Hellboy II: The Golden Army (2008)

ca Giullermo del Toro are o imaginatie debordanta, asta imi e clar. dar ca nu reuseste sa-si iasa din tipare, asta incepe sa-mi fie evident.
pai Hellboy II: The Golden Army (2008) are aceeasi monstri ca in primul Hellboy si ca in El laberinto del fauno, iar ca si actiune filmu' asta e doar o supa reincalzita facuta cu ingredientele primului film din serie. actiunea si povestea sunt chiar mai simple decat in prima parte; bine macar ca vizualul ramane la fel de atragator iar umorul nu devine mai prost.
oricum, filmul nu mi-a displacut si nu m-ar deranja sa-l mai vad impreuna cu cineva care vrea sa-l vizioneze.
i-am dat nota 7!

This Beautiful City (2007)

we're all fucked up nowadays...

asta m-a invatat pe mine filmul This Beautiful City (2007). fiecare om are cate o mica problema a lui, numai ca in ziua de azi (nu stiu cum a fost pana acum), peste tot gasesti mediul propice ca ea sa cresca, sa se faca mare si sa-ti intunece viata.
filmu' asta e despre cinci oameni, toti vecini in acelasi cartier, care ajung sa-si intersecteze vietile lor nebune, una mai mult decat alta. avem asa: un sot si o sotie, un drogat si o drogata si un politist pensionat. sotul si sotia fumeaza pe furis unul de celalalt, el nu vrea sa i-o traga asa cum ea isi doreste, iar sotia cade de la balcon intr-un moment de "nirvana". drogatul e bolnav de inima, e vai steaua lui ca om, iar drogata se prostitueaza si arata jalnic. politistul e tatal drogatei.
dupa accidentul sotiei toti cei cinci se vor intersecta intr-un fel sau altul. politistul va incepe sa i-o traga sotiei, el fiind cel care a gasit-o intinsa pe asfalt dupa ce aceasta a cazut. sotul se va simti atras de drogata, o va duce la restaurant si o va plati pt ca ea accepta sa i se faca cinste. bineinteles ca intr-un final everybody will get fucked!
chiar daca e low budget, filmul e destul de bine tras si jucat, asa ca nu vad nici un motiv pt care oamenii sa nu-l vada. inafar' de repulsia fata de subiect, desigur.
i-am dat nota 7!

Ostrov (2006)

e ceva si cu rusii astia, nu se poate, ca prea fac filme numai bune de pus pe rana, filme panaceu de vazut oricand si de oricate ori.

mi-a luat 3 zile sa vad Ostrov (2006), joi vineri si azi. in fiecare seara am fost obosit si n-am putut sta pana la sfarsit, asa ca l-am vazut pe bucati si astfel am putut savura filmul ca pe o prajitura delicioasa pe care o mananci incet si rar pt a te bucura de ea mai mult timp. exista in filmu' asta o anume pace si liniste care e numai buna de pus la suflet dupa o zi de agitatie, dupa filme zgomotoase si dupa orice rautate intalnita.
filmul spune povestea unui staret de la o biserica aflata pe o insulita ruseasca. pacatos printre clerici, dar sfant printre oameni, staretul se caieste in fiecare zi si se roaga pt omul pe care l-a ucis in urma cu cativa ani. nimeni nu-l pedepseste si singur si-a stabilit penitenta pt pacatul comis. el este un om credincios, dar in felul lui si se roaga la Dumnezeu asa cum stie el mai bine. de aceea clericii il vad ca pe un pacatos, pt ca nu le respecta obiceiurile si nu calca impreuna cu ei inspre imparatia Domnului. insa oamenii vad in el un sfant la care apeleaza de fiecare data cand au probleme sau boli. cu ajutorul ratiunii data de credinta in Domnul lui staretul ii vindeca pe oameni si ii ajuta sa-si gaseasca propriul drum spre Dumnezeu.
i-am dat nota 8!

una alta, una

pentru ca focul foc nu stinge, pentru ca berea cerneala ingroasa, pentru ca matricea jaratec pe suflet pune, pentru ca de piatra piatra doar ea e, pentru ca...


