asta ascult acum si-mi face placere (IX)

(Placebo - Without You I'm Nothing)

mi se intampla cateodata sa pun o melodie pe repeat si s-o ascult in nestire pana efectiv ajunge sa vibreze in mine.
de data asta in mine vibreaza Without You I'm Nothing de la Placebo. nu, nu are legatura cu ea...sau nu cu ea in mod special.

o ascult ca sa-mi aduc aminte de vremea cand voiam sa ma fac pt totdeauna cavaler Jedi, acolit al lui Darth Vader intru' dark force. the dark force used to be strong in me those days.
optimistu' de mine era fatalist pe vremea aia :))
ce vremuri, ce ganduri, ce suspine, ce melodii...

si poate ca n-o ascult doar ca aducere aminte, o ascult si pt ca asa cum am spus, ea vibreaza in mine, ca tare vibrante sunt corzile chitarii in melodia asta.
si vibreaza a betie de alcool si de cuvinte si filosofii, a suflete dezgolite pe covoare curate, a par ondulat printre degetele mele, a stare de gratie.

canta Molko, canta ca altfel nu stiu ce nu-ti fac! ...probabil o sa te spun lu' Did :D

all that I want is stillnes of heart

(Lenny Kravitz - Stillness of Heart)

sunt obosit, asa ca nu-mi arde de scris. vreau doar sa tin minte de melodia asta, ca am ascultat-o azi in masina.

I'm out here on the street
There's no one left to meet
The things that were so sweet
No longer move my feet
But I keep trying
I keep on trying

All that I want is
Stillness of heart
So I can start
To find my way
Out of the dark
And into your heart

I got more than I can eat
A life that can't be beat
Yet still I feel this heat
I'm feeling incomplete
What am I buying?
My soul is crying

All that I want is
Stillness of heart
So I can start
To find my way
Out of the dark
And into your heart

Where is the love?
What is this world we live in?
Where is the love ?
We've got to be more giving
Where is the love ?
What happened to forgiving ?
Anyone ?

All that I want is
Stillness of heart
So I can start
To find my way
Out of the dark
And into your heart

placute sa-ti fie ale mele cuvinte

lectura placuta! :)

o noapte nefurtunoasa

ma bucur ca am fost sa vad teatru si tare placut m-a bucurat piesa. am ras strasnic, ca sa-i spun asa, insa nu am ras totusi la adevarata capacitate a rasului meu. n-ar fi fost frumos din partea mea sa-mi dau drumul la ras ca apoi incepea sala sa rada de rasul meu iar actorii sa-si piarda concentrarea. am fost eu odata la un film la care am ras pana n-am mai putut si pana la urma cei din sala n-au mai avut nici o treaba cu filmul si s-au pus pe ras de rasul meu :))
carevasazica, m-am simtit bine la piesa si m-am distrat. mi-au placut toti actorii, in special Mircea Rusu, caci toti au fost naturali si amuzanti. nu-mi amintesc sa fii citit piesa lui Caragiale asa ca nu stiu cat de fidel i-a fost scenariul, dar mi-a placut asa cum a fost...cu umor caragialesc si umor contemporan. a fost un mix reusit care doar pe cei mai pretentiosi din fire si scrobiti ii poate dezamagi.
evident ca vedeta a fost doamna Maia Morgenstern (i-as putea spune simplu Maia, insa ea ca femeie ma indeamna la respect). a jucat bine, evident, insa nu cred ca rolurile de comedie sunt atuul ei. nu pot spune ca nu m-a facut sa rad si sa ma simt bine (si inca cum), insa pe fata ei scrie seriozitate, scrie roluri dramatice de compozitie. corpul ei a fost mai comic decat fata-i, iar prezenta scenica mai amuzanta decat vocea-i. ma uitam la ea si imi doream ca publicul sa amuteasca, ceilalti actori sa se transforme in stane de piatra, luminile sa se stinga inafar' de una singura si ea sa recite cu patos o poezie ori sa fie un personaj d'al lui Shakespeare. ea este o femeie joviala si plina de viata si un actor talentat, insa mie mi-ar placea de ea mai mult intr-o drama decat intr-o comedie.
ce m-a disperat cel mai mult a fost publicul aplaudicios. de n-au aplaudat oamenii pana m-au scos din sarite. la orice chestie mai de ras cum incepeau sa bata din palme si sa intrerupa spectacolul. /:)

spectacolul a fost intr-adevar furtunos, insa intalnirea n-a fost deloc asa, a fost calma. ne-am vorbit de parca ieri ne-am fi vazut ultima data si nu acum un anotimp.
nu voi mai scrie nimic pt ca nu vreau sa trezesc amintirile si sa ma bantuie, in special amintirea lucrurilor tinute in frau. PUNCT.



