Una pura formalità (1994)

Giuseppe Tornatore stie sa faca film, indubitabil! si stie sa faca film chiar si atunci cand isi schimba directia artistica la 180 de grade.
Una pura formalità (1994) nu mai este acel gen de film in care frumusetea vietii se imbina cu muzica intr-un melanj care te cucereste si iti indulceste existenta, Una pura formalità este un film noir, psihotic pe alocuri, misterios in mare parte si mistic pe de-a intregul.
pe o vreme ploioasa si intr-un decor care pe Bacovia l-ar fi uns la suflet, un scriitor de succes trebuie sa faca fata demonilor interiori si interogatoriului atroce la care este supus de catre inspectorul de politie care ancheteaza crima pe care banuie ca acesta a comis-o. confruntarea dintre cei doi mi-a adus aminte de Sleuth (1972), insa n-a fost la fel de inteligenta, subtila si de rafinata precum cea din filmul lui Mankiewicz, a fost un pic mai brutala, mai dura si neprelucrata ceea ce nu m-a incantat deoarece la subiectul filmului s-ar fi pretat o confruntare mai cerebrala. dar asta e doar o dorinta a mea ca filmul sa fi fost si mai rafinat decat este, caci oricum filmul este bun, interesant, bine facut si jucat, si placut acompaniat de muzica lui Morricone.
filmul se evidentiaza prin misterul care invaluie finalul si care te face sa te intrebi "oare asta o fi fost Purgatoriul?".
i-am dat nota 8!