ca la 13

nu mai am demult 18 ani, dar ma simt de parca i-as avea...si chiar de parca as fi mult mai tanar, de 13 ani. cu toate ca imbatranesc pe zi ce trece, asta o fac doar pe hartie indepartandu-ma cat mai mult de data de nastere de pe buletin, insa fizic si mental nu prea. daca m-as revedea cu colegi de facultate, de liceu si chiar de scoala generala sunt sigur ca mi-ar spune "nu te-ai schimbat deloc".
si chiar asa e! am aceeasi freza, aceeasi inaltime, sunt chiar mai slab si am aceeasi atitudine timida si copilaroasa pe care am avut-o dintotdeauna. chiar imi amintesc ca in liceu mi-a spus o colega, cu care am fost in aceeasi clasa de generala, ca s-a intalnit cu fosta noastra diriga si cand aceasta a intrebat-o de mine i-a spus ca sunt la fel.
nu stiu cum, dar reusesc sa fiu consecvent in viata. nu obisnuiesc sa ma indepartez foarte mult de la brazda mea, ci doar sa inaintez, sa merg inainte, sa cresc si sa ma maturizez. reusesc cumva sa-mi pastrez aceeasi carne pe aceeasi coloana vertebrala care mi-a fost data. astfel, am reusit sa raman acelasi om care s-a nascut acum 25 de ani, acelasi copil inocent cu imaginatie bogata si care crede in povesti, acelasi copil ascultator si cuminte, acelasi timid care e prea fricos sa se uite in ochii femeilor si sa faca el primul pas. as fi putut spune si de cosuri, insa am scapat de ele!