Wow! 2 ani...

Ce chestie...la mai bine de doi ani de cand n-am mai scris nimic pe aici si cam la un an de cand am uitat ca am scris vreodata aici, din click in click m-am trezit pe blogul meu. Imi venea sa spun "vechiul" meu blog, dar cum asta e singurul care a fost si este, formularea ar fi fost fara sens.

Acum un an..."acum...ma dau cu bicicleta, merg la munte, vad filme si frecventez Facebook-ul (ca o alternativa facila a blogului). iar intre ele, muncesc. habar n-am ce mai sunt alea dragoste si iubire, iar peste romantism mi s-a pus praful. gand ma gandesc la tot ce am scris aici, un zambet sarcastic imi apare pe buze."

Acum, astazi...la fel, aproximativ...
Acum ma dau cu doua biciclete, iar la munte n-am mai fost de multa vreme pt ca bicicleta m-a acaparat complet si nu m-a lasat sa o tradez. Filme vad doar cand frigul ma cheama in casa, dar cu aceeasi ardoare, iar de Facebook mi s-a luat repede. E bun un profil de FB la casa omului, asa ca il tin acolo. De muncit, muncesc in continuare tot acolo, tot asa, tot la fel.
Cat despre dragoste si iubire (lol) ...nici ca mai stiu ce-s alea. Si nici ca simt nevoia de a mai afla. Romantismul a ramas acolo sub praf, ca o amintire frumoasa.

Imi vine sa rad de naivitatea mea din acei ani, dar eram si eu copil, aveam un suflet tanar si inocent, asa ca totul a fost normal, pana la urma. Acum, nu mi se mai pare chiar atat de normal :)

In fine...ceva ma opreste sa scriu mai multe. Cred ca rusinea ma impiedica sa fac asta :P

Fericiti sa fim, sanatosi cu burta plina si ceva bani in buzunar!

closed. open

n-am mai intrat aici pt ca am ales sa traiesc dincolo.

vreau sa le multumesc din suflet tuturor oamenilor care au urmarit acest blog, tuturor celor cu care am avut o relatie mai apropiata datorita acestuia, tuturor celor care au avut un gand bun in directia mea.

am folosit acest blog ca pe o cale de refulare a unor sentimente infundate, iar cand ele n-au mai fost si eu m-am vindecat, am simtit ca nu mai am ce scrie aici. acest blog a fost ca un pansament si atat, un pansament bun ce-i drept. as fi vrut sa fie mai mult, ceva gen un jurnal intim pe care sa-l citesc la batranete, dar n-am mai reusit sa fac asta pt ca am fost prins de iuresul vietii si am preferat sa ma concentrez asupra offline-ului decat a online-ului, ca sa zic asa.

acum...ma dau cu bicicleta, merg la munte, vad filme si frecventez Facebook-ul (ca o alternativa facila a blogului). iar intre ele, muncesc. habar n-am ce mai sunt alea dragoste si iubire, iar peste romantism mi s-a pus praful. gand ma gandesc la tot ce am scris aici, un zambet sarcastic imi apare pe buze.

multa fericire si sanatate tuturor! si o criza cat mai usoara, bineinteles! :D

cu ocazia zilei de 13

I stand alone

daca tot am intrat pe blog, am zis sa pun aici si ultima melodie care imi mangaie urechile si simturile :)


Godsmack - I Stand Alone

cele mai bune 5 filme din 2000 pana incoace (pe care le-am vazut eu)

am primit o leapsa cu filme pe care nu pot sa o indeplinesc, caci ma atinge chiar acolo unde sunt eu mai sensibil :D

asadar, trebe eu sa spun care mi se par a fi cele mai bune 5 filme realizate din 2000 incoace. mare parte din filmele mele de suflet s-au facut inainte de 2000 si doar 3 se incadrau in criteriul stabilit de leapsa, asa ca n-a mai trebuit decat sa gasesc alte 2. cam greu sa aleg doar 2 filme dintr-o lista de aproximativ 13. am ales filmele dupa afectiunea pe care o am asupra lor, dar si dupa calitatea acestora.

