nu

azi (i-)am spus nu.

a fost mult mai greu decat credeam. mai simplu mi-ar fi fost sa spun da, decat s-o refuz si sa-i spun nu.
dar am stat sa ma gandesc inainte...la ce bun sa accept sa mergem impreuna? la ce bun sa ma agit sa ma invoiesc de la serviciu, sa gasesc cu ce sa ajungem pana acolo, sa fiu atent sa iasa totul ok si ea sa se simta bine? la ce bun atata efort?! nu mai bine stau eu acasa si ma uit la filme decat sa ies cu ea si sa ma simt prost, si la propriu si la figurat?! e mult mai corect si mai sanatos asa...

sunt sictirit si prea obosit acum ca sa continui sa scriu.