Fa yeung nin wa (2000)

nu l-am vazut azi, nu l-am vazut ieri...dar de 3 ori pana acum incat nu puteam sa nu salvez primele mele cuvinte despre acest film:

"Besame, besame mucho, besame como si fues la ultima ves". melodia asta nu apare in film, dar de cateva zile o tot ascult si fredonez. iar ieri, am vazut un film care parca e trup si suflet din ea...mai mult din armonia si atmosefera ei.
filmul in cauza este In the Mood for Love (2000). ingredientul principal, ingredientul minune al acestui film este viziunea artistica a lui Kar Wai Wong. imi place sa spun ca este un film de regizor. abia apoi urmeaza muzica, jocul actorilor si dialogurile, in alcatuirea filmului. scenariul nu este unul complicat, dialogurile nu fac abuz de cuvinte, fiind de o simplitate inteligenta, actorii nu au avut parte de roluri care sa-i solicite foarte mult, iar de o muzica mai buna nu cred ca putea filmul sa aiba parte. peste toate astea vine sensibilitatea artistica si ingeniozitatea regizorala a lui Kar Wai Wong.
exista filme care te bulverseaza, care te lovesc tare de tot in simturi si perceptie abia la final (Vanilla Sky, The Others, Saw). experienta vizionarii lui In the Mood for Love este un continuu fight club cu simturile si ratiunea ta. daca te mai gandesti si la altceva inafara de film, daca ti ochii inchisi mai mult timp atunci cand clipesti, te-ai pierdut. filmul se joaca cu tine, nu te lasa sa te gandesti la ale tale, te obliga sa fii atent asupra lui...practic, esti "sclavul" lui pe toata durata-i. nu poti sa treci peste el fara sa fii foarte atent la detalii, daca vrei sa intelegi ce se intampla (mai mult in prima jumatate). la prima vedere, succesiunea scenelor, alegerea cadrelor si felul in care dialogurile se completeaza cu acestea, iti dau senzatia de un usor haos. parca nu e facut cum trebuie acest amestec iti vine sa spui, dar daca iti dai seama de existenta armoniei cu care cele trei ingrediente au fost amestecate, vei avea sigur o revelatie. ce bine ca exista butonul "back"!
filmul este despre o poveste de dragoste dintre doi soti care au fost incornorati de cei cu care s-au casatorit, formandu-se astfel un patrulater heterosexual.
dragostea, in acest film, e una superioara, la nivel intelectual si respectual (de la "a respecta" ). as fi vrut s-o numesc platonica dar, desi nu se vede asta in film, cred ca cei doi s-au sarutat si si-au spus "te iubesc" (...atunci cand eu am clipit prea mult sau cand camera s-a intors prea repede). dragostea reiese doar din tandretea impreunarii degetelor, din solitudinea cuplului, din simplitatea plina de intelesuri a vorbelor pe care cei doi si le spun, din romantismul ploii si din senzualitatea muzicii.
principalul factor prin care filmul te introduce "in the mood for love" este o "bucata" muzicala care apare din cand in cand, la un interval de... (caci nu am reusit sa stabilesc o corelare intre ea si actiunea filmului). in primul rand e vorba de o vioara, care printr-un usor ritm de tango (...zic eu) opreste timpul si dilateaza actiunea, totul intamplandu-se intr-un ritm aparent lasciv. in al doilea rand, cealalta muzica a filmului (trei piese in spaniola), prin caracterul ei latin, adauga patos in sentimentele de "dragoste superioara" ale celor doi. desi se repeta de multe ori de-a lungul filmului, vioara nu deranjeaza deloc, nu duce la monotonie pt ca este pur si simplu senzuala, intravenoasa si de un erotism ascuns pe care il simti de fiecare data cand o auzi
ritmul erotic al viorii este dublat de doamna Chan in rochiile ei. (cred ca) in film au fost folosite in jur de 100 de rochii diferite, dar cu acelasi design, pt a pune in valoare forma trupului si senzualitatea acestei femei. de multe ori m-am pierdut in culorile rochiilor, nu mai sesizam cand acestea se schimbau...o incantare pt un ochi de artist, o desfatare pt un ochi de barbat rafinat.