nu prea stiu ce sa spun despre Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring (2003). nu e un film ca toate celelalte care se fac acum in lume. este poate o fabula budista cu invataminte spirituale menite sa-l faca pe om mai bun. este poate o incercare artistico-muzicala de a moraliza intr-un fel viata omului contemporan, de a evidentia adevaratul sens al vietii...habar n-am...
fiecare intelege ce vrea din acest film, fiecare vede ce vrea si ce simte. de-a lungul filmului eu m-am gandit la conditia mea de om ce-si traieste viata in plin secol XXII, in plina criza financiara, in plina incalzire globala si in plina deziluzie sentimentala. m-am gandit la rostul acestei vieti si la toate chestiile complicate menite a-mi face viata mai simpla. sunt convins ca noi oamenii traim iluzii ale fericirii, dar suntem prea chiori ca sa ne dam seama de asta.
as fi vrut ca filmul sa fie mai liric, mai sublim, mai poetic, mai artistic...sa fie in deplina concordanta cu scopul lui. prima jumatate m-a plictisit teribil, ma gandeam sa adorm, dar am rezistat totusi in virtutea dorintei de a duce filmul pana la capat. l-am dus pana la urma si tare m-am bucurat cand am vazut ca de la jumatate incolo incepe sa fie cam ceea ce se vrea a fi.
i-am dat nota 8!
duminică, octombrie 26
Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom (2003)
scris de 1307 la ora 3:51:00 p.m.
tag-uri: filme
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu ştiu, mie mi s-a părut a fi destul de simbolist filmul ăsta. Am avut senzaţia că fiecare anotimp este asociat cu o anumită perioadă din viaţa noastră: primavara înveţi, te dezvolti, te autocunoşti; vara te îndrăgosteşti, iubeşti, eşti iubit; toamna este sezonul în care plăteşti pentru tot cele înfăptuite şi iarna este sezonul rece care nu te-ndeamnă să faci altceva decât să stai şi să meditezi asupra a ceea ce ai făcut.
RăspundețiȘtergereApoi ciclul se repetă... La asta m-am gândit eu după ce m-am uitat o singură dată la el, acum un an de zile, aproape un an.
Cred că ar fi indicat să-l revăd. :-)
Oricum, filmele lui Ki-duk Kim nu sunt pentru vizionare, nu numai. Sunt pentru mirosit, ascultat, degustat şi.. simţit. Nu e în niciun caz genul de film pe care l-ai lăsa să ruleze în cinematografe. Din păcate.. :(
Sper că ai înţeles ceea ce am încercat eu aici să transmit.
e simbolist de la inceput pana la sfarsit :)
RăspundețiȘtergereceva ceva tot trebuie sa semnifice anotimpurile, insa nu m-am mai gandit la asta.
pt mine, Kar Wai Wong este mult mai profund si mai frumos vizual decat Ki-duk Kim asta.
Hmmm, nu ştiu ce să spun. De la Kar Wai Wong am văzut numai "In the mood for love" şi "Eros", ambele mi-au plăcut extraordinar de mult. Dar niciunul nu a reuşit să mă lovească la fel de mult ca filmul despre care a început discuţia iniţial, sau altele precum "Bin-jip" sau "Seom".
RăspundețiȘtergereEu spun să le vizionezi şi pe ultimele două menţionate, şi abia după aia să spun cine e mai profund ca cine.
Dar, de exemplu, mie nu-mi place să revăd filmele. Iar dacă m-am uitat la unul şi nu m-a prins întocmai într-o pasă bună, sau în pasa necesară vizionării, atunci mi se pare şi normal să nu-mi placă sau să îl consider infim comparativ cu altele..
Iar m-am întins. :-)
poti sa te intinzi cat vrei, ca nu e ca si cum n-as avea loc de tine :) asta-i spatiu virtual si incape toata lumea in el.
RăspundețiȘtergereeu de la Kar Wai Wong (WKW) am vazut tot, unele chiar de mai multe ori. si toate m-au cucerit.
spre deosebire de Ki-duk Kim, Wong este mai melodic, mai poetic si filmele lui aluneca in sufletul meu mai bine decat ale celuilalt. asta e diferenta dintre ei doi si dintre opiniile mele despre filmele lor.
filmu' asta despre care vorbim, mie mi s-a parut mai "sec" decat orice alt film de WKW. am specificat in ultimul paragraf al postului meu de ce am aceasta impresie.
imagineaza-ti o panza care flutura in vant. filmele lui WKW le-as asemui cu o panza din matase iar ale lui Ki-duk Kim cu o panza din bumbac.
... eu le-aş asemăna cu două pânze de mătase. Una care stă, pur şi simplu, stă, cealaltă flutură-n vânt.
RăspundețiȘtergere:D
Nu ştiu dacă are vreo relevanţă ce am scris, până la urmă, tot aia, dar aşa am simţit eu nevoia să scriu. ;))
RăspundețiȘtergerefiecare cu pasareasca lui :D
RăspundețiȘtergere