balaureala de Ciucas

in Ciucas am fost. 4 oameni. ne-a plouat de ne-a udat, dar moralul tot nu ni l-a culcat :D

intrarea in traseu am facut-o parca printr-o jungla sau ceva prin Peru p'acolo.



desi ploua inca de cand am plecat, noi n-am contenit sa inaintam. stiam ca ne asteapta ceata, ploaie si muratura, dar sa fii plouat pe munte e mult mai fain decat sa fii plouat in oras :D


si tot asa am continuat pana am ajuns la cabana parasita Ciucas. deja simteam cum sunt ud la piele. am pus cortul IN cabana iar cele 3 paturi care se mai gaseau acolo le-am pus paravan la usa si geamuri :D



ploaia a incetat pana la urma, iar cand am iesit sa ma spal pe dinti am observat cu placere ca afara incepuse sa ninga


dimineata peisajul arata mult mai frumos. pe cer nu mai erau nori, soarele incalzea si in sfarsit puteam vedea peisajele din jur.



am pornit din nou la drum. ce mai conta daca incepea din nou ploaia :D



in spate, privelistea era spectaculoasa



in sfarsit am ajuns sa vad si eu rododendronul, care cica are efect afrodisiac. nu stiu exact cum o fi, dar cert e ca are un parfum foarte frumos




in continuare am avut parte de peisaje care de care mai faine











^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
ma bucur ca am reusit sa bag postarea asta, ca la cat sunt de obosit nu prea mai aveam eu pofta de asa ceva.
e frumos in natura, e fain pe munte si e distractiv cu oamenii. d'aia nici nu prea mai sunt activ p'aici. interesele mele s-au schimbat, introspectiile au fost inlocuite de documentarile asupra echipamentului, planificarea urmatoarelor ture ma excita mai mult decat statisticile traficului si tot asa.

sunt dator vandut, tot mai am chestii de cumparat, dar nu disper. merita tot efortul depus! :D

plus de plus

fara griji, fara stres, fara datorii (care sa nu poata fi platite in maxim 2 luni :D), cu bicicleta faina, echipament bun, filme frumoase si harduri mari, pofta de viata e la cote inalte :D

stiu ca din cand in cand mai lipseste si niste piele sub maini, dar viata nu sta neaparat in asta.

cu alte cuvinte...maine din nou la munte plec :D

K2 (1991)

am revazut primul film cu munti pe care l-am vazut in viata mea, K2 (1991).
ca si atunci filmul mi-a placut si m-a binedispus, caci e fain si numai bun pt cei care au microbul alpinismului, dar de data asta am vazut si cum a fost facut. desi are farmec, adrenalina si scene de actiune care te tin cu sufletul la gura, filmul scartaie destul de mult atunci cand vine vorba de acuratete. habar n-am cum se face o expeditie pe K2 sau orice alt optmiar, insa in nici un caz precum cea din film...incepatori care au parte de o aclimatizare precara, apoi urca fara oxigen si fac bivuac la peste 8000 de metri, asta e prea de tot! de s-ar urca pe K2 asa cum au urcat aia in film, pana si eu as putea ajunge acolo :D
i-am dat nota 8! mai mult asa din nostalgie :P

legea compensatiei

legea compensatiei exista, iar dupa furtuna sigur vine soare.
nu stiu exact cum functioneaza legea asta, dar eu am incredere in ea :)

acum mi-am dat seama ca daca imi cumparam echipamentul inca de anul trecut, acum as fi regretat.
si acum un an imi taraia curul sa plec, insa timpul pt pregatire era prea scurt iar banii pt echipament intarziau sa apara. pana la urma n-am mai plecat nicaieri si am ramas acasa.
si mai bine ca au intarziat si nu mi-am cumparat ceea ce aveam nevoie pt ca anu' asta mi-am luat lucruri mult mai bune si mai cu cap decat as fi facut-o atunci :D acum am avut timp sa studiez, sa ma documentez si sa aleg ce e mai bun. chiar daca la final voi fi cheltuit mai multi bani decat as fi facut-o anul trecut, cel putin stiu ca mi-am luat lucruri bune.

