cum spuneam si mai jos, ne ducem pe pula! dupa ce ca ne incalzim planeta in draci, acum trebuie sa facem fata si la racirea globala. stiu ca suna aiurea incalzire globala...racire globala, dar e cat se poate de adevarat ca ambele fenomene se intampla in timp ce eu scriu acest blog, altii cad prada consumerismului prin hypermarketuri si un pusti de 7 ani arunca ambalajul de la ciocolata pe jos.
de incalzirea globala toata lumea e constienta, cercetatori si oameni de rand deopotriva. dar de global dimming sau racirea globala stiu doar cativa dintre cercetatori. acestia au observat ca desi ne aflam in plina incalzire globala din cauza poluarii, atunci cand aceasta lipseste dam peste altceva si mai al naibii, intunecarea globala. global dimming, racire globala si intunecare globala sunt termeni definitorii pt acelasi proces: puterea energiei solare scade!
despre asta e vorba in acest documentar. Dan Messer a facut un rezumat al acestuia pe blogul lui. iar pe Wikipedia pot fi gasite date mai amanuntite despre aceasta noua sula in coastele noastre.
poluarea produce gaze de sera care impiedica caldura solara sa mai iasa din atmosfera si astfel ajungem sa blestemam caldura insuportabila din masina atunci cand ne plimbam cu ea prin oras, si sa dam la draci p'aia din cauza carora ne e noua cald. pe langa aceste gaze poluarea mai contine si micro-particule care ajung in norii aia pufosi pe care-i admiram in zilele de vara. aceste micro particule sunt acoperite de apa, dar nu suficienta pt a se forma ploaia si ele sa cada pe pamant (fenomenul este explicat mai bine in documentar). astfel acoperite partial de apa particulele astea formeaza o oglinda uriasa care reflecta energia solara si o impiedica sa mai ajunga pe pamant.
ma gandesc acum la bateriile solare si cat de faine pot ele sa fie. dar daca avem de-a face cu dimarea soarelui oare isi mai au ele rostul? :(
vorba lu' Gogu Kaizer, "mori in bezna"...
e futere pe utere, ce sa mai. chiar ma bucuram la inceputul iernii cand am vazut cat de mult poate sa ninga. am zis ca incalzirea globala a scazut si de aceea am avut mult mai multa zapada decat anu' trecut. iarna asta e ok, aproape ca una normala...insa mi-e frica de ce o sa fie la vara. chiar daca imi place sa cred ca zapada asta multa o avem pt ca s-a redus poluarea, sunt sigur ca la vara or sa moara si mai multi oameni din cauza caldurii.
puterea e in mainile noastre, fir-ar sa fie! noi, oamenii, suntem singurii responsabili si singurii care mai putem scoate planeta asta din cacatul in care am bagat-o. chiar daca suntem mici si actiunile noastre ecologice nu se pot compara cu ale marilor industriasi, daca toti impreuna devenim mai ecologici (si nu cu vorba, cu fapta) si iesim din starea de resemnare in care multi se afla, sunt absolut sigur ca vom putea oferi o lume mai curata si mai aerisita copiilor nostri.
cercetatorii spun ca peste 100 de ani temperaturile vor deveni cu greu suportabile. asta inseamna ca eu pot sa mai am copii si nepoti dar de stranepoti nici nu mai poate fi vorba...ce rost are sa mai faci copii cand tie iti este greu sa respiri de cald?!
stiu ca viata e grea si oamenii au pe cap probleme mai importante cum ar fi intretinerea, ratele, bolile. dar un bec economic iti micsoreaza factura la curent, un robinet inchis atunci cand nu ai nevoie de apa iti reduce consumul din contori, un obiect electrocasnic cu clasa de energie A+ iti va amortiza investitia mai repede decat unul mai ieftin si care consuma mult, un autoturism ecologic nu-ti va împuţi aerul pe care-l respiri.
toata lumea zice:
"de ce sa nu mai arunc hartii pe jos cand si ala arunca?" nu mai arunca pt ca asa vei fi mai smecher decat ala, faci ceva ce nimeni nu poate sa faca! nu mai arunca pt ca nu consumi nici un procent din energia ta daca mai tii hartia in mana pt inca 20 de metri cand vei da peste un cos de gunoi! nu mai arunca pt ca se poate ca o batranica neatenta sa calce peste hartia aruncata de tine, sa cada si sa-si fractureze ceva (batranica poate fi chiar mama ta...)! nu mai arunca pt ca si altii vor face ca tine si acolo unde ai aruncat tu primul se va strange un morman de gunoi si de infectii care te pot imbolnavi!
