nu vreau sa fiu perfect (II)

mi-am adus aminte de unde a plecat dorinta mea de a nu mai fi perfect si cum de s-a ajuns la concluzia ca un om perfect e un om singur.

vreau sa gresesc, vreau sa nu-mi fie rusine ca unele lucruri le fac un pic aiurea :p vreau sa fiu un om ca toti oamenii si daca gresesc sa nu cada cerul peste mine ci doar sa spun "sunt om, n-am cum sa nu gresesc". bineinteles, asta nu-mi da dreptul sa fac numai ce ma taie capul, bunul-simt guverneaza in continuare. doar ca, vreau sa nu mai stau incordat si cu frica de a nu gresi.
poate din cauza asta nici nu initiez contacte cu alti oameni, pt ca mi-e frica de judecata lor asupra mea. ar trebui sa nu-mi mai pese si sa fac ceea ce simt, atunci cand simt chiar daca nimeni nu ma va intelege. cel mai important lucru pe care trebuie sa-l fac e sa fiu egal cu mine insumi.
si ce daca gresesc?! sunt om! si mai presus de toate sunt un om bun si asta ar trebui sa conteze mai mult decat greselile pe care le mai fac.