", "zi-le, nea Gica!"...il indemnau sa se bucure sau vroiau pur si simplu sa se amuze pe seama lui. ca la orice petrecere, cel mai beat d'acolo devine by default amuzamentul celorlalti, dar cum noi suntem oameni de seama (sefi, directori, oameni cu facultati si pretentii) si formam un colectiv, toata lumea se "bucura" pt buna-dispozitie a bietului om care bause prea multa tărie.
cel putin stiu ca mi-a facut placere sa mananc.

Mos Craciun exista! de unde stiu?...pai am fost in pielea lui. tocmai la Vanju Mare, pe langa Drobeta Turnu Severin. ceea ce copii Nicoletei ma facusera sa uit, Catalin si Dănuţ mi-au reamintit: copii sunt frumosi si e o placere sa fii in preajma lor. s-au bucurat nespus de mult la vederea lu' Mosu, Catalin i-a cantat si i-a spus poezii iar Dănuţ i-a zambit cum nu se putea mai frumos. Catalin a promis ca o sa fie cuminte si n-o sa-si mai bata fratiorul iar Mosu l-a crezut :D
aoleo ce smecher e baiatu' asta :)) pe cat e de istet, pe atat e de smecher. bravo lui! sa-i dea Dumnezeu fericire si mult noroc.
mi-a placut sa ma joc cu ei, mai ales cu Dănuţ. chiar daca nu mai facusem asta pana acum, desi imi plac foarte mult copii, mi-a iesit bine. Elena mi-a zis ca trebuie sa ma simt bine deoarece Dănuţ nu se joaca cu oricine :> asa copii frumosi si isteti mi-ar placea si mie sa am...si oricui cred ca i-ar placea.
am avut emotii inainte sa intru in pielea Mosului. mi-era frica, ca o sa mi se plimbe limba in gura si n-o sa mai reusesc sa strig "Ho ho ho!!!" ma schimbam in masina si toti oamenii care treceau p'acolo se uitau. cel mai mult imi era teama sa nu ma vada vreun copil si sa-i stric perceptia despre Mosu...

citate (II)

doua citate pe care le-am retinut de la o singura persoana:

"Cand ma analizez ma ingrozesc, cand ma compar ma linistesc."

si

"Am constiinta propriei valori."

nu vreau sa fiu perfect (II)

mi-am adus aminte de unde a plecat dorinta mea de a nu mai fi perfect si cum de s-a ajuns la concluzia ca un om perfect e un om singur.

vreau sa gresesc, vreau sa nu-mi fie rusine ca unele lucruri le fac un pic aiurea :p vreau sa fiu un om ca toti oamenii si daca gresesc sa nu cada cerul peste mine ci doar sa spun "sunt om, n-am cum sa nu gresesc". bineinteles, asta nu-mi da dreptul sa fac numai ce ma taie capul, bunul-simt guverneaza in continuare. doar ca, vreau sa nu mai stau incordat si cu frica de a nu gresi.
poate din cauza asta nici nu initiez contacte cu alti oameni, pt ca mi-e frica de judecata lor asupra mea. ar trebui sa nu-mi mai pese si sa fac ceea ce simt, atunci cand simt chiar daca nimeni nu ma va intelege. cel mai important lucru pe care trebuie sa-l fac e sa fiu egal cu mine insumi.
si ce daca gresesc?! sunt om! si mai presus de toate sunt un om bun si asta ar trebui sa conteze mai mult decat greselile pe care le mai fac.

cate zile (n-)am trait

daca cineva m-ar intreba cati ani am i-as raspunde in felul urmator:
"am 7 ani d'acasa dintre care 3 de camin si 1 de joaca, 8 de scoala generala, 4 ani de liceu profil real, 4 de facultate profil uman si doar 1 an de libertate".

bratara mea in jurul mainii tale

mi-e frig, mi-e foame, mi-e pofta de dulce iar albul asta al ferestrei in care scriu ma enerveaza. mi-am pus muzica for getting in the mood, the mood for blog writing. acum e Cesaria Evora cu "Besame Mucho" iar apoi Eric Clapton si "Wonderful Tonight". dar, atata timp cat imi va fi frig, greu voi intra in the mood.
incet incet revin la starea default de rece, de simplitate a sentimentelor, de ne-renegare a singuratatii si de continuare a drumului meu.
daca as putea picta acest moment, aceasta stare, as face un om cu rucsac in spinare, usor aplecat in fata sub greutatea "incarcaturii" si sprijinindu-se intr-un bat pe care il tine in mana dreapta. peste el si rucsac are trasa o pelerina care sa-l apere de ploaia mocaneasca ce cade de sus din cer. pe cap are o bascuta de pescar, in picioare bocanci si poarta pantaloni trei sferturi. cu pelerina aia pe el arata ca o broasca testoasa ce s-a ridicat in doua picioare. privirea nu-i este nici fericita dar nici resemnata. se uita in fata la drumul lung ce i se asterne inainte. nu-l deranjeaza ploaia, nu baga in seama noroiul care-i ajunge pe picioare atunci cand calca apasat in drumul moale. nu e trist dar nici fericit, e doar un om obisnuit cu acest gen de drum. afara nu e soare dar nici frig, culorile sunt in nuante de gri.