"de ce sa nu mai mai merg cu masina?" nu mai fa drumuri inutile cand poti sa mergi pe jos, cu bicicleta, cu transportul in comun sau cu un coleg care merge in aceeasi directie! nu mai fa drumuri inutile pt ca de pe strada poti sa te uiti mai bine si cat vrei dupa gagici, fara sa te mai expui riscului unui accident! nu mai fa drumuri inutile pt ca muzica poti asculta si la un player portabil! nu mai fa drumuri inutile si mergi pe jos ca sa scapi de burta pt ca oricat de mult ai vrea tu, burta e un semn al prostiei si al sedentarismului si nu al bunei stari! nu mai fa drumuri inutile si mergi pe jos ca sa te vada toti barbatii si sa-ti admire trupul tau frumos in care bagi o groaza de bani, timp si energie (claxoane si fluieraturi auzi si cand esti in masina)! nu mai fa drumuri inutile pt ca oricum prinzi aglomeratie si iti irosesti viata stand la semaforuri si iti distrugi sistemul nervos cand te enervezi pt ca ai ramas blocat in trafic!
"de ce sa nu-mi mai iau masina mare si care sa consume mult?" ia-ti o masina mai mica si mai ecologica ca sa ai loc cu ea in trafic atunci cand te grabesti si nu poti sa te deplasezi decat cu masina personala! ia-ti o masina mai mica si mai ecologica pt ca o masina mare cu un consum ridicat nu te face mai smecher si nici nu-ti compenseaza lipsurile! ia-ti o masina mai mica si mai ecologica ca sa respiri un aer cat mai curat!
daca noi, cei care suferim de pe urma poluarii, a incalzirii globale, a intunecarii globale, nu facem ceva pt a ne feri de astea, atunci cine s-o faca?
de la Adi am primit un link interesant, un site ( breathingearth.net ) care iti arata nivelul poluarii, al natalitatii si mortalitatii in tarile globului. de cand eu am inceput sa scriu aceasta fraza s-au nascut 60 de oameni, au murit 20 si 11.000 de tone de CO2 au fost emise in atmosfera...
duminică, decembrie 30
murim si ne intrebam de ce
scris de
1307
la ora
3:36:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: frustrari, observatii, recicleaza sau mori
me gusta

imi plac femeile care tin pumnii stransi, asa cum o face Uma Thurman in poza de mai sus.
pt mine asta e una dintre dovezile fragilitatii si feminitatii unei femei :)
...si totodata un mister, cum de o altfel de "stransura" reuseste sa tina o floare fara sa o rupa?
scris de
1307
la ora
11:32:00 a.m.
0
comentarii
tag-uri: femei
sâmbătă, decembrie 29
we're fucked
de la Doru Oprisan (care face poze faine, apropo) am aflat de acest documentar realizat de BBC despre global dimming, adica diminuarea puterii energiei solare la nivel planetar. ne ducem pe pula, mai exact.
acu' tre' sa plec la cheful organizat de sefa si poate o sa reusesc sa-mi adun gandurile cand ma intorc, ca sa dau si eu cu parerea in cei care-si bat joc de planeta asta.
scris de
1307
la ora
12:59:00 p.m.
