marile incercari

anu' trecut am incercat sa citesc trei carti, cu una dintre ele am ajuns si in noul an. e vorba de "Cu sange rece", "Sa ucizi o pasare cantatoare" si "Marile sperante". toate trei au fost ecranizate si pe toate cele trei ecranizari le-am vazut inainte de a incerca sa citesc cartile. insa niciuna din cele trei nu a reusit sa-mi produca placere :(
nu dau vina pe carti pt ca nu mi-au placut, parca nici pe filme n-ar trebui sa o fac...ci mai degraba ar trebui sa ma uit in mine. pur si simplu cele trei carti nu au nimerit in targetul meu. nu am mai reusit sa gasesc acea placere pe care o simteam cand eram mic si devoram carti sau mai acum ceva vreme cand am savurat "Stapanul inelelor" ori de curand cand am mancat "Strugurii (ce) s-au copt in lipsa ei".
cand am citit trilogia "Stapanul inelelor" am avut revelatia cum ca mai intai ar trebui sa vad filmul si abia apoi sa lecturez cartea pt a primi mai multe informatii decat mi-a oferit ecranizarea. in acest caz a mers de minune. mai intai am vazut "Fratia inelului" si apoi am citit cartea iar "Cele doua turnuri" nu le-am putut citi decat pana la pagina 113 pt ca altfel simteam ca voi devora cartea la propriu daca nu aflam mai repede ce urma sa se intample, asa ca a trebuit sa vad filmul de indata. cum ecranizarea "Intoarcerea regelui" nu aparuse a trebuit sa citesc cartea fara sa vad filmul, dar am facut-o cu atata pasiune incat mi-am depasit recordul la pagini citite pe zi.
insa aceste trei carti de care am vorbit la inceput mi-au dat peste cap teoria pe care o ridicasem impreuna cu "Stapanul inelelor". voi incerca asadar sa citesc mai intai cartea si abia apoi subtitrarea filmului.
dar daca eu nu am fost in starea necesara pt a le citi? cred ca aici trebuie sa caut raspunsul. asa cum si filmele pe care le vad acum trebuie sa aiba astea trei ingrediente: pasiune, umor si actiune, asa si cartile trebuie sa fie facute din ele. "Strugurii" au fost scrisi din pasiune pt pasiune si n-aveau cum sa nu ajunga la sufletul meu, dar celorlalte le-a lipsit pasiunea. bine...doar povestea din "Marile sperante" putea sa aiba asa ceva. iar actiunea din celelalte o stiam deja si nu m-a mai impresionat foarte mult. nevoia de actiune (adica suspans si impuscaturi) este una minora pe o scara a importantei placerilor, asa ca atunci cand simt aceasta nevoie sunt automat lenes si vreau sa o obtin cat mai repede si cat mai facil si de aceea imi pun un film unde o pot gasi.
imi cer astfel scuze fata de autorii celor trei carti in cauza. probabil ca ceea ce au scris trebuie sa constituie niste opere foarte bune, insa eu nu m-am putut bucura de ele si nu le-am apreciat la adevarata lor valoare pt ca, momentan, ele nu sunt in targetul meu.