"ochii care nu se vad se uita dupa cel putin un an" mi-a spus. ochii care nu m-au privit cu compasiune ii uit mai repede decat oricare ochi, sa stii tu! ieri, cand am oprit sa mananc mici, am vazut o fata si o femeie frumoasa. am realizat ca-mi plac femeile cu pielea usor alba, cu parul saten si ondulat si cu o privire sincera. imi plac tare mult aceste femei! mi-ar placea sa cunosc vreo cateva, sa stau de vorba cu ele. imaginea lor, felul in care ele arata in ochii mei ma linisteste, ma odihneste. femeia pe care am vazut-o avea bratara la mana si inel pe deget. acum am inteles de ce poarta femeile bijuterii, pt a nu fi monotone. altfel se vede pielea frumoasa a mainii unei femei daca ai si alte tentatii asupra carora sa-ti arunci ochii. alergi cu privirea cand asupra inelului, cand pe mana alba, curata si placuta la atingere asemeni cearceafului alb, luminos, de pe patul unei femei frumoase intr-o dimineata insorita de primavara. e placuta aceasta cursa, aceasta aventura care te poarta de pe traseul dificil si dur la atingere al bratarii pe pielea femeii unde te simti ca intr-o plimbare cu barca pe un lac linistit. suna foarte plastic ce am incercat eu sa descriu, dar atat de placut atunci cand se intampla.

pana mai ieri reusisem sa nu ma mai gandesc atat de mult la E...a. dar mi-am adus aminte cat de mult imi placea sa ma uit la mana ta subtire si cat de mult imi doream sa simt pe obrazul meu pielea ta alba si, probabil (pt ca n-am simtit-o niciodata, doar mi-am imaginat cum ar fi), catifelata. muream de placere cand vedeam ca porti bratara de la mine, iti vine atat de bine. acum inteleg de ce poetii foloseau fildesul ca termen de comparatie.
dar eu continui sa te uit si sa-mi aduc aminte mai mult de cat de usor ai renuntat la mine decat de tine, fata de care eu m-am indragostit. pt mine n-ai fost hot, sexy ori frumoasa...ai fost mai mult de atat, ai fost minunata. mi te inchipuiam ca o floare colorata de primavara, vesela si jucausa in bataia vantului, parfumata si delicata atunci cand o tii in mana. dar imaginea asta a palit iar floare a inceput sa se ofileasca. pt mine ai fost ca o primavara, ti-am spus asta dar nu cred ca ai bagat de seama, nu cred ca ai inteles.
nu mai am in mine trairile de acum cateva luni si cateva saptamani. mi-am ridicat rucsacul, l-am pus in spinare si am pornit din nou la drum, desi speram si-mi doream din tot sufletul sa nu mai fac asta. daca acum imi este usor sa merg inainte ti se datoreaza in mare parte tie. pt ca nu ai stiut sa primesti ceea ce ti-am oferit, pt ca nu ai stiut sa ai grija de mine...pt ca nu m-ai meritat! nu ma apasa nici un regret, am facut lucrurile asa cum am putut eu mai bine si asta ma face sa ma simt linistit si sa-mi vad in continuare de calatoria mea.

ma intreb cum o sa fie atunci cand te voi intalni din intamplare pe strada...o sa fie ca atunci cand imi placea sa ma uit la tine desi nu stiam cine erai?

nu creeed!!!