2
comentarii
tag-uri: frustrari, recicleaza sau mori
vineri, decembrie 28
Atonement (2007)

am vazut in Atonement (2007) cam ceea ce ma asteptam, o poveste de dragoste cu placeri si suferinte. insa am vazut asta acum 20 de ore. s-a dus de atunci si pana acum postludiul.
tin minte ca inca de la inceput mi-a placut casa in care actiunea incepe sa se petreaca. am o slabiciune pt camerele scaldate de soare, colorate cu flori si ornate cu diverse decoratiuni.
decorurile sunt alcatuite pana in cel mai mic detaliu si joaca astfel un rol important in acest film. se vede cu ochiul liber ca s-a lucrat la el si nu degeaba a fost nominalizat la Globurile de Aur. chiar daca e un film ce are in centru o poveste de dragoste, iti ofera si o lectie vizuala de istorie si ma refer la plaja plina de soldati pe care ajung Robbie Turner (James McAvoy) si cei doi prieteni ai lui. parca ma uitam la Saving Private Ryan!
imi place echilibrul cu care a fost construita povestea. se ocupa in mod egal de cele trei personaje ale filmului, nu te lasa cu ideile in aer si-ti explica tot ce se intampla.
i-am dat nota 8
scris de
1307
la ora
8:52:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: filme
blogu', banii si reclama
de ce blogheaza lumea? pt banii din reclamele de pe blog, din placere sau pt ca au ceva de spus?
aproape toate blogurile pe care le-am rasfoit sunt pline de reclame. nici nu-mi vine sa mai citesc ce a scris respectivul pt ca sunt sufocat de banere si AdSense-uri. mai ales astea!
inteleg ca viata nu e pe gratis si tre' sa faci bani si din piatra seaca pt a trai, dar nici chiar asa sa sufoci cu reclame locu' in care te exprimi. probabil ca toti astia care s-au umplut de reclame scriu doar ca sa atraga publicul click-uitor pe reclame si nu pe cel dornic sa citeasca ceva interesant.
bine...sunt bloguri cu un bun-simt artistic in care poti citi textul fara sa fii agasat de banere dar sunt si sorcove gramada...
scris de
1307
la ora
8:17:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: frustrari, observatii
citate (IV)

cand iubesti o femeie iti place de ea ca un canibal ce-si devoreaza victima, incepand din varful degetelor de la picioare si savurand-o de-a lungul pulpelor pana primprejurul labiilor si-n adancimea vaginului plonjand de pe crestele sanilor pana pe gat si printre firele-i de par aruncandu-te pe maini si degetele acestora direct de pe crapaturile buzelor.
scris de
1307
la ora
6:02:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: citate, ganduri random
freakin' myself out
am capiat frate cu blogu' asta. m-a apucat damblaua sa-l inscriu pe trafic.ro (in continuare nu-mi merge smecheria asta) si pe FeedBurner. acu' am ajuns pe blogu' unui taiwanez care si-a tunat bloggeru' in fel si chip. am ajuns la el via Nihasa, care are si el blog personalizat 8->
Jesus! I don't need all that! pana la urma o sa-mi fac cont doar pe Site Meter.
scris de
1307
la ora
5:13:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: nebuneli
joi, decembrie 27
Fa yeung nin wa (2000)

nu l-am vazut azi, nu l-am vazut ieri...dar de 3 ori pana acum incat nu puteam sa nu salvez primele mele cuvinte despre acest film:
"Besame, besame mucho, besame como si fues la ultima ves". melodia asta nu apare in film, dar de cateva zile o tot ascult si fredonez. iar ieri, am vazut un film care parca e trup si suflet din ea...mai mult din armonia si atmosefera ei.
filmul in cauza este In the Mood for Love (2000). ingredientul principal, ingredientul minune al acestui film este viziunea artistica a lui Kar Wai Wong. imi place sa spun ca este un film de regizor. abia apoi urmeaza muzica, jocul actorilor si dialogurile, in alcatuirea filmului. scenariul nu este unul complicat, dialogurile nu fac abuz de cuvinte, fiind de o simplitate inteligenta, actorii nu au avut parte de roluri care sa-i solicite foarte mult, iar de o muzica mai buna nu cred ca putea filmul sa aiba parte. peste toate astea vine sensibilitatea artistica si ingeniozitatea regizorala a lui Kar Wai Wong.
