ale naibii cutii cum asteptau ele sa fie numarate cum trebuie

n-am mai demisionat pana la urma, n-a mai fost nevoie caci au fost gasite cele 6 cutii lipsa. de fapt, nici macar n-a fost nevoie sa fie cautate ci doar numarate bine. asa ca eu am avut joi o zi infecta pt ca cei doi colegi ai mei n-au fost in stare sa numere bine 68 de cutii. toata ziua m-am stresat sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu cutiile, am facut calcule, am facut scenarii, m-am luptat tot timpul cu sentimentul de angoasa pe care il ai atunci cand nu poti face ceva intr-o anumita problema doar pt ca esti prea departe de ea, si asta pt ca astia doi n-au fost in stare sa numere bine si nici nu s-au stresat sa se verifice atunci cand au observat ca nu le iese socoteala.
pt ei a fost mult mai simplu sa dea vina pe mine decat sa se duca inca o data la depozit si sa verifice. a trebuit sa ma sune pe mine sefa la Bucuresti si sa ma ameninte cu demisia daca nu-i aduc cutiile, cand ele erau sub nasul lor si asteptau frumos in depozit sa fie numarate asa cum trebuie. dar nu, hai sa-l sunam p'ala la Bucuresti, ca sigur el e de vina, si noi sa stam sa ne scarpinam in cur ca poate asa apar cutiile si firma nu mai intra in cacat pt ca n-a fost in stare sa livreze o comanda.
eu unu' stiu ca atunci cand ai o problema te apuci frate si ii dai singur de cap, nu stai ca vaca si astepti sa ti-o rezolve altul. de la 12:30, cand m-au sunat ei sa-mi spuna ca lipsesc cele 6 cutii, si pana la 16:00, cand se inchidea depozitul, aveau timp berechet sa le si rasnumere, sa le dea foc ori sa le vopseasca in roz ori sa le faca orice le trecea lor prin cap. si daca se duceau pe jos la depozit si tot aveau timp ca in cele 3 ore si jumatate sa descopere ca au gresit si unde. cand am ajuns a doua zi cu ei la depozit si am descoperit ca ei de fapt numarasera prost mi-am dat seama ca era de ajuns doar sa bage capul pe usa, sa se uite la ele, sa le numere in minte si sa realizeze ca sunt exact cate trebuiau sa fie. si asta fara sa mai puna firma pe jar si pe mine pe un stres inutil.
ca in filmele cu prosti a fost faza...cica 4 (patru!) insi au numarat cutiile alea si tuturor le-au iesit 6 in minus. astia mai mult au stat sa se prosteasca unii pe altii decat sa le numere cum trebuie.

am tacut din gura si n-am reprosat nimanui nimic. nu-s ca alti oameni sa ma cert, sa ma razbun si sa-i fac de cacat p'aia care m-au facut sa ma stresez. eu nu eram vinovat cu nimic si asta imi era de ajuns. nu ma intereseaza sa le scot ochii pt ca au gresit intr-un mod de-a dreptul prostesc si demn de rasul curcilor, ei oricum au realizat cat au fost de penibili si pt mine asta face mai mult decat sa le fii scos ochii apoi. cu ochii lor n-aveam ce face, pe mine ma interesa sentimentu' ala de liniste pe care il ai atunci cand scapi curat ca lacrima dintr-un scandal.
imi mai spunea un coleg ca sunt fraier pt ca nu ma iau de ei in fata lu' sefa, care oricum si-a dat seama de cum a stat toata treaba si fara sa-i povestesc. nu ma ocup eu cu rahaturi d'astea! eu vreau sa am sufletul impacat, sa ma culc linistit seara, sa ma intereseze mai mult femeile si copii decat prostii d'astea.

trebuia totusi s-o intreb pe sefa, care mi-a zis ca ori ii duc cutiile ori demisia, "doamna, acum ca nu v-am adus cutiile (deoarece n-aveam cum pt ca ele erau sub nasul vostru), va mai aduc demisia?" muhahahaha.
dar mie nu-mi place sa fiu rau >:)