cat de dus cu capul pot sa fiu! totul e numai si numai in capul meu, in spatele ochilor si nu in fata lor!
ce bine ca-i noapte si in curand ma voi culca. sa vina somnul si sa-mi spele capul!
dar sufletul nu vrea sa se culce, nu vrea el al naibii si tot cauta amintiri si melodii asortate lor.
si totul din cauza lucrurilor tinute in frau, ca daca drumul le-as fi dat poate altfel ar fi stat lucrurile.
dar nu, n-ar fi stat! ca se loveau de zidul ei si se rupeau in mii de bucatele si aschii care mi-ar fi intrat adanc in carne.
si d'aia ma doare pe mine capul acuma pt ca ma dau cu el in zidul ei. BUF! BUF! BUF!

la ataaac!

(Sepultura - Attitude)

Feel your soul and
Shape your mind to warfare,
It's all for real!

Give me blood,
Give me pain,
These scars won't heal...

The only way
To get away,
Kill your pride!

So in the end
I want to see some respect.
You better show some respect
...Attitude and RESPECT!

Actorul si salbaticii (1974)

cat de frumoase pot sa fie filmele trase pe pelicula...culori vii, calde, naturale si parca mai frumoase decat in realitate. mi-am incantat deci ochii cu un film tras pe pelicula, cu un film romanesc, cu Actorul si salbaticii (1974) si cu Toma Caragiu.
pt mine cutremurul din '77 inseamna un singur lucru: el l-a omorat pe Toma Caragiu :( il regret si imi pare rau ca acest mare actor nu mai exista. de fiecare data cand il vad, cand il aud, raman uimit in fata geniului si a farmecului lui. niciodata nu voi inceta sa-l respect si sa-i admir fiecare aparitie. una dintre dorintele pe care i le-as cere pestisorului de aur ar fi sa ma duca la un spectacol de-al lui. pana atunci, ma uit la filmele cu el.
iar filmu' asta, Actorul si salbaticii, e un film care se merita vazut nu doar pt ca Toma Caragiu este cap de afis, caci filmul chiar este bun si din cate stiu eu este si un film de referinta al cinematografiei noastre. filmul reuseste sa fie bun prin scenariu, prin prestatia catorva actori si datorita decorurilor si a muzicii. regizoral, filmul e ok pt un film romanesc, dar nu si pt un film.
din pacate, nici acest film nu a scapat de acel "blestem cinematografic romanesc", ca altfel nu stiu cum sa-i spun, care ii face pe actori niste simpli roboti care isi recita rolul iar pe regizor un simplu sofer care ii duce pe actori din punctul A in punctul B. parca e ceva cu actorii si filmele romanesti vechi, le lipseste patosul si logica liricii rolului, adica daca rolul iti cere sa plangi tu nu te uzi cu apa la ochi, suspini de trei ori si gata ai interpretat rolul, ci plangi pana ies si plamanii din tine, plangi pana vine unu' din platou sa te intrebe daca ti-a murit mama. din pacate, mai toate filmele romanesti sunt facute dupa aceeasi reteta: regizorul le spune actorilor ce au de facut, acestia isi spun rolurile asa cum ii taie pe ei capul, se trag scenele, dupa care se lipesc una de alta si gata filmul. nici un pic de implicare emotionala nu se simte in treaba asta, totul parca e facut mecanic de catre roboti.
o alta chestie care nu mi-a placut la film e amestecul de genuri pe care incearca sa le fie. habar n-am daca filmu' asta e comedie, drama ori film politist sau politic. din toate apare cate ceva, insa nu intr-un mod categoric astfel incat sa poti spun "dom'ne, filmu asta e X". daca pe la inceput zici ca e comedie, mai incolo oleaca ai impresia ca e politist, dupa care hop o da in drama ca mai apoi sa se incheie politic. dar asta e un amanunt care tine de rafinamentul filmului si de cursivitatea lui, ca asa poate nu sunt multi cinefili pretentiosi la mine.
insa muzica...muzica din acest film e absolut minunata. nu stiu daca pe vremea aia, prin anii '40 adica, se canta asa ceva (nu prea mi s-a parut veridic la faza asta), insa muzica si spectacolul de revista din film sunt cat se poate de frumoase. cel putin pe mine m-au captivat si mi-au aprins dorinta de a vedea oameni care danseaza pe scena. vorba aia, nici nu zici ca muzica ar fi fost facuta de un roman...atat e de frumoasa :)
cu uimire si placere l-am urmarit pe Mircea Daneliuc, care mi-a facut o impresie buna cu rolul lui. a fost simpatic si carismatic. iar de Toma Caragiu nici nu are rost sa mai vorbesc, doar e un geniu!
i-am dat nota 8!

maine-i ziua cea mare!

