pe creasta in Piatra Craiului...doar partea sudica

pe creasta Pietrei Craiului fost-am dus de data asta.
din pacate, tura asta am inceput-o cu stangul, caci cu mana dreapta 2 beri am baut de stateam mai mult sa-mi analizez ameteala decat peisajul din jur. ma intrebam chiar ce caut eu p'acolo :D asta o sa-mi fie invatatura de minte sa nu mai beau la plecare, ci doar la sosire.
am fost placut surprins de parfumul care invaluie poalele acestui munte. e pur si simplu minunat sa te intinzi pe iarba si sa respiri aer curat si aromat cu un subtil parfum de garofita.
creasta Pietrei Craiului e un traseu foarte dificil. urci si cobori pana nu mai stii de tine, iar prin unele locuri poteca e atat de ingusta incat daca ai sta sa te gandesti "bai frate...in stanga e prapastie, in dreapta e prapastie" ar cam tremura chilotii pe tine. trebuie sa fii cu mare bagare de seama cand faci creasta. mi-am dat seama de asta abia la sfarsit, cand m-am gandit pe unde am trecut si mi-am imaginat ce s-ar fi putut intampla daca calcam gresit ori alunecam...brrr!
am facut doar partea sudica a crestei, pana la Refugiul Grind I, pt ca eram destul de obositi dupa prima zi, iar sa incepem ziua cu o urcare de la Refugiul Grind II pana la Varful La Om ar fi fost prea crunt. oricum, incepuse sa ploua si sa fulgere incat numai pe creasta nu ne doream sa fim in acele momente :D

de la dreapta la stanga aveam noi sa mergem
la apus, muntele se inroseste

undeva printre brazi e si Refugiul Stirlea
floricele parfumate



carare a la Piatra Craiului


asta-i grohotis pe care il aruncam ca nebunu' in aer :D
nu mi-a venit sa cred ca am intalnit margarete :X




Marele Grohotis
Poiana Ascunsa