Paris (2008)

Paris Paris Paris (2008)...dulce, trist, amuzant, dramatic, dragut, frumos.
despre film vorbesc, caci orasul nu stiu cum e. filmul cica se vrea a fi despre Paris, dar eu nu stiu daca e chiar asa, ca eu am vazut mai degraba un film despre viata decat un film despre Paris. sau poate ca viata in Paris e asa dulce, trista, amuzanta si cum am mai spus eu ca e filmul, iar asta inseamna ca asa e si orasul. sa tot fie, nu zic nu, dar eu am auzit ca p'acolo negrii nu prea se inteleg cu albii din cauza ca sunt oprimati si d'astea, si d'aia se apuca sa dea foc la masini si sa faca rele. chestiile astea nu le-am vazut in film. am vazut partea frumoasa a Parisului, partea artistica, partea tragica, dar nu aia care iti creeaza repulsie, ci aia care te induioseaza si te face sa simti.
filmul este despre mai multi oameni care locuiesc in Paris si care sunt legati intre ei de viata din oras si de proximitate. oarecum toti se invart in jurul unui tip care sufera de o boala la inima si care trebuie sa o schimbe cu alta noua daca mai vrea sa traiasca si sa se bucure de magia Parisului. iar tipului asta ii place sa stea la balconul garsonierei lui si sa vada orasul, sa vada lumea, sa vada viata si sa ne arate si noua celor care nu suntem acolo ce ratam si am putea avea.
filmul e frumos in primul rand prin frumusetea orasului, prin frumusetea limbii franceze, prin frumusetea muzicii ce il acompaniaza si prin frumusetea vietii in sine, viata cu bune si rele care acum iti da o palma pt ca mai apoi sa te ia de obraji ca sa te pupe.
ce i-as putea reprosa filmului e trecerea pe care o face intre povestile pe care le arata, pt ca nu pastreaza emotia uneia atunci cand trece in alta. dar asta am vazut eu, pt ca eu vreau sa traiesc in film atunci cand ma uit la el si sa ma simt ca si cum as fi acolo, ca asa altii poate n-ar observa chestia asta.
nu e un film extraordinar, ceva gen blockbuster, e un film frumos prin el insusi si nu prin artificii.
i-am dat nota 8!