(Soulfly - Inner Spirit)

Can you feel
That this armmagideon is near?

Can you feel
The final armmagideon is near?...

Wealth of their world
Have no meaning in what's coming after.
Things of this world
Have no meaning,
Things of this world
Have no meaning in what's coming after.
Things of this world
Have no meaning...

muhahahahaha!!!

The Day the Earth Stood Still (1951)

ce mi-a placut cel mai mult la The Day the Earth Stood Still (1951) e aspectul vintage. doar e facut in '51 si e normal sa fie vintage, insa nu pot totusi sa nu ma minunez de el si sa ma bucur ca am vazut un film curat, nemachiat. asa se faceau filmele odata si tare frumoase mai erau.
daca stau sa ma gandesc bine, noi romanii eram un popor predominant agrar pe vremea cand la Hollywood se facea filmu' asta cu etxraterestrii. chiar daca acum, dupa ce am vazut Alien si Star Wars, filmu' asta mi se pare complet banal si rudimentar, trebuie totusi sa tin cont ca a fost facut acum 57 de ani, si zic eu ca pt acea perioada a aratat destul de bine. lasand la o parte aspectul, filmul este unul bun care isi interpreteaza rolul cum trebuie, ca sa zic asa. adica nu am vazut nimic gresit in film, nimic nu este in plus ori prost asezat. si pe langa faptul ca sta bine la toate capitolele, mai este si un film cu morala menita a-i domoli pe oameni si a-i face sa se tempereze.
i-am dat nota 8!

io vreau bani

in timp ce-mi faceam ghetele cu crema am realizat ce-mi doresc eu de la viata, ce vreau eu de la 2009, ce-mi doresc eu de la viitor...SA AM BANI!

bani frate, BANI...bani ca sa-mi cumpar tot ce vreau, bani ca sa-mi iau motocicleta si sa-mi plimb sufletul in lung si-n lat, bani ca sa-mi iau echipament si sa ma duc la munte sa-i arat sufletului cat de frumos e in varf, bani ca sa-mi iau TV si sistem audio-video smechere si dvd-uri & cd-uri originale ca sa-i arat sufletului filme si muzici, bani ca sa mananc mancare d'aia buna, bani ca sa-mi iau haine frumoase si parfumuri pe masura
un lucru n-o sa-mi pot cumpara cu banii...sanatatea. ori cu bani, ori fara bani io tot sanatatea aia o s-o am, asa ca mai bine sa fiu cu bani in buzunar ca sa-mi pot permite medicamente si tratamente, decat sarac si milog in fata doctorilor.
banii conteaza cu adevarat in viata asta, ca fara bani n-ai nimic. degeaba iti place sa citesti si sa-ti gasesti fericirea printre pagini scrise daca n-ai bani sa-ti iei carti, spre exemplu.

si ce daca banii n-aduc fericirea?! cel putin o intretin!
iar banii n-aduc fericirea alora prosti care cred ca banii pot cumpara un suflet de om; in mod sigur vor cumpara trupul dar nu si sufletul. asa ca eu iubitei mele nu-i voi cumpara sufletul cu banii (n-ar mai fi iubita mea daca asta s-ar intampla!!!), ci ma voi folosi de ei ca sa umplu rezervorul motocicletei cu care ma voi duce pana la ea, ca sa-i cumpar flori si ce mai vrea ea.
banii nu aduc fericirea oamenilor prosti care cred ca doar prin simpla lor posesie vor fi mai fericiti.

pt bani nu mi-as vinde sufletul, ca altfel ce rost ar mai avea sa am bani daca n-as mai avea suflet, ci poate doar trupul (si asta numai femeilor :D). fie ca banii sa-mi vina de la loto, dintr-o mostenire, dintr-un job mai bun sau din cer. nu conteaza, bani sa fie!

Auf der anderen Seite (2007)

The Edge of Heaven (2007) este un film pretentios, dar sunt de parere ca nu poate sa emita pretentii.
povestea in sine, impleticeala de destine si firul narativ sunt ok, insa realizarea, punerea lor in scena, cam lasa de dorit. astfel ca scenaristul a fost mai bun decat regizorul, chiar daca sunt una si aceeasi persoana.
si in acest film am vazut scene d'alea care exista pt ca asa trebuie si nu pt ca intr-un mod cursiv acolo a dus actiunea. prima jumatate a acestuia e presarata cu multe astfel de momente si abia de la jumatate incolo filmul incepe sa devina cu adevarat interesant si pretentios. pretentios pt ca destinele oamenilor implicati in poveste se vor impletici intr-o maniera artistica si eleganta, insa de la jumatate incolo dupa cum am spus. iar aceasta maniera artistica de impleticire a destinelor si implicatiile pe care le are vor da filmului putere si frumusete.
n-as putea spune ca m-a dat pe spate, insa nu este un film de ocolit.
i-am dat nota 7!

asta ascult acum si-mi face placere (VIII)

[Glen Hansard and Marketa Irglova - Falling Slowly (Once ost)]

de pe soundtrack-ul lui Once:

Take this sinking boat and point it home,
We've still got time.
Raise your hopeful voice you had a choice,
You've made it now.
Falling slowly sing your melody
I'll sing along...

