Two Lovers (2008)

n-are rost sa-mi mai racesc iarasi gura si sa spun cat de prosti au devenit americanii in ceea ce priveste filmele. ma gandeam ca o sa vad si eu un film de dragoste, ca Two Lovers (2008) o sa-mi dea niste fiori acolo, o sa ma faca sa simt ceva in suflet si la sfarsit o sa ma intristez nitel. si cand colo, ma uitam ca nu se mai termina odata...

povestea e simpla, insa este ecranizata cu "mare" arta si talent (ha ha ha!). un barbat vasnic si frumos a ramas cu sechele dupa despartirea de cea care trebuia sa-i fie sotie. desi au trecut anii, el incearca in continuare sa se sinucida si continua sa ia pastile. pune ochii pe o frumoasa fata ce-i viziteaza casa, dar in acelasi timp se indragosteste si de o vecina cu probleme pe care el se ofera bucuros sa o ajute. cu aceesi placere, dar nu si in acelasi timp, tanarul si suferindul june incepe sa umble cand cu una cand cu alta...de n-am mai inteles nimic din ce facea. cred ca nici el habar n-avea ce vrea si cu cine. asa ca am stat si m-am uitat la un ghiveci de sentimente si capricii incercand sa pricep ce vrea de la mine.

filmul s-a vrut a fi asa misterios, facut cu talent si ifose de artist, dar n-a reusit sa fie decat un fas. relatiile dintre personaje se dezvolta prea repede si superficial, nu se creaza un motiv intemeiat pt a se spune "te iubesc!", dar cu toate astea declaratiile se fac (pt ca asa da bine). filmul nu mi s-a parut a avea naturalete, o curgere normala a intamplarilor. totul era parca fabricat si umflat cu aditivi ca sa arate bine in ochii spectatorului.

o mare dilema am avut-o cu personajul lui Joaquin Phoenix, care personaj a fost prea ciudat pt acest film reusind astfel sa polueze filmul. am avut impresia ca Joaquin joaca rolul unui pusti, unui personaj mult mai tanar decat el ca om. chiar ma gandeam ca ce mare prostie sa pui un actor de 35 de ani sa joace un personaj de 20 de ani, insa lucrurile nu au stat chiar asa. multa parte din film am avut impresia ca personajul lui Phoenix e parca un retardat, un lunatic ce habar n-are ce se intampla cu el, cu lumea si cu capul lui. Joaquin Phoenix a jucat bine, n-am ce sa comentez, dar numai daca filmu' asta ar fi fost o parodie cu accente serioase dupa Forrest Gump, ca altfel nu stiu de ce naibii scenaristul a trebuit sa-i faca personajul usor labil si potrivit cu filmul ca nuca in perete.
ma tot asteptam ca undeva pe la jumatate sa se intample un bum ceva, o explozie care sa trezeasca filmul la realitate si sa-mi arate ce se ascunde in spatele povestii. dar nu s-a intamplat nimic si filmul a continuat in aceeasi nota in care a inceput.

singurul lucru bun pe care l-am vazut in film e lectia despre dragoste pe care ti-o ofera. dragostea se traieste si cu capul si ochii deschisi, nu doar cu sufletul.

i-am dat nota 6!