al doilea, al treilea si finalul povestii

am scris eu p'aici despre o poveste si n-am reusit sa scriu decat primul sfert. am incercat adineauri sa-l scriu si pe al doilea dar nu mai reusesc. am deja textul in fata, cel pe care l-am scris prietenului din America, dar ma enerveaza atat de tare exprimarea si gramatica pe care o aveam atunci incat imi vine sa sterg tot si sa rescriu. dar nu mai pot.
au trecut trei ani si ceva de atunci, am uitat tot. am ramas doar cu imagini si mai putin cu sentimente. a ramas doar nostalgia primei si singurei intamplari extraordinare din viata mea.

am cunoscut o fata in maxi-taxi. era draguta, ne-am inteles bine, am flirtat. insa eu am fost prea timid atunci ca sa incerc mai mult si mi-am ratat astfel sansa. aveam ocazia de a relationa cu o fata draguta si eu o ratasem. apoi m-am intalnit din nou cu ea, la cateva ore de cand timiditatea ma rapusese. momentul reintalnirii e insasi chintesenta povestii. faptul ca ne-am mai intalnit inca o data, si modul in care s-a produs revederea, a dus la nasterea povestii ce a urmat.
eram inecat intr-o mare de oameni. mii de oameni se miscau in jurul meu in timp ce eu stateam pe loc. iar din aceasta mare a iesit o fata care m-a recunoscut si care a venit la mine. care sunt sansele ca din cinspe mii de oameni sau cati era acolo s-o intalnesc tocmai pe fata de care imi placuse si pe care credeam ca n-o s-o mai vad vreodata ? care sunt sansele sa ti se intample ceea ce-ti doresti exact atunci cand iti doresti ? nu cred ca sunt foarte mari si tocmai de aceea am considerat acea reintalnire ca pe un semn divin, ca pe un lucru extraordinar si ca pe o ocazie de fericire.
ne-am reintalnit, ne-am vorbit, ne-am zambit si m-a invitat la teatru peste 2 zile. n-as fi vrut sa-i aflu numele dar cand am facut schimb de nr de telefon m-am vazut nevoit s-o intreb cum o cheama. mi se parea mie ca ar fi fost mai misto sa fie asa un mister intre noi. deci am stabilit noi ca ne vedem, am schimbat nr de telefon, ne-am zambit si ne-am luat la revedere. si de atunci nu ne-am mai vazut!
bine...nu ne-am mai vazut vreme de cateva luni, ca apoi a urmat o alta reintalnire. in ziua in care trebuia sa mergem la teatru fata n-