Metallhead zice ca la anu' o sa vina Coldplay in Romania, la B'estival, intre 4 si 6 iulie :|
asa ceva nu se poate, nu trebuie sa aiba loc, NU in week-endul cand Nick are nunta :(( nu pot sa cred :|
of Doamne!

oile si ciorapii lor

urasc ciorapii de dama cu model!
am observat ca din ce in ce mai multe femei poarta astfel de ciorapi, cu modele care de care mai ciudate. nu se mai vede pic de picior, de piele...numai si numai patrate si cercuri, ca si cum un pictor cubist le-ar fi spoit in sila cu pensula pe picioare. cel mai dureros e cand merg intr-un hypermarket si toate casieritele poarta astfel de kitch-uri, de dihănii...ca nu le pot spune altfel.
in loc sa-si arate picioarele si sa-i bage astfel pe barbati in boala, oile isi trag hidosenii d'astea pe craci si umbla mandre pe strada.
uratelor! fashion victims!

râsu' plânsu'

ma pot considera un om fericit. ma duc la serviciu de placere, ca sa uit ce ma doare si ce nu-mi place...

nu vreau sa fiu perfect

intotdeauna m-am pierdut in detalii si n-am mai avut in vedere esentialul. si asta din cauza incercarii mele de a fi perfect. tot ce fac e o incercare de creare a perfectului, tot ce fac trebuie sa fie bun si ireprosabil, mai ales ireprosabil!

acum, spre exemplu, incerc sa-mi mut blogul pe Wordpress. de ce? am vazut eu un blog facut la astia care avea o tema foarte misto: partea de jos a blogului, opusu' header-ului, continea toate informatiile care la mine sunt pe stanga. am incercat sa-mi fac blogul sa arate asa, dar a iesit un caca maca, asa ca m-am enervat si am zis ca renunt la Blogger si trec pe Wordpress pt ca acolo voi putea sa-mi fac blogul perfect. evident ca pe parcurs am si uitat de acel blog care-mi placuse, am uitat de unde plecasem, si m-am infundat printre detaliile alambicate ale Wordpressului.
si, ca sa-i fac in ciuda perfectionistului din mine, tot pe Blogger raman. neah! in your face! >:)
pacat ca aici nu gasesc optiunile de acolo...

saptamana trecuta am avut revelatia asta cu "nu vreau sa fiu perfect". pt cineva care nu ma stie, dorinta asta a mea nu-l va misca deloc...dar, cineva care ma cunoaste (oare cine-i ala?) va ramane uimit. eu, sa nu mai vreau sa fiu perfect??? da, uite asa!
a fi perfect inseamna si a fi unic. ori perfect si unic nu e decat Dumnezeu, iar in ceruri nu e loc decat pt unul singur :D a fi perfect inseamna si a nu avea nevoie de ceva...un om perfect da la labă atat de bine incat nu mai simte nevoia de sex, un om perfect e atat de bun incat nu mai are nevoie de incurajari si de certitudinea celorlalti ca ceea ce a facut e bine, un om perfect uita sa traiasca pt ca e atat de ocupat si de concentrat sa nu greseasca, un om perfect nu-si va gasi niciodata jumatatea pt ca el e unic si desavarsit incat nu poate fi completat de altcineva (altfel n-ar mai fi perfect, nu?!). aici am vrut sa ajung, la singuratatea pe care mi-o poate oferi perfectiunea. nu vreau sa fiu perfect pt ca nu vreau sa fiu singur!
nu vreau sa fiu perfect dar caut pe cineva tot atat de perfect ca si mine :)

acest post nu e nici pe departe unul ireprosabil. ma enerveaza fontul asta cu care scriu acum (pt ca fontul care apare pe blog e diferit...cel putin asa mi se pare) si nu ma pot concentra intr-atat de mult incat sa scriu asa cum simt si cum vreau.
dar cine stie, poate pe mine ma lasa rece ceea ce am scris, dar pe un altul il va impresiona intr-un fel sau altul, incat sa spuna "imi place!", si astfel acest post sa fie mai perfect decat credeam eu. vroiam sa spun ceva inteligent, ca o concluzie, in incheiere, dar am uitat.

poate cu timpul voi reusi sa fac acea noua ordine dupa care sa ma ghidez. de aceea si vreau sa scriu aici, pt ca ma ajuta.

apartamentu' pulii

baga-mi-as pula in el de apartament cu 2 camere!
in viata mea n-o sa cumpar un apartament cu 2 camere!
de stiu ca n-o sa am copii, da' apartament cu 2 camere n-o sa iau nici batut!

citate (I)

"Cand nu vom mai fi copii vom fi murit de mult" - Constantin Brancusi

"Cine stie despre tine mai multe decat tu insuti, acela iti este superior" - Mircea Eliade

"Daca n-as fi avut simtul umorului m-as fi sinucis de mult" - Mahatma Gandhi

eu cu mine

am revenit!

