In Bruges (2008)

omenirea se duce la fund, valorile se schimba, prostia devine o calitate, viata se duce de rapa iar oamenii incep sa puna in scena filmul Idiocracy (2006). filmele nu mai sunt ce au fost, s-au manelizat, rahaturile incep sa aiba valoare iar lumea sa se inchine lor.
nu pot sa cred ca filmul In Bruges (2008) are pe IMDB nota 8, ca peste 40.000 de oameni i-au dat note de la 8 in sus, ca se numara printre cele mai bune 250 de filme realizate vreodata, conform topului IMDB. cum plm sa ti se para bun un film care devine interesant abia in ultimele 15 minute, iar din 107 minute cate are doar 20 sa merite cu adevarat vizionate? cum naibii sa merite nota 8 un film care incearca sa fie o comedie neagra cu accente moralizatoare si cu un pic de stralucire a la Stanley Kubrick, dar care nu reuseste mai nimic din toate astea decat intr-un mod grosolan si vizibil lipsite de un scenariu bun si de o regie inteligenta?
filmul incearca sa fie, deci, o comedie neagra, un film maiestuos din punct de vedere regizoral si, scenaristic vorbind, un film moralizator despre onoare, principii si demnitate. ei bine...NU ESTE! e doar o laba trista facuta pe muzica de pian in fata unui nud celebru. povestea e faina iar intriga e numai buna de exploatat intr-un film dramatic de catre un regizor genial, asta daca vrei sa faci din el o capodopera, sau intr-un film de actiune regizat de un comercial. filmul incearca sa fie si una si alta, dar nu-i reuseste.
despre ce e vorba? doi barbati, asasini de meserie, se refugiaza in Bruges (Belgia) dupa o operatiune ce s-a incheiat prost. in timp ce viziteaza orasul asteapta sa fie anuntati de catre seful lor asupra urmatoarei misiuni. au trebuit sa fuga pt ca cel mai tanar dintre ei a omorat si un copil, din greseala, pe langa preotul pe care trebuia sa-l asasineze. durerea e mare in sufletul lui iar ceea ce a comis e complet impotriva firii, a onoarei si a principiilor asasinilor. asa ca trebuie sa sa fie omorat, din demnitate pt copilul ucis.
povestea e foarte buna, insa tare prost realizata in film. e dramatica numai cand te gandesti la ea, insa regizorul (tot el e si scenaristul) habar n-a avut de treaba asta. in schimb, a bagat in scenariu tot felul de replici menite a fi inteligente si a crea atmosfera, dar care sunt complet patetice. chiar n-am inteles de ce personajul principal avea o afectiune deosebita pt pitici si un fix cu vietnamezi si pakistanezi. scena in care piticul drogat incepe sa viseze despre un razboi intre negri si albi e complet aiurea, dialogurile sunt dampulea si atmosfera patetica.
in primele 30 de minute nu s-a intamplat nimic care sa-mi dea de inteles despre ce e filmul. am continuat totusi sa ma uit in asteptarea acelor scene care i-a facut pe oameni sa se extazieze asupra filmului dar si pt a vedea cat mai multe imagini cu superbul Bruges. daca ceva a fost frumos in film atunci trebuie sa fie orasul cu toate peisajele lui, cele doua actrite din film, muzica, insa el nu. dupa 60 de minute voiam sa derulez inainte, sa duc totusi filmul la final dar si sa-l vad pana la sfarsit, insa se mai intamplau faze interesante care-mi atrageau atentia si care ma faceau sa sper ca ceva frumos se va intampla. dar erau simple iluzii. abia cand a aparut Ralph Fiennes in film actiunea a inceput sa se incalzeasca si povestea sa aiba o noima, insa filmul era deja aproape de final.
filmul e precum o carte a unui autor comercial, scriitor de fast-culture. daca ii citesti o carte ai impresia ca esti inteligent si plin de cultura pt ca ai citit atunci cand nimeni nu mai face asta, dar nu conteaza ca ceea ce ai citit poate echivala cultural cu lista de ingrediente a unei ciocolate cu crema de mango, important e ca ai citit o carte. cam asa e si cu filmu' asta, iti lasa impresia ca ai vazut o capodopera, un film emotionant, un film "de regizor", iar asta te face sa te simti bine si sa te umfli in penele tale de cinefil adevarat ce esti...si cand colo l-ai vazut pe regizorul filmului cum le-o freaca lu' Stanley Kubrick, Terry Gilliam si Alfred Hitchcock in acelasi timp :)) cam la asta m-am referit mai sus cand am spus ca e doar o laba trista facuta pe muzica de pian in fata unui nud celebru.
as recomanda filmul doar pt ca iti ofera ocazia de a vedea multe peisaje din Bruges, doua femei frumoase si o incantatoare coloana sonora interpretata la pian.
i-am dat nota 6!

later edit:
am stat eu asa si m-am mai gandit azi la acest film...
el nu e un film urat, doar ca e prost facut. si nu e nici de ocolit, numai ca e plictisitor mare parte din el si pare o copie ieftina a unui film bun.