visul viseaza restante si ingenuitati

m-am apucat din nou de visat bag seama sau cel putin de retinut visurile de peste noapte...

daca acum cateva zile visam cum cortul meu nu putea sa faca fata unei ploi marunte pt ca mai apoi sa-l gasesc rupt si deci sa ma enerveze, acu' m-am apucat sa visez restante.
de mai bine de o jumatate de an tot visez cu ochii deschisi la clipa in care eu voi triumfa si-i voi spune in fata ca nu o mai vreau.

se facea ca tocmai incheiasem un razboi cu niste extraterestrii constipati si incapabili sa ne cucereasca. ma retrasasem intr-o baza de antrenament si ma jucam p'acolo. stateam cocotat pe niste fiare destul de inguste si care imi solicitau echilibrul la maxim. dar avand experienta reuseam sa ma tin bine pe picioare si sa nu cad. ma uitam in zare si ziceam ca daca m-as apuca sa parcurg tot traseul cu obstacole ce se intindea in fata, daca incepeam sa alerg peste toate fiarele alea d'acolo aveam sa ajung hat departe la Targoviste.
dar n-am mai zis si n-am mai facut nimic apoi pt ca in stanga mea, pe barna de fier, am simtit ca se apropie de mine o fiinta delicata si ingenua al carei chip l-am recunoscut imediat. ne-am bagat in vorba, n-aveam ce altceva sa fac si cum sa ma eschivez ca sa dispar d'acolo. am vorbit, nu mai stiu ce, si ne-am dat la joaca pe barna aceea. stateam atat de aproape unul de altul incat ii simteam respiratia si-i vedeam mai de aproape ca niciodata buzele cele imbietoare la sarutari lungi si pasionale.
desi tremuram de frica, ca de obicei, m-am apropiat si mai mult, pana cand trupurile noastre s-au atins si sarutul a devenit inevitabil. nu m-a refuzat, spre surprinderea mea, i-a placut chiar si s-a bucurat, i-a facut placere. nu mai stiu cum, dar vantul mi-a adus la ureche vorbele "sunt maritata". m-am oprit si m-am dat jos de pe barna, culcandu-ma pe iarba. a venit si ea, s-a asezat cu fata la mine si si-a intins picioarele. i le-am cuprins si i-am sarutat pulpele. simteam ciuda si regret cand ii vedeam aurul galben de pe inelarul mainii stangi...sau ce deget o fi fost ala ca atunci cand ma uitam la mana ei vedeam 6 degete in loc de 5 si alea destul de stalcite. si-a dat jos verigheta si a pus-o langa mine, mi-a spus ca s-a maritat in graba, a fost impinsa de la spate de prietenele ei ca sa nu ramana singura. dar eu nu-mi puteam calca principiul de a desparti o femeie de barbatul ei. imi repetam in cap toate motivele pt care am hotarat sa renunt la ea si nestiinta ei de a ma face fericit. eram nehotarat rau de tot si voiam sa spun nu pt ca oricum noi doi impreuna n-am fi putut avea un viitor, dar caldura bratelor ei ma dadea la-ntors.
confuz, contrariat oarecum si nestiind ce sa fac m-am indepartat cu mintea de locul in care stateam cu trupul in fata ei si am ajuns intr-un imens de negru unde nu mai stiam de ea ci doar de mine, unde era liniste si ma puteam auzi cum repet "oricum tu nu m-ai fi putut face fericit", iar asta imi era de ajuns...

...apoi m-am trezit.