doi la puterea unu

nu stiu ce-o sa fie in viitor, dar la cum "dansez" eu acum prin viata s-ar putea sa o fac de unu' singur multa vreme de acum incolo.
am observat ca notiunea de dor nu prea exista in vocabularul meu, caci nimic si nimeni nu e de neinlocuit pe lumea asta. iar pe langa asta ma mai si obisnuiesc repede fara oamenii cu care sunt invatat. m-am obisnuit eu fara de tata, daramite de vreuna.
dragostea habar n-am ce mai e, de ceva vreme a devenit doar o chestie pe care candva cumva eu am...
totul e mai simplu cand nu te complici, cand iti canalizezi energia inspre pasiuni si nu fete morgane.
mintea mea e creanga acum, e dusa de vant departe de toate subiectele care acum un an umpleau paginile acestui blog.

viata e frumoasa si (deocamdata?!) eu simt ca e frumoasa si asa, neimpartita cu nimeni :)