exista filme care te bulverseaza, care te lovesc tare de tot in simturi si perceptie abia la final (Vanilla Sky, The Others, Saw). experienta vizionarii lui In the Mood for Love este un continuu fight club cu simturile si ratiunea ta. daca te mai gandesti si la altceva inafara de film, daca ti ochii inchisi mai mult timp atunci cand clipesti, te-ai pierdut. filmul se joaca cu tine, nu te lasa sa te gandesti la ale tale, te obliga sa fii atent asupra lui...practic, esti "sclavul" lui pe toata durata-i. nu poti sa treci peste el fara sa fii foarte atent la detalii, daca vrei sa intelegi ce se intampla (mai mult in prima jumatate). la prima vedere, succesiunea scenelor, alegerea cadrelor si felul in care dialogurile se completeaza cu acestea, iti dau senzatia de un usor haos. parca nu e facut cum trebuie acest amestec iti vine sa spui, dar daca iti dai seama de existenta armoniei cu care cele trei ingrediente au fost amestecate, vei avea sigur o revelatie. ce bine ca exista butonul "back"!
filmul este despre o poveste de dragoste dintre doi soti care au fost incornorati de cei cu care s-au casatorit, formandu-se astfel un patrulater heterosexual.
dragostea, in acest film, e una superioara, la nivel intelectual si respectual (de la "a respecta" ). as fi vrut s-o numesc platonica dar, desi nu se vede asta in film, cred ca cei doi s-au sarutat si si-au spus "te iubesc" (...atunci cand eu am clipit prea mult sau cand camera s-a intors prea repede). dragostea reiese doar din tandretea impreunarii degetelor, din solitudinea cuplului, din simplitatea plina de intelesuri a vorbelor pe care cei doi si le spun, din romantismul ploii si din senzualitatea muzicii.
principalul factor prin care filmul te introduce "in the mood for love" este o "bucata" muzicala care apare din cand in cand, la un interval de... (caci nu am reusit sa stabilesc o corelare intre ea si actiunea filmului). in primul rand e vorba de o vioara, care printr-un usor ritm de tango (...zic eu) opreste timpul si dilateaza actiunea, totul intamplandu-se intr-un ritm aparent lasciv. in al doilea rand, cealalta muzica a filmului (trei piese in spaniola), prin caracterul ei latin, adauga patos in sentimentele de "dragoste superioara" ale celor doi. desi se repeta de multe ori de-a lungul filmului, vioara nu deranjeaza deloc, nu duce la monotonie pt ca este pur si simplu senzuala, intravenoasa si de un erotism ascuns pe care il simti de fiecare data cand o auzi
ritmul erotic al viorii este dublat de doamna Chan in rochiile ei. (cred ca) in film au fost folosite in jur de 100 de rochii diferite, dar cu acelasi design, pt a pune in valoare forma trupului si senzualitatea acestei femei. de multe ori m-am pierdut in culorile rochiilor, nu mai sesizam cand acestea se schimbau...o incantare pt un ochi de artist, o desfatare pt un ochi de barbat rafinat.
scris de
1307
la ora
11:14:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: filme
The Tango Lesson (1997)

nu prea conteaza cum te arati, nu prea conteaza cat vorbesti, nu prea conteaza mai nimic atunci cand faci ceva din suflet. singurul lucru important e sa ai cat mai multa incredere in ceea ce faci, pt ca daca tu esti un om bun si ceea ce urmeaza sa faci va iesi bun.
poate mai mult decat filmul in sine, The Tango Lesson (1997), m-a impresionat faptul ca regizoarea, Sally Potter, e si scenarista si actrita principala in acest film. inseamna ca ea l-a vrut cu tot dinadinsul si a crezut in acest film. ori asta ii asigura respectul meu instant. apreciez oamenii care fac ceea ce cred si cred in ceea ce fac.
chiar daca actrita Sally Potter nu a stralucit deloc si a fost mai tot timpul fadă, chiar daca scenarista Sally Potter nu m-a convins ca Sally si Pablo se iubesc iar regizoarea Sally Potter mi-a lasat uneori impresia ca filmul se va incheia in urmatoarele 3 minute, acesta merita vazut iar efortul ei apreciat. de aceea nici nu ma leg foarte tare de calitatea filmului. poate si pt ca nu am avut subtitrate toate dialogurile (si am inteles astfel doar jumatate din cat s-a vorbit) nu am reusit sa-l "patrund" asa cum ar trebui. starea pe care vizionarea lui ti-o lasa si munca din spatele lui conteaza.
povestea e simpla: o scenarista vrea sa invete tango si apeleaza astfel la un renumit dansator cu care va avea o relatie lunga si interesanta, pana cand o vor pecetlui cu un lung sarut.