locul I este, fara nici o urma de indoiala, al lui Fa yeung nin wa (2000) al lui Wong Kar Wai.
pe locul II urmeaza Before Sunset (2004), film pe care l-am vazut de vreo 3 ori si la care ma gandesc intodeauna cand ma uit la soare de printre frunzele vreunui copac.
pe locul III asez La sconosciuta (2006). m-a impresionat pana in maduva oaselor aceasta capodopera a lui Tornatorre, caci este un film deosebit, care transpira "arta" prin fiecare frame al lui.
pe locul IV numesc Elizabethtown (2005) deoarece este foarte apropiat sufletului meu.
iar locul V i-l rezerv lui Bad Santa (2003) pt ca este cea mai cretina si mai amuzanta comedie pe care am vazut-o vreodata.

alte filme pe care am vrut sa le bag in top: Wo hu cang long (2000), Le fabuleux destin d'Amélie Poulain (2001), Filantropica (2002), Ten (2002), The Lord of the Rings, Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004), A fost sau n-a fost? (2006), P.S. I Love You (2007), Burn After Reading (2008), Transsiberian (2008), Match Point (2005) si Inglourious Basterds (2009).

sa mai sterg si eu praful

e mai mult de-o luna de cand n-am mai dat pe aici. s-a schimbat si anul intre timp.
dar si eu m-am schimbat putin. am devenit mai pragmatic si am renuntat la a ma "lamenta" pe blog (si-n suflet) in favoarea unor activitati mai practice legate de filme (vizionare, cautare, aranjare).
fata de omul care eram acum un an, m-am transformat, m-am schimbat. in ceva mai bun as spune eu, in ceva mai rau ar putea spune altii. am retrogradat dragostea dintre nevoile principale ale vietii mele. nu mai e pe 1, nici macar pe 2, poate pe 3, 4 incolo... pot sa traiesc foarte bine si fara ea. si chiar simt asta cu adevarat, fara a ma minti eu pe mine insumi. am ajuns sa fiu egoist si self-centered pana intr'acolo incat sa simt ca a avea pe cineva langa mine ar insemna sa-mi deturnez fondurile, energia si actiunile menite a ma face pe mine fericit. si n-as mai fi astfel fericit decat pe jumatate, si ar trebui sa tin cont si de ce vrea ea si alte faze d'astea.
in fine...eu stiu ce vreau si caut, si nu trebuie sa ma justific pt asta.

...si vreau sa vina primavara, sa plec la munte.

alegere

apropo de alegerile astea...

oare romanii aia din strainatate care n-au votat cu Geoana, PSD si Iliescu, degeaba au plecat din tara?

no more emo

am incetat a mai fi emo, de aceea am si inceput sa dau atat de rar pe aici. nu mai am chestii despre care sa ma plang, iar chestiile care ma fac sa rad nu le mai consemnez din pura lene.
s-ar putea spune ca o duc bine...mi-am innoit calculatorul (am trecut si eu la Dual Core si 4 gb de ram), acum astept sa prind o oferta buna la un monitor LCD (24" si full hd), de dragoste nici ca-mi mai arde, astept sa vina primavara ca sa plec la munte, am devenit egoist si egocentric (in sensul ca eu mie imi sunt suficient si nu mai am nevoie de nimeni) si incerc sa ma dopez cu cat mai multe filme.

:)

rutina mea saptamanala

de luni pana joi, de la 8 la 18, muncesc.
de luni pana miercuri, de la 18 la 21 stau la calculator. de la 21 la 23:30-24 ma uit la film.
joi, de la 19 la 21 merg la Filarmonica. de la 21:30 la 23-23:30 stau la calculator.
vineri, de la 18 la 21 stau la calculator. de la 21 la 24 ma uit la film.
sambata si duminica, cam de pe la 8-9 stau la calculator si incerc sa ma uit la cate 3 filme pe zi.

si asta fac in fiecare saptamana de ceva vreme incoace. aparent, viata mea pare goala, insa pt mine e cat se poate de plina. chiar am impresia ca nu mai simt zilele cum trec, de pline ce sunt, si ca timpul trece cu o viteza mult prea mare. eu as spune ca timpul nu trece pe langa mine, dar, din nou, aparent, se poate spune ca viata trece pe langa mine.
am depasit faza in care nu faceam altceva decat sa ma plang, sa sufar, sa doresc in van si chestii d'astea inutile si deloc profitabile. d'aia nici nu mai scriu asa des pe blog, sunt mai ocupat cu traitul decat cu plansul.
cu traitul, asa cum consider eu ca e mai bine pt mine, caci multa lume ma blameaza pt "traitul" asta al meu.