(The Cult - Painted On My Heart)


(Tapinarii - Tatuaj)

Una pura formalità (1994)

Giuseppe Tornatore stie sa faca film, indubitabil! si stie sa faca film chiar si atunci cand isi schimba directia artistica la 180 de grade.
Una pura formalità (1994) nu mai este acel gen de film in care frumusetea vietii se imbina cu muzica intr-un melanj care te cucereste si iti indulceste existenta, Una pura formalità este un film noir, psihotic pe alocuri, misterios in mare parte si mistic pe de-a intregul.
pe o vreme ploioasa si intr-un decor care pe Bacovia l-ar fi uns la suflet, un scriitor de succes trebuie sa faca fata demonilor interiori si interogatoriului atroce la care este supus de catre inspectorul de politie care ancheteaza crima pe care banuie ca acesta a comis-o. confruntarea dintre cei doi mi-a adus aminte de Sleuth (1972), insa n-a fost la fel de inteligenta, subtila si de rafinata precum cea din filmul lui Mankiewicz, a fost un pic mai brutala, mai dura si neprelucrata ceea ce nu m-a incantat deoarece la subiectul filmului s-ar fi pretat o confruntare mai cerebrala. dar asta e doar o dorinta a mea ca filmul sa fi fost si mai rafinat decat este, caci oricum filmul este bun, interesant, bine facut si jucat, si placut acompaniat de muzica lui Morricone.
filmul se evidentiaza prin misterul care invaluie finalul si care te face sa te intrebi "oare asta o fi fost Purgatoriul?".
i-am dat nota 8!

L'uomo delle stelle (1995)

nu prea imi mai vine sa scriu despre filmele pe care le vad. ele ruleaza in continuare, insa opiniile mele sunt din ce in ce mai sarace. n-as putea spune ca ma plafonez ca si cinefil, dar in ultima vreme n-am mai gasit nimic extraordinar in filmele pe care le-am vazut. or fi ele de vina sau eu nu mai reusesc sa ma bucur de filme asa cum o faceam odata?

am vazut L'uomo delle stelle (1995) de Giuseppe Tornatore. din pacate, chiar daca filmul nu-i deloc urat si nici prost, nu mi-a aratat nimic grandios, nu m-a tulburat si nici nu m-a pus pe ganduri. e un film frumos si bine facut fata de prostiile care se fac astazi, insa povestea nu mi s-a parut suficient de inchegata incat sa ma prinda in vartejul ei. am fost doar un spectator de pe margine care nu s-a plictisit pe durata filmului, dar care la sfarsit a batut de 3 ori din palme si a plecat printre primii.
i-am dat nota 7!

Hibernatus (1969)

se faceau filme dragute inainte, nu zic nu, dar parca prea inocente pt pervertitele vremuri pe care le traim acum. oricat de simpatic ar fi Hibernatus (1969), parca tot o comedie contemporana ma face sa rad mai mult. filmul nu e deloc rau, dar aceleasi poante si situatii le-am tot vazut in filmele vremii incat nu ma mai surprinde nimic. trebuie sa recunosc ca m-a cam plictisit, iar Louis de Funes joaca la fel in mai toate filmele in care l-am vazut, devenind astfel previzibil si monoton.
i-am dat nota 7!

ponturi pt soferi

cele mai bune fete care stau la umbra pe marginea drumului se gasesc pe drumul dintre Slatina si Bals, la iesirea din Ganeasa, chiar in intersectia unde se face spre Dragasani sau Caracal. nu stiu cate flori primesc si cate gaze misuna pe ele, ca n-am oprit sa le intreb.

cele mai urate si hidoase sunt intre Deva si Sebes. iar cele mai cele dintre cele mai hidoase sunt in Pitesti.