pt a aprecia arta, dansul, filmul, tango-ul, simturile trebuie sa-ti fie in flacari iar in suflet sa-ti arda flacara pasiunii care sa-ti dea energia si puterea de a intelege arta si de a-ti misca picioarele si trupul in ritmul muzicii. daca asta exista in sufletul fiecarui om care se uita la The Tango Lesson, atunci filmul va fi apreciat.
pe mine ma intereseaza foarte mult cu ceea ce raman in urma vizionarii unui film, ce sentimente imi transmite mie "bucata de arta" pe care tocmai am admirat-o. daca ma simt bine, atunci si filmul e bun si nu ma mai intereseza cum au jucat actorii, ce a scris scenaristul sau ce mi-a aratat regizorul. de aceea nici nu critic prestatia lu' Sally Potter, a avut greselile ei dar cu toate astea a reusit sa faca in film care sa ma miste. un rol important l-a jucat si muzica, dansul si expresivitatea celor care l-au infaptuit.
simt nevoia sa ma repet si sa ma justific...daca as fi avut parte de o titrare completa probabil ca altfel as fi vazut filmul.
"You have to be calm to be strong, you have to be slow to be quick. You should do nothing when you dance."
scris de
1307
la ora
8:19:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: filme, ganduri, observatii
aberatii
iar imi fuge mintea prin cap. am o stare d'aia de excitare fizica si una de oboseala mentala. e cam nasol cand ambele stari se intampla in acelasi timp. nu stiu ce sa scriu, nu stiu ce muzica sa ascult, nu stiu ce sa mananc. as fi iesit cu N&E la un restaurant, sa mananc o ciorba de burta, dar tocmai am aflat ca ei au alte pofte, incompatibile cu a mea.
mi-am adus aminte ca am niste pian de Debussy si i-am dat drumu' sa cante. dar parca tot jazz-ul ar merge mai bine acum. ma oftica hardu' asta de 80 ca e prea mic, si Mosu pt ca nu vrea sa-mi ia unu' mai mare, offf...
si ma mai enerveaza mirosul papucilor de la mamaie. imi plac mie mirosurile naspa, da' asta ma indispune.
in fine...azi mi-am luat doua perechi de blugi (200 lei), i-am dus la scurtat (15 lei), mi-am facut pensie obligatorie la ING si mi-am mai luat doi coţei (15 lei).
neah...nu prea sunt in forma...
am incercat sa bag blogu' pe trafic.ro da' imi tot zice sa-l verfic si din alta retea decat asta prin care ies acum. probabil o fi de la setarile pe care le-am facut dar la care acum am renuntat si poate oi reusi sa aflu si eu cati oameni intra aici (daca reusesc sa faca asta).
Jesus! parc-aş fi un emo kid, asa suna randurile de mai sus :))
scris de
1307
la ora
7:51:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: ganduri random
miercuri, decembrie 26
Asphalt Tango (1996)
imi place Nae Caranfil. pt mine Filantropica (2002) e cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut pana acum, chiar si decat 432 (2007). Nae Caranfil imi pare un regizor si un scenarist witty, cu umor si deşteptăciune in acelasi timp. de aceea stiam ca si Asphalt Tango (1996) o sa-mi placa. nu e un fil la fel de bun ca cele mai sus amintite, dar e ok.
nu-mi pare a fi un film elaborat, nu cred ca s-a lucrat mult la el...nu-mi lasa impresia de profesionalism asa cum observ la filmele straine. in schimb, regia si scenariul sunt cele care-l salveaza si care il scot in fata.
din pacate, am observat si in acest film tipologia actorului romanesc, care nu se transpune in pielea personajului, care isi recita liniile pt ca asta e pus sa faca, care nu transmite niciun pic de chemistry. cel mai bun joc actoricesc l-a avut Charlotte Rampling. Florin Calinescu si Bebe Cotimanis nu au ajuns la nivelul d-nei Charlotte, dar au fost credibili. Mircea Diaconu si-a reprezentat bine personajul, dar parca tot am zarit un pic de ezitare pe fata lui. cand spun "joc actoricesc bun" inseamna ca daca ma intalnesc pe strada cu actorul care m-a facut sa spun asta, el se va comporta exact ca in film, el de fapt s-a jucat pe el, personajul din film e a doua lui natura si de aceea pe strada va fi la fel de natural ca si pe televizor/ecran de cinematograf.
filmul e bun...nu te plictiseste, te face sa te transpui in poveste, sa-ti alegi personajul preferat si sa-i tii pumnii celui pe care l-ai ales. filmele care reusesc sa faca asta se pot numi pe buna dreptate filme.