probabil ca voi respecta rutina asta pana prin mai, cand o sa pot iarasi pleca la munte. atunci, nu o sa mai vad film decat miercurea, ca lunea si martea o sa sortez pozele pe care le-am facut in weekend si o sa curat echipamentul, iar vinerea o sa plec din nou. si tot asa :)
bineinteles ca si atunci o sa mi se spuna ca nu traiesc :D

faza e ca am ajuns la varsta la care a trai este echivalent cu a ma insura si a-mi face un rost in viata, cum se spune. dar io n-am nevoie de insuratoare...iar rostul in viata mi-l stiu eu care e.

o sa-l voteze cineva pe Oprescu? lol

o chestie m-a traznit astazi, si anume: Oprescu e un mare mincinos, iar bucurestenii regreta in mod sigur ziua in care si l-au ales primar.

ca sa ajunga la primaria capitalei, Oprescu le-a promis bucurestenilor marea cu sarea si luna de pe cer. iar acum el candideaza la presedentia tarii. pai daca ajunge el presedinte, nu inseamna ca automat nu va mai putea fi primarul Bucurestiului, deci nu va mai face ceea ce a promis, deci Oprescu e un mincinos?! cam asa vine treaba daca stai sa te gandesti logic.
iar treaba mai e si in felu' urmator...pai daca Oprescu candideaza acum la presedentie, de ce s-a mai facut primar acum un an? ca sa-i lase pe bucuresteni cu curu'n balta sau ca sa manance el mai mult cascaval? raspunsul ar fi cascavalul, din moment ce nu-l mai intereseaza soarta celor care l-au ales, odata ce e pregatit sa renunte la ei.

dar cine naibii o sa aleaga ca presedinte un om care nu se tine de promisiuni, un om care una spune si alta face, un om interesat de putere si nu de soarta celor pe care ii reprezinta, un om lipsit de onoare?
probabil ca bucurestenii or sa-l voteze intr-o veselie...doar doar or scapa de el. dar scapa de el de la primarie, ca sa-l vada apoi in fruntea tarii :))

(500) Days of Summer (2009)

(500) Days of Summer (2009) este ecranizarea povestii mele, daca eu si cu ea am fi devenit apropiati fizic. dar si ecranizarea a o groaza de povesti de dragoste de pe lumea asta...si a destinurilor multor barbati indragostiti, sunt sigur!
i-am dat nota 8!

bogatie la casa mea

de azi sunt mai bogat cu 1,36 TB :D

Moon (2009)

ce film bun ar fi putut fi Moon (2009) daca ar fi incaput pe mana unui regizor mai talentat... asa, n-a iesit decat un film obisnuit despre o idee nemaipomenita. pacat :(
filmul are un singur personaj, pe Sam, un barbat care lucreaza de 3 ani de zile, singur singurel, pe o statie lunara. ca si companion il are pe calculatorul bazei, Gerty, cu care sta de vorba si de la care primeste ajutor atunci cand are nevoie. Sam mai are 2 saptamani pana sa plece definitiv acasa la sotie si copil. numai ca i se intampla un accident in urma caruia descopera ca nu e singur pe luna, ca inafar' de el mai e si...tot el.
un alt el el sau o clona de-a lui, ca tot aia e.

numai cand ma gandesc cum ar fi sa traiesc timp de 3 ani de zile singur cuc pe o statie lunara si dintr-o data sa dau nas in nas cu o clona de'a mea (si sa nu delirez sau ceva de genu' asta) ma apuca fiorii. doar ca, filmul nu mi-a dat nici un fior cand asta s-a intamplat, a trebuit sa-mi imaginez eu cum ar fi fost sa fiu acolo ca sa-mi dau seama de adevarata intensitate a intamplarii.
asta zic eu ca e buba filmului: desi are o poveste nemaipomenita si foarte interesanta, nici un moment n-a reusit sa ma tina in suspans, sa ma lase mut de uimire si fara sa-mi dau seama ce naibii se intampla.

i-am dat nota 7!