Alive (1993)

in octombrie 1972 un avion s-a prabusit in muntii Anzi avand la bord 45 de oameni, inclusiv o intreaga echipa de rugby. cei care au supravietuit au avut de asteptat 73 de zile pana sa fie salvati. sus pe creasta muntelui, in zapada si frig, fara haine adecvate, fara mancare si fara medicamente, 16 oameni au reusit totusi sa supravietuiasca si sa se salveze. cum au facut asta ne-o spune filmul Alive (1993).
povestea nu poate fi altfel decat impresionanta si nemaipomenita, motiv pt care am si urmarit filmul, caci desi acesta reuseste s-o surprinda destul de bine parca e prea patetic pe alocuri si lipsit de vigoarea unui film cu munte si supravietuitori. in rest, numai de bine despre film.
i-am dat nota 7!

se poate si asa

vorbind cu C si consolandu-l, i-am spus: "poate ti se pare ca nu poti trai fara dragoste, dar dragostea nu e totul in viata..."
si pe bune de nu cred ca asa e :)

cugetari de seara

nu stiu altii cum sunt, dar la mine oboseala e mai mult o stare mentala decat una fizica.

se poate spune despre mine, fara a exagera sau minti, ca sunt un om bun cu un suflet mare. dar in acelasi timp se poate trage concluzia si ca sunt un egoist la fel de mare.
ideea e sa nu fiu nevoit sa ies din aria mea de confort.

ma gandesc ca daca m-as privi de undeva din afara si fara sa ma cunosc pe dinauntru, as putea spune "ete ba ce a facut aia din el", iar asta sa nu fie deloc adevarat. pt ca nu ea, ci eu am facut...cu buna stiinta si intentie.
sictir acoperit cu pasiuni.

de acolo de sus viata se vede altfel

stau si ma intreb de ce mi-as pierde serile prin cluburi, de ce m-as inghesui sa vizitez Cotroceniul asa cum au facut unii duminica, de ce m-as plimba prin orasul plin de praf si poluare...cand pot foarte frumos sa ma duc la munte.

wallpapere (XIV)

doi la puterea unu

nu stiu ce-o sa fie in viitor, dar la cum "dansez" eu acum prin viata s-ar putea sa o fac de unu' singur multa vreme de acum incolo.
am observat ca notiunea de dor nu prea exista in vocabularul meu, caci nimic si nimeni nu e de neinlocuit pe lumea asta. iar pe langa asta ma mai si obisnuiesc repede fara oamenii cu care sunt invatat. m-am obisnuit eu fara de tata, daramite de vreuna.
dragostea habar n-am ce mai e, de ceva vreme a devenit doar o chestie pe care candva cumva eu am...
totul e mai simplu cand nu te complici, cand iti canalizezi energia inspre pasiuni si nu fete morgane.
mintea mea e creanga acum, e dusa de vant departe de toate subiectele care acum un an umpleau paginile acestui blog.

viata e frumoasa si (deocamdata?!) eu simt ca e frumoasa si asa, neimpartita cu nimeni :)

maine, sus

maine ma duc la munte mainemaduc lamunte mainemaduclamunte la la la lalala

Two Lovers (2008)

n-are rost sa-mi mai racesc iarasi gura si sa spun cat de prosti au devenit americanii in ceea ce priveste filmele. ma gandeam ca o sa vad si eu un film de dragoste, ca Two Lovers (2008) o sa-mi dea niste fiori acolo, o sa ma faca sa simt ceva in suflet si la sfarsit o sa ma intristez nitel. si cand colo, ma uitam ca nu se mai termina odata...

povestea e simpla, insa este ecranizata cu "mare" arta si talent (ha ha ha!). un barbat vasnic si frumos a ramas cu sechele dupa despartirea de cea care trebuia sa-i fie sotie. desi au trecut anii, el incearca in continuare sa se sinucida si continua sa ia pastile. pune ochii pe o frumoasa fata ce-i viziteaza casa, dar in acelasi timp se indragosteste si de o vecina cu probleme pe care el se ofera bucuros sa o ajute. cu aceesi placere, dar nu si in acelasi timp, tanarul si suferindul june incepe sa umble cand cu una cand cu alta...de n-am mai inteles nimic din ce facea. cred ca nici el habar n-avea ce vrea si cu cine. asa ca am stat si m-am uitat la un ghiveci de sentimente si capricii incercand sa pricep ce vrea de la mine.

filmul s-a vrut a fi asa misterios, facut cu talent si ifose de artist, dar n-a reusit sa fie decat un fas. relatiile dintre personaje se dezvolta prea repede si superficial, nu se creaza un motiv intemeiat pt a se spune "te iubesc!", dar cu toate astea declaratiile se fac (pt ca asa da bine). filmul nu mi s-a parut a avea naturalete, o curgere normala a intamplarilor. totul era parca fabricat si umflat cu aditivi ca sa arate bine in ochii spectatorului.