Charlotte Rampling a jucat in acest film la varsta de 50 de ani...si vai cat de bine arata! e genu' acela de femeie care te invata ce-i feminitatea, care poate subjuga un barbat cu farmecele ei dar care cu usurinta va fi dominata intr-un tango. imi place foarte mult coafura ei din film...
scris de
1307
la ora
9:50:00 p.m.
0
comentarii
Must Love Dogs (2005)

imediat dupa 1408 am vazut Must Love Dogs (2005), cu frumoasa Diane Lane. filmu' e o comedioara romantica ce poate fi vazuta oricand, in orice conditii si de oricate ori. imi plac filmele de genu' asta care-mi aduc aminte de primavara, de soare, de flori, de parfum si de viata frumoasa. nu e un film foarte complex, nu e un film cu pretentii, ci e un film menit sa aduca soare acolo unde e frig si culoare acolo unde totu' e tern. din categoria asta de filme mai fac parte Elizabethtown (2005), Hitch (2005), Under the Tuscan Sun (2003), In America (2002) si cred ca ar mai fi cateva dar nu mi le amintesc acum. Must Love Dogs nu e un film pt cei care nu iubesc cainii, pt cei care nu reusesc sa vada frumusetea din cauza gunoaielor din ochi, pt cei care nu cred ca viata poate fi si frumoasa.
i-am dat nota 8.
scris de
1307
la ora
6:34:00 p.m.
0
comentarii
1408 (2007)

1408 (2007) e un film horror, de groaza. am realizat ca eu nu prea am vazut filme d'astea. inafar' de The Exorcist (1973) nu-mi amintesc sa fii vazut vreun alt film cu fenomene paranormale. adevaru' e ca nu prea ma dau in vant dupa genu' asta de filme. si stiu si de ce: ca sa-mi placa un film el trebuie sa poata fi transpus in realitate ori sa aiba o logica solida. cum la filmele paranormale prima regula nu prea poate fi aplicata, ramane cea de-a doua.
in cazul lui 1408 nu prea am avut de ce sa ma plang. o singura chestie n-am priceput-o. de ce Mike Enslin (John Cusack) se sperie atat de tare dupa ce ii cade fereastra pe mana?! el, ditamai distrugatoru' de mituri paranormale se sperie de o zgarietura intr-atat incat sa-si abandoneze misiunea? nu prea mi se pare ok. ţipă, se vaicareste si spune incontinuu "gata, renunt!", ca apoi sa loveasca in usa cat poate el de tare cu mana la care tocmai se lovise. faza asta nu prea da bine la credibilitatea personajului.
cam asta ar fi singura obiectie pe care am s-o fac filmului. in rest, e un film horror ok. adica are faze care te baga in sperieti, care te fac sa zici "oh shit!", iar actiunea e de asa natura ca te face sa te intrebi "asta se petrece in real sau in imaginar, hmmm...?".
1408 e o camera de hotel in care multe lucruri spooky s-au intamplat. Mike Enslin face pe dracu'n patru ca sa se cazeze in camera asta si in loc sa dea de dracu' da de fie-sa, fata lui cea care murise. in camera se vor intampla tot felul de chestii ciudate si paranormale. dar, ele chiar se intampla in camera sau in mintea personajului? toate fazele astea mi-au lasat impresia ca ele ar fi de fapt refulari ale suferintei pierderii fiicei sale. si tind sa cred ca asa este.
chiar daca e un film de groaza nu m-a speriat mai deloc. adevaru' e ca nu l-am vazut noaptea, cand era mai propice pt el, ci dupa-amiaza :D i-am dat nota 7.
scris de
1307
la ora
6:11:00 p.m.
0
comentarii
tag-uri: filme
