banci & slots...fuck'em

am observat si eu o chestie...

inainte de criza erau la moda bancile, peste tot apareau banci (si nu d'alea de sezut pe ele), in fiecare cartier si in fiecare locatie libera si disponibila. la mine la bloc s-a inchis alimentara cartierului ca sa apara in locul ei 2 banci...langa una care era deja acolo. asadar, am in cartier 3 banci una langa alta plus una care e la cinci minute departare de astea 3. si toate ma asteapta sa ma duc la ele sa-mi dea bani cu imprumut...iar lumea se intreaba de ce e criza :))

acum, dupa ce am intrat in criza, am observat alte ciuperci care apar ca si dupa ploaie...cazinourile si aparatele alea cu jocuri de noroc, "slots" parca le zice. acum se gasesc slots d'astea in toate barurile, in Craiova am vazut chiar si intr-o librarie... iar cazinouri au aparut in fiecare cartier de parca ar fi ceva indispensabil oamenilor din acea zona si nu pot sa traiasca fara.
la mine la serviciu, peste strada, niste oameni lucreaza de zor ca sa amplaseze o baraca si sa puna niste dale in fata ei. ce am vazut eu azi in ea, cand ma intorceam de la munca? ...niste slots :))

nu mai cred in vorbe mari

...si cand eram mic spuneam despre mine ca eu stiu ce vreau si caut si am nevoie, ca eu umblu cu matricea dupa mine si in momentul in care simt fata o trec prin aceasta ca sa stiu ce voi face cu ea in continuare, iar azi in metrou mi-am dat seama ca intr-adevar exista un pattern cu care m-as contopi, o anumita nuanta a pielii, o anumita coafura, o anume privire a ochilor, arcuire a buzelor si o delicatete a trupului care ma face sa tresalt si sa-mi inghit cuvintele de frica de a fi pus in fata minunatei fericiri ce ar putea fi ea.


(Vank - Balada pentru o minune)

He's Just Not That Into You (2009)

am zis sa vad si eu un film dragutel si romantic care sa ma mai sensibilizeze, sa-mi faca inima sa bata si chestii d'astea. nici filmul nu a fost suficient de puternic pt a face asa ceva, dar nici eu suficient de receptiv pt a lasa ca asta sa se intample.
despre He's Just Not That Into You (2009) este vorba. filmu' e o comedioara d'aia simpatica in care toata lumea e fericita si realizata, in care personajele se intersecteaza unele cu altele si traiesc povestioare de dragoste in care ni se arata cum iubesc femeile, ce vor barbatii si ce conteaza intr-o relatie. chiar daca e slabut, filmul binedispune suficient cat sa insenineze o plictisitoare dupa-amiaza.
i-am dat nota 7!

in Parang pe creasta cu vantul m-am luptat

nu-i frumos, dar e sanatos...

de fiecare data cand ma intorc de la munte si ma uit la oamenii din oras, cum stau cu burta la gura imbracati sport si fac gratare cu manelele la maxim, parca ma apuca asa un sentiment de superioritate. cand scot rucsacul din masina am impresia ca toti vecinii se uita cu jind la mine si zic "uite-l ma pe vecinu'...a fost la munte" :)) iar eu ma misc asa greu, obosit si sictirit de tot ceea ce inseamna cotidian, iar cu un aer de superioritate imi vine sa le strig "baaa...io am fost pe munte ba, n-am stat ca voi in casa sa ma uit la OTV, sa fac gratare si sa stau in cur uitandu-ma cum trece viata"
bineinteles ca n-am nici un drept sa vorbesc asa intrucat iarna sau cand n-am ce face eu nu ies din casa cu zilele si doar stau pe net si la filme.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

in fine...ideea e ca zilele trecute (samabat si duminica, 13-14) am fost pe creasta Parangului, am mers 34 km in doua zile, m-a batut vantul pe toata durata turei si cu toate ca au fost temperaturi sub zero iar eu n-am avut haine de iarna, manusi si cagula...m-am tinut bine. chiar am rezistat foarte bine tinand cont si de faptul ca de vineri dimineata cand m-am trezit la 7 ca sa plec la serviciu si pana sambata seara cand am pus cortul n-am dormit decat vreo 15 minute in maxi-taxi, asta dupa ce condusesem vreo 3 ore.

asadar, am fost in Parang si am facut creasta. am urcat cam pe toate varfurile de acolo, numai pe Parangul Mare (2529 m) n-am reusit sa ajung. nu stiu cum naibii am facut de am ocolit varful pe o poteca ce trecea la cativa metri pe sub el sau am coborat eu de nebun pe unde mi s-a parut mai bine...puii mei :(
creasta fiind creasta, nu prea m-a impresionat foarte tare. mi-am dat astfel seama ca mai mult imi place pe unde e verdeata, pomi, dealuri, floricele si peisaje d'alea frumoase ca in Ciucas. d'aia mi-a fost si greu sa selectez cateva poze care sa ma si incante.


o fi viata grea in Petrosani, dar au oamenii la ce sa se uite ca sa le mai treaca durerea






Batman a fost in Parang :D


The Iron Giant






daca nu imi era teama sa ma pierd de ceilalti, m-as fi culcat pe pajistea asta si as fi stat asa sa ma bata vantul

la noapte plec la mare...