o mare dilema am avut-o cu personajul lui Joaquin Phoenix, care personaj a fost prea ciudat pt acest film reusind astfel sa polueze filmul. am avut impresia ca Joaquin joaca rolul unui pusti, unui personaj mult mai tanar decat el ca om. chiar ma gandeam ca ce mare prostie sa pui un actor de 35 de ani sa joace un personaj de 20 de ani, insa lucrurile nu au stat chiar asa. multa parte din film am avut impresia ca personajul lui Phoenix e parca un retardat, un lunatic ce habar n-are ce se intampla cu el, cu lumea si cu capul lui. Joaquin Phoenix a jucat bine, n-am ce sa comentez, dar numai daca filmu' asta ar fi fost o parodie cu accente serioase dupa Forrest Gump, ca altfel nu stiu de ce naibii scenaristul a trebuit sa-i faca personajul usor labil si potrivit cu filmul ca nuca in perete.
ma tot asteptam ca undeva pe la jumatate sa se intample un bum ceva, o explozie care sa trezeasca filmul la realitate si sa-mi arate ce se ascunde in spatele povestii. dar nu s-a intamplat nimic si filmul a continuat in aceeasi nota in care a inceput.

singurul lucru bun pe care l-am vazut in film e lectia despre dragoste pe care ti-o ofera. dragostea se traieste si cu capul si ochii deschisi, nu doar cu sufletul.

i-am dat nota 6!

sa va ia gaia ba de ignoranti

o alta categorie de oameni care ma enerveaza e cea a ignorantilor, oamenii aia care se cred smecheri fata de altii, care au impresia ca le stiu pe toate si carora le pute orice chestie mai "speciala" pe care o faci tu.

azi la serviciu am prins liber un calculator cu net si am dat repede sa ma uit la cortul Eureka Spitfire Solo, sa vad ce dimensiuni are. am luat si o ruleta si am inceput sa ma masor pe mine ca sa vad daca am loc in el si apoi sa vad cat de lung e. am intins ruleta pe jos si mi-am facut calculele. colegii ma tot intrebau ca ce masor, ce cort imi iau, de cate persoane etc.
le-am spus intr-un final ca vreau cort de 1 persoana pt ca e usor si greutatea conteaza foarte mult atunci cand iti cari singur echipametul.

in acel moment era si o pupaza in magazin care cand m-a auzit de cort de 1 persoana a inceput sa rada cu superioritate "ha ha ha, cort de 1 persoana, nici n-ai loc in el. am eu si abia stau". m-a cam enervat atitudinea ei, insa nu m-am apucat sa-i explic cum vine treaba pt ca unui om neinitiat intr-un domeniu nu prea trebuie sa-i tii teorie deoarece nu pricepe din prima si e mai mare bataie de cap.
i-am zis doar ca inaltimea de 100 cm a cortului, latimea de 105 cm si ditamai lungimea de 275 cm sunt mai mult decat suficiente de a dormi asa cum vreau. asa ca ce spune ea nu se aplica in cazul cortului la care ma uitam in momentul respectiv. vaca naibii! poate o avea bivuac si nu stie sa faca diferenta intre el si un cort de 1 persoana.

dup'aia m-au luat colegii in primire "ce faci tu cu cort de 1 persoana? ia-ti de 2 sau de 3 ca sa mai dormi cu cineva. unde te duci tu de unul singur pe munte? ce credeam eu ca e fimio batut in cap, dar ce esti tu..."
degeaba le-am explicat eu cum vine cu 1-2 kg in plus in spinare (cat e diferenta de greutate intre un cort de 1 persoana si unul de 2 sau 3) ca n-am avut cu cine vorbi. plus ca au inceput sa faca mistouri d'alea penibile pe care le fac oamenii confortisti si fripturistii pt care muntele inseamna gratare in padurea de la poalele muntelui.
"dar ce conteaza de care cort imi iau si ce fac cu el, atata timp cat eu ma simt bine?!" le-am mai spus si i-am lasat sa balmajeasca in vreme ce mi-am vazut de calculele mele :D

asadar, ma enerveaza oamenii care nu pricep si care mai si fac misto de hobby-urile altora.