primul lucru care-mi vine in minte cand ma gandesc la asta e un citat din Eugen Barbu (sau cine o fi zis): "Daca eram fericit, nu as fi fost atat de creativ". m-am intors pt ca am simtit nevoia de a scrie, am simtit nevoia de a scrie pt ca am ceva de spus, am ceva de spus pt ca asta simt si simt asta pt ca am fost si sunt nefericit.
intr-o oarecare masura pot spune ca m-am regasit, ca m-am intors la omul pe care-l pierdusem acum 7 ani. a fost nevoie sa ma indragostesc ca sa-mi aduc aminte cum e sa simti ceva in suflet, inafar' de bataia vantului.
mai sus am scris ca "(...) sunt nefericit"...nu e chiar asa, am spus-o doar ca sa dea bine cu citatul pe care tocmai il folosisem :P . chiar daca mi se implinesc sau nu visurile, chiar daca sufar sau nu, eu intotdeauna raspund "Bine!" atunci cand sunt intrebat "Ce faci?" si gasesc motive de a zambi. atata timp cat pot zambi nu am de ce sa spun "sunt nefericit".

dorintele mele, adica my bucket list

- sa ajung in Brazilia pana in 2010

- sa fac singur traseul de creasta din Muntii Fagaras

- sa ma casatoresc cu o fata minunata

- sa am doi copii, baiat si fata, si eventual gemeni

- sa-mi cumpar echipament (semi)profi pt munte

- sa bat Parisul la picior ori pe bicicleta, primavara

- sa am un salariu de 1513 de euro

- sa-mi iau motocicleta de tip naked

- sa ma imbrac elegant cat mai des

- sa fac si eu drifturi d'astea

- sa-mi tatuez numarul 13 intr-un cerc pe mana stanga deasupra cotului si in spatele bratului

- sa conduc prin oras o masina cu girofar

- sa pilotez o masina de raliu

- sa ma reincarnez


visuri:

- sa ma reincarnez

- sa ma reincarnez in trecut ca sa fiu contemporan cu toate filmele bune si cu Pink Floyd si Led Zeppelin si toata floarea rock-ului. si sa particip la un concert rock in care multimea e cuprinsa de amoc iar artistii rup instrumentele

de ce revii?

am si eu o mare curiozitate...

de ce revii bre pe blogu' asta? ce-ti place la el, ce gasesti matale interesant aici de mai vii inca o data si apoi poate inca o data si tot asa?
poze si linkuri si videoclipuri nu prea pun, SEO nu fac, asa ca zi si mie care e motivul.

au fost p'aici oameni care au vizitat si 10 pagini odata, oameni care au stat si 1 ora cu blogu' deschis...
nu ma intereseaza cine zice ce zice, ci ma intereseaza ce zice si de ce.

soundtrack (IV)

The Rolling Stones - Love is Strong

Tracy Chapman - Baby Can I Hold You

Tracy Chapman - Fast Car

U2 - I Still Haven't Found What I'm Looking For

Urma - Wishlist

Vama Veche - 18 ani

Vama Veche - Dragostea

Vama Veche - V.S.T.

Vama Veche - Zmeul

Vank - Balada pentru o minune

Voltaj - 3D

soundtrack (III)

Savage Garden - To the Moon and Back

Shakira - Underneath Your Clothes

Shigeru Umebayashi - Yumeji's theme

Soulfly - Carved Inside

Soulfly - Fly High

Soulfy - Brasil

Stereophonics - Maybe Tomorrow

Sugababes - Too Lost In You

Tapinarii - Cugetare

Tapinarii - Tatuaj

The Cult - Painted On My Heart

The Cure - Lovesong

The Rolling Stones - Anybody Seen My Baby

soundtrack (II)

Louis Armstrong - What a Wonderful World

Luciano Pavarotti - Caruso

Massive Attack - Live With Me

MetallicA - Fade to Black

MetallicA - Nothing Else Matters

MetallicA - The Unforgiven

Moby - Extreme Ways

Mono - Life in mono

Natasha Bedingfield - I Bruise Easily

limp bizkit - Boiler

Pasarea Colibri - Daca ai ghici

Queen - Show Must Go On

Ryan Adams - Come Pick Me Up

soundtrack (I)

cum prea bine spunea Collins, "viata duce lipsa de un soundtrack pe masura"...

Bryan Adams - Have You Ever Loved a Woman

Coldplay - The Scientist

Coldplay - Yellow

Craig Armstrong - This Love (Buddha Bar mix)

Enrique Iglesias & Whitney Houston - Could I Have This Kiss Forever

Foreigner - I Want To Know What Love Is

Frank Sinatra - My Way

Gipsy Kings - Trista pena

Gipsy Kings - Un amor

John Mayer - Your Body is a Wonderland

Lenny Kravitz - I Belong to You

limp bizkit - Boiler

Liviu Vasilica - Sui la deal, cobor la vale