...la mare departare de casa si altitudine :))

vorba vine, ca nu-s decat 150 de km si altitudine intre 2000 si 2500 m :P

thou shalt not listen to nobody

am ajuns eu la concluzia ca cel mai bun lucru pe care-l poate face un om este sa nu asculte de nimeni.

sa nu asculte de nici un om ci doar de el insusi, sa asculte doar de sufletul lui, de ratiunea si instinctele lui. e plina lumea de oameni "binevoitori" si atotstiutori care iti pot spune oricand si la orice ora pe ce drum sa o apuci in viata, dar NICI UNUL din acesti oameni nu va tine cont de tine in momentul in care te va sfatui.
nu conteaza ca in fata lui esti tu sau X ori Y, el aceleasi sfaturi le va da indiferent de om...iar asta mi se pare un mare rahat! nu suntem masini sau roboti astfel incat sa functionam toti dupa aceeasi schema, suntem oameni si fiecare in felul lui e unic. asa ca omul care spune "fa ca mine ca eu stiu mai bine" e cel mai mare mincinos din lume.

zilele astea am tot avut parte de discutii d'astea, in care oamenii imi spuneau ca ce fac eu nu e bine si ca o sa ajung la vorba lor. ca la ce-mi trebuie mie munte, ca ce fac eu cu bicicleta, ca dupa ce o sa ma insor o sa uit eu de toate astea, n-o sa-mi mai stea mintea decat la rate, copii si chestii familiale.
primul instinct a fost sa-i cred pt ca ei sunt oameni insurati si deci parerea lor e avizata.
dar am stat eu dup'aia sa cuget asupra lor, cine sunt ei oamenii care ma invata pe mine de bine. pai eu sunt diferit de oamenii astia, eu nu sunt ca ei iar ei nu sunt ca mine...avem alte valori, alte placeri, alte scopuri in viata iar intensitatea o masuram diferit.
hai sa zic totusi ca o sa ajung si eu ca ei dupa ce o sa incep sa impart viata cu cineva si o sa creez una noua. habar n-am, pun si eu raul inainte :) dar...am vazut ca exista oameni care nu s-au schimbat dupa ce si-au facut familie, am vazut cu ochii mei o familie cu copilul in varsta de 2 ani pe munte, am auzit de oameni care in continuare s-au ocupat de pasiunile lor.
asa ca oamenii astia de ce pot si eu nu as putea? de ce sa-i ascult pe ceilalti cand vad foarte clar ca se poate si altfel?

sa ma scuteasca toti cei cu sfaturi si indicatii pretioase, sa-si traiasca ei vietile lor asa cum cred de cuviinta, caci pe viata mea eu sunt stapan.

Touching the Void (2003)

oare cati oameni de pe lumea asta ar putea sa supravietuiasca pe munte timp de 4 zile cu un picior rupt, fara mancare, fara apa si fara ajutorul cuiva...si sa se mai si intoarca la tabara de baza?! probabil ca putini...
despre unul dintre ei s-a si facut un film, Touching the Void (2003). in 1985 doi alpinisti talentati au plecat in Peru sa cucereasca varful Siula Grande din Anzi. au abordat stilul alpin, incercand sa cucereasca varful dintr-o singura ascensiune, fara tabere preliminare, fara echipament suplimentar ci doar strictul necesar. incercarea lor a reusit insa la coborare i-a prins furtuna, au incercat sa coboare prin alta parte, dar unul dintre ei a cazut si si-a rupt piciorul. degeaba a incercat celalalt sa-l coboare atarnat de o franghie, pt ca inevitabilul s-a produs...cel lovit a ramas atarnat de franghie nemaiputand sa ajunga la sol. intrucat il tragea si pe el in jos si riscau astfel sa cada amandoi, cel care tinea de franghie a taiat-o. dar...au supravietuit amandoi, oricat de incredibil ar parea.
filmul e plin de realism, de cinism, de nemaipomenit si nemaivazut...si bazat pe fapte reale!
i-am dat nota 9!

Buletin de Bucuresti (1982)

filmele de dinainte de revolutie, si multa vreme dup'aia, au fost tare naive. naive, inocente si facute parca din topor. oricat de simpatic si de dragut ar fi Buletin de Bucuresti (1982), nu pot spune ca este un film cu pretentii. e si el acolo o comedie facuta intr-o vreme de mult apusa, o comedie inocenta ce ar fi putut fi mult mai draguta si amuzanta daca nu exista cenzura.
i-am dat nota 7!