L'enfer (2005)

n-am prea priceput mare lucru din L'enfer (2005). nu stiu ce era de priceput, cu toate ca filmul m-a captivat cat de cat si nu m-a plictisit, dar nu am ramas cu nimic dupa ce s-a terminat. el e dragut asa, ca doar e scos din mintea lui Kieslowsky, insa doar cu asta m-a incantat. as mai putea spune ca e un "clitmovie" si d'aia n-am priceput eu mare lucru din el, barbat fiind, pt ca e numai cu femei, despre mintea lor si viata pe care si-o ofera.
i-am dat nota 7!

dilema

cum naibii pot ma oamenii sa nu fie fericiti si fara dragoste?
(ori sa stea cu banii doldora in buzunare si sa planga ca se plictisesc?)

ei nu stiu ca nimeni nu este de neinlocuit?

Hellboy (2004)

mai toate filmele cu monstrii, cu Bine si Rau, cu chestii mistice, cu eroi si bad guys, mai toate filmele astea seamana intre ele. oare cu ce s-ar putea deosebi unele de altele, ca pana la urma batai, decaderi, invieri si gagici au toate?! pai cu efectele speciale, cu personalitatea personajelor si replici inteligente, adica lucruri pe care nu le poate face orice ageamiu de cineast.
d'aia Hellboy (2004) e un film care ruleaza fin printre celelalte exponate ale genului. filmul are intr-adevar multe din cliseele filmelor cu monstrii, dar cum nu e un film cu papusi care fac balet, trebuia sa aiba toata ingredientele unui film de gen. nu-i o capodopera, dar nici un film anost peste care sa treci rapid cu vederea nu e. personajele sunt bine lucrate, bine machiate si suficient de inteligente cat sa fie ironice. se vede clar ca cineva s-a ocupat de poveste si de cei care o interpreteaza.
i-am dat nota 8!

Fantômas (1964)

eu n-am vazut Fantômas (1964) cand eram mic, asa ca il vad la batranete. cred ca era mai bine sa-l fi vazut atunci, ca la cat de copilaresc este m-ar fi distrat mai mult decat acum. filmul nu-i deloc slab, e chiar dragut si amuzant, doar ca fata de filmele care se fac acum e tare naiv pt un film de actiune. deh...asa era atunci, la inceputuri. :)
i-am dat nota 7!

sa va ia gaia de tigani ce sunteti

cu toata bunavointa mea si cu toate ca nu-mi doresc deloc acest lucru, eu o sa incep sa urasc tiganii/rromii (sau ce denumire poarta acesti oameni). nu mi s-a nazarit mie sa am ceva impotriva lor, doar ca ma tem pt siguranta mea si a bunurilor mele intr-atat incat sa nu vreau sa mai am de-a face cu genu' asta de oameni.

picatura care a umplut paharul a curs astazi.
eram eu cu bicicleta prin centru. mergeam frumos pe langa ea, ca n-am voie sa ma dau cu bicicleta p'acolo, si din fata vine un smecheras d'asta la mine. habar n-am de unde venea si unde se ducea, ca eu ma uitam la bicicleta, dar m-a intrigat faptul ca dupa ce s-a bagat in seama cu mine nu si-a mai continuat drumul si a intrat intr-un bar ce se afla oleaca mai in spate. asadar, omu' asta venit intentionat la mine pt ca m-a vazut cu o bicicleta smechera si d'aia s-a bagat in seama cu mine, nu ca era in trecere si voia sa faca conversatie. cred chiar ca a iesit intentionat din baru' ala, ca asa cum am putut vedea eu desi eram aplecat cu privirea asupra bicicletei, el din directia aia venea.
inainte sa apara tipu' asta alti doi au trecut pe langa mine si i-am vazut cum amandoi erau cu capul intors dupa mine si bicla. ceva ma face sa cred ca astia doi i-au facut aluia semn sa iasa din bar si sa vina la mine. credea probabil ca sunt vreun strain sau turist ca aveam si rucsacul in spate. nu m-a intrebat decat "cu bicicleta?", suficient cat sa ma faca suspicios in legatura cu intentiile lui. dupa ce i-am raspuns ca "da" am trecut pe langa el si nu l-am bagat in seama. deja mi se facuse teama ca o sa puna mana pe bicicleta, ca vrea si el sa se plimbe si chestii. altfel nu-mi puteam explica de ce a intrat in vorba cu mine. m-a mai intrebat el "nu aveti voie cu bicicletele prin centru?" si i-am raspuns fara sa ma mai intorc la el, dupa care am plecat repede.
desi individul nu a fost deloc periculos pana la urma, pe mine tot m-a pus pe ganduri intentia lui de a vorbi cu mine...

m-am saturat de faze d'astea in care oameni dubiosi se baga in seama cu mine. ma enerveaza la culme tiganii care stau aiurea pe strada si te saluta dupa care te intreaba ce mai face nu stiu cine, de parca m-ar cunoaste si nu m-au mai vazut de mult timp. ii tratez cu dispret de fiecare data cand ma saluta.
odata am intrat in jocul lor la o faza d'asta, eram mic si nu stiam de smenu' asta al lor. tipul care m-a interceptat atunci era alb si avea o privire docila, asa ca nu mi-a inspirat teama. "ce mai face taicato, pe unde mai lucreaza?" m-a intrebat el, iar eu i-am raspuns in inocenta mea. mai era cu un baiat care incerca sa-i schimbe bani unui nene, iar nenea nu credea ca bancnotele pe care ala voia sa i le dea sunt adevarate. asta m-a rugat ca sa scot eu niste bani de la mine ca sa-i arate lu' nenea. cand am vazut ca se lasa cu scos banii la iveala am inteles care-i treaba si am plecat fara sa le mai raspund ceva, fir-ar mama lor de pungasi.
o singura data am fost pacalit de tigani pe strada. eram si mai mic decat la faza precedenta si tot cu "ce mai face X" am fost interceptat, si tot de un alb. dupa ce m-a intrebat albu asta la ce liceu sunt si chestii a aparut si un tigan care mi-a spus direct sa-i dau toti banii de pe mine. fricos cum eram n-am tipat si nici n-am fugit, doar mi-am vazut de treaba inainte. astia s-au tinut dupa mine pana la un stand cu casete. i-am platit vanzatorului si tiganu' i-a luat banii din mana ca ii schimba el. bineinteles ca nu i-a mai dat si dup'aia am stat sa ma cert cu vanzatorul, ca aia erau cu mine si rahaturi d'astea.
iar acum cateva luni era sa raman fara bicicleta tot in "compania" unor astfel de oameni. de atunci umblu cu spray-ul paralizant in rucsac...

nu sunt deloc rasist, nu judec oamenii dupa culoarea pielii, dar atunci cand o anumita culoare de oameni isi bat joc de mine si incearca sa-mi puna libertatea in pericol, pai atunci nu mai am nici in o retinere in a mai fi corect si cinstit cu ei.
daca tigani sunt, tigani le zic si eu...

nu-mi place sa stau in defensiva si sa ma feresc de oamenii de pe strada. nu asa se traieste intr-o tara civilizata, nu cu frica trebuie sa te plimbi prin oras, ci cu respect si bun simt! iar cand un om te saluta ori te intreaba de vorba tu sa-i raspunzi cuviincios si nu sa fugi de el pt ca intentiile lui iti pot fi periculoase. doar suntem oameni si traim in civilizatie, nu animale din jungla care se vaneaza toata ziua unele pe altele.

ma mai gandeam ca din cauza lor a aparut smecheria in Romania, ca doar ei sunt pe locul intai la smecherie in tara asta. daca romanii nostri prosti au vazut ca lor le merge treaba s-au gandit sa adere si ei la smechereala ca sa fie in top. asa imi explic eu succesul manelelor (ca doar acolo se canta despre smecherie, despre "arta" de a fi cel mai cel), fitelor, pitipoancelor si altor rahaturi care ne fac viata maro.
apropo de romani prosti care au ca ideal in viata smecheria, ce perla au scos retarzii de Buzdugan si Morar in timp ce vorbeau despre o fetita foarte desteapta: "nu conteaza coeficientul de inteligenta, ci coeficientul de smecherie"...