"da' pana cand o viata amara ca simt mustaru' c-o sa-mi sara?!"

am vorbit mai devreme cu Bogdan pe mess. e la Bucuresti si editeaza stiri pt un site. castiga de 2 ori si jumatate mai mult decat mine, munceste de 3 ori mai putin decat mine si are de 5 ori mai putin de munca decat mine. n-are cum sa nu se simta bine la job.
si eu ma simt bine, chiar si in aceste conditii. dar pana cand atmosfera de la job si satisfactia personala a lucrului bine facut or sa mai fie prioritare in defavoarea salariului?
sunt de moda veche, asta e treaba. eu vreau sa muncesc, sa-mi bat capul cu probleme pe care sa le rezolv, sa am responsabilitati, vreau sa simt ca merit fiecare banut din salariu. insa nu stiu cat valoreaza munca mea, cati bani sa cer pe ea... cred ca la urmatorul job interview o sa cer expres un salariu care sa-mi permita sa traiesc (asta daca cel oferit pt munca va fi prea mic, bineinteles!), ca doar d'aia ma duc la serviciu. va trebui astfel sa-mi gasesc curajul de a bate cu pumnul in masa...
sunt un om loial si responsabil si calitatile astea trebuiesc rasplatite.