Once (2006)

mie nu prea imi plac musicalurile, filmele in care actorii canta si joaca si se scalambaie. alea nu prea-s filme pt mine. in schimb, imi plac foarte mult filmele cu muzica, caci ce poate fi mai fain decat sa vezi o poveste frumoasa cu un soundtrack pe masura?
iar Once (2006) este un astfel de film. un film sincer si plin de viata si frumos si cu o muzica pe masura. ce-i drept, muzica conteaza cel mai mult din filmu' asta, insa ansamblul e destul de ok. filmul in sine, partea de film adica, nu-i foarte cizelat si pe ici pe colo mai are niste faze care nu prea-si gasesc rostul in film sau care nu sunt suficient de bine definite ca sa se priceapa ceva din ele. asta-i cel mai mare defect al filmului, caci daca ar fi avut un fir liric cat mai coerent altfel l-as fi perceput si mi-ar fi placut si mai mult. actorii sunt frumosi si sinceri si chiar daca nu sunt profesionisti, asta simtindu-se pe alocuri, reusesc sa se faca placuti si adorati.
dar pana la urma sufletul conteaza, iar filmu' asta are un suflet bun si frumos si chiar daca e nitel nătâng tot reuseste sa-ti ajunga la inima, sa te impresioneze si sa-ti puna sare in lacrimi (tu plangi pt ca ceea ce vezi in film te induioseaza iar el te ajuta sa plangi si mai bine completandu-ti lacrimile si facand din ele unele adevarate, sarate...ca asa sunt ele lacrimile, sarate)
acum ascult melodiile din film...frumoase, sensibile, dragute. insa ele nu mi se par a fi complete, parca ceva le lipseste...si acel ceva e tocmai filmul.
i-am dat nota 8!

poate ca atunci cand plangem ochii strang toata apa din corp si in drumul ei spre moara de lacrimi apa trece peste ranile noastre, le spala si strange sarea de pe ele...si poate d'aia lacrimile sunt sarate...

io, cainele elefant

daca acu' ar fi sa vina la mine o vrajitoare rea sie sa ma transforme intr-un animal, in mod sigur m-ar face un elefant ori un caine. alt animal nu cred ca ar iesi din mine.

daca m-ar face un elefant, in mod sigur m-ar face un elefant d'ala de magazin cu portelanuri, ca la cat de neindemanatic sunt cateodata as putea fi cu succes un astfel de animal.
am fost mai devreme sa intreb de cizmele mele dezlipite si duse inapoi la magazinul de unde le-am cumparat. si vorbeam eu cu bunaciunea d'acolo de la magazin si gesticulam cand dintr-o data ii dau cu mana stanga peste monitorul de la calculator de era sa-l imprastii pe jos. doar ce l-am mutat un pic de pe pozitie ca daca era sa-l intind prin magazin nu mai luam nici cizmele si mai lasam si diferenta ca sa acopar costurile neindemanarii mele. iar pe langa asta am mai fost si balbait, ca in loc sa-i zic "am dus cizmele lu' sora-mea la cizmar sa le coasa" i-am spus ca le-am dus la croitor :))
asta n-ar fi prima faza de genu' asta, ca la cate lovituri accidentale am pe maini si picioare, sa fiu eu sanatos si bucuros ca nu mi-e mai rau :D iar de lovit chestii mi s-a intamplat de nenumarate ori.

intotdeauna am crezut despre mine ca eu intr-o viata anterioara am fost caine. asta pt ca acum, ca om, sunt la fel de credincios, de fidel, de jucaus si de saritor la os precum un catel. dar si la fel de sexos...caci de ceva vreme catelusa firmei, Sena, a inceput sa simta o atractie speciala pt mine si sa-mi faca avansuri. eu ma joc cu ea, o las sa ma traga de sireturi si cand colo, vaca ce e, se suie pe piciorul meu si incepe sa ma calareasca si sa-si presteze instinctele sexuale. se pare ca sunt singurul din firma cu care face astfel de chestii, iar o colega mi-a spus ca asta se intampla pt ca ii miros a mascul...

lol