La noche de los girasoles (2006)

n-am dat gres cu The Night of the Sunflowers (2006), desi aveam oleaca de emotii pe la inceput ca filmul ma va dezamagi. dar n-a fost deloc sa fie asa. filmul e un thriller bun care isi vede de treaba si te captiveaza. nu-i un film de pus la suflet, dar nici unul de ocolit.
relateaza intamplarile ce au loc din cauza unui violator care incearca sa profite de o femeie, personaj principal. sa fii victima unui viol nu-i lucru usor, iar sa fii sotul celei violate iarasi nu e fain pt ca vezi numai negru in fata ochilor. si uite asa lucrurile scapa de sub control, un om inocent moare, un altul inebuneste iar un sot infidel gaseste calea spre casa.
povestea e spusa pe fragmente, in functie de personajul principal din acel moment al povestii si de rolul lui in desfasurarea actiunii. ideea nu e deloc rea si arata foarte bine, doar ca nu strica deloc daca aceste piese de mozaic erau mai bine slefuite astfel incat mozaicul cel mare sa fie mai rafinat.
i-am dat nota 8!

din putul gandirii

Viata fara pasiuni e ca ciocolata fara cacao, iar fara idealuri e ca si cum n-ar fi.

Weekend cu mama (2009)

spre rusinea mea, eu n-am vazut A fost sau n-a fost? cu toate ca am auzit numai de bine despre acest film, cu toate ca a fost premiat pe unde a umblat si cu toate ca Porumboiu l-a facut cu bani din buzunarul lui propriu si personal. imi pare rau ca nu l-am vazut si regret ca in schimb am vizionat Weekend cu mama (2009).
filmu' e atat de prost, incat am inceput sa injur si sa blestem poporu' roman pt ca la noi in tara nu se poate face un film calumea, ca filmu' asta a primit bani de la CNC (Centrul National al Cinematografiei) ca sa fie produs in timp ce Porumboiu face filme bune cu mai multi bani de la el decat de la CNC.
in fine...FILMUL E PROST! e plin de clisee si stereotipuri si e facut parca cu fundul. actiunea nu e coerenta, se screme sa fie veridica, exista multe ruperi de ritm, iar scenele dramatice nu sunt deloc puse in evidenta cu toate ca filmul este o drama. parca ar fi o laba de film, pe bune...ca atunci cand te chinui sa faci sex cu o femeie buna, dar pt ca nu ti se scoala te oftici si o iei la laba doar ca sa poti spune ca ai ejaculat in compania unei femei bune. patetic!
i-am dat nota 5!

romanii e sportivi rau de tot

uitandu-ma la oameni pe strada si prin locurile in care ei se aduna am observat o chestie...romanii sunt o natiune de sportivi frate!
peste tot vezi treninguri, adidasi, bermude, tricouri, sandale si papuci. toata lumea se imbraca sport, nu se mai poarta hainele casual.
dar faza misto e ca majoritatea celor imbracati sport au ditamai burtile si suncile :))

imi aduc aminte cum i-am recunoscut in Germania pe romanii veniti sa ia masini: dupa treninguri, lanturile de aur de la gat si burta umflata ca un balon :D

balaureala de Ciucas

in Ciucas am fost. 4 oameni. ne-a plouat de ne-a udat, dar moralul tot nu ni l-a culcat :D

intrarea in traseu am facut-o parca printr-o jungla sau ceva prin Peru p'acolo.



desi ploua inca de cand am plecat, noi n-am contenit sa inaintam. stiam ca ne asteapta ceata, ploaie si muratura, dar sa fii plouat pe munte e mult mai fain decat sa fii plouat in oras :D


si tot asa am continuat pana am ajuns la cabana parasita Ciucas. deja simteam cum sunt ud la piele. am pus cortul IN cabana iar cele 3 paturi care se mai gaseau acolo le-am pus paravan la usa si geamuri :D



ploaia a incetat pana la urma, iar cand am iesit sa ma spal pe dinti am observat cu placere ca afara incepuse sa ninga


dimineata peisajul arata mult mai frumos. pe cer nu mai erau nori, soarele incalzea si in sfarsit puteam vedea peisajele din jur.



am pornit din nou la drum. ce mai conta daca incepea din nou ploaia :D



in spate, privelistea era spectaculoasa



in sfarsit am ajuns sa vad si eu rododendronul, care cica are efect afrodisiac. nu stiu exact cum o fi, dar cert e ca are un parfum foarte frumos




in continuare am avut parte de peisaje care de care mai faine











^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
ma bucur ca am reusit sa bag postarea asta, ca la cat sunt de obosit nu prea mai aveam eu pofta de asa ceva.
e frumos in natura, e fain pe munte si e distractiv cu oamenii. d'aia nici nu prea mai sunt activ p'aici. interesele mele s-au schimbat, introspectiile au fost inlocuite de documentarile asupra echipamentului, planificarea urmatoarelor ture ma excita mai mult decat statisticile traficului si tot asa.

sunt dator vandut, tot mai am chestii de cumparat, dar nu disper. merita tot efortul depus! :D