sâmbătă, august 29

la munte, pe Olimp, la mare

hai ma sa zic totusi cateva cuvinte despre muntele Olimp, daca RT n-am reusit sa fac.

in primul si in primul rand, adevarat a grait cel care a spus ca "la muntele laudat sa nu te duci cu (ruc)sacul".
deloc, dar absolut deloc nu mi-a placut pe Olimp. si acum, la fix o saptamana de cand am coborat de pe varful Mytikas (2.918 m), simt acelasi gust amar pe care pustiul de pe munte l-a lasat in mine. acu'...nu pot sa ma cert cu Zeus si sa-l iau la rost ca de ce a facut Olimpul arid, sterp si monoton, dar pot sa-mi dau cu parerea si sa spun ca pe "Muntele Zeilor" n-am vazut nici macar un sfert din frumusetea pe care am vazut-o in oricare bucatica de Carpati in care am fost.
muntele asta nu mi-a oferit nici o priveliste, nici un moment de admiratie, nici un moment de bucurie. n-am vazut o floare frumoasa, n-am auzit un clinchet de apa, n-am vazut culori care sa-mi ia ochii si nici un moment nu mi-am dorit sa raman acolo pt totdeauna, asa cum deseori mi s-a intamplat in muntii patriei noastre.

dar, in schimb, dupa ce am coborat de pe munte, am descoperit marea...
...da ma, dupa atatia ani in care am stat departe de mare, de plaja si soare, cu bucurie si emotie am redescoperit ce inseamna sa te culci ud si sarat pe nisipul fierbinte si sa adormi uitand de griji si de orice efort depus, in timp ce sunetul valurilor te izoleaza de toate rahaturile ce ies din gurile oamenilor. "imi place la mare ca esti curat tot timpul, marea te spala si te sareaza", vorba cantecului...
a fost minunat la mare, pe plaja, in apa, pe nisip, sub soare, pe rogojina, pe burta, pe spate, pe pietricele, cu ochii la munte si langa cineva, totusi. atat de minunat incat parca am uitat complet de munte, iar acum tot ce-mi doresc e sa mai stau iar pe plaja, eventual intr-o casuta de paie ca in acelasi cantec. poate dau o fuga saptamana viitoare si comit astfel sacrilegiul de a da muntele pe mare si Ciucas pe Corbu :))

pai...cu atat m-am ales din calatoria la Olimp.
am fost la munte si m-am indragostit de mare, am urcat pe Olimp si mi s-a facut dor de Fagaras, am plecat doi si s-a intors fiecare cu pizda masii.

3 comentarii:

  1. Olimpul era inverzit odata.
    Era o minunatie de munte. Pe drept era denumit "muntele zeilor". In plus, acolo locuiau in vremuri de demult uitate oameni care cinsteau prin viata lor natura....

    Dar toate au pierit cand grecii s-au apucat de construit corabii si cand exportul de lemn a devenit afacere.

    Amu, chiar sa si doreasca nu o sa se mai refaca padurile seculare din Grecia.

    RăspundețiȘtergere
  2. aha, deci asa a stat treaba. chiar nasol...

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte, foarte.
    Se numeste "ce-si face taNpitul cu mana lui". Si daca nu ar fi fost anuntati. Dar, asa cum se intampla de cand omul e "dastept", nimeni nu a luat in considerare avertismentele.

    Multe lacrimi au curs pe acolo dupa copacii din vechime.

    RăspundețiȘtergere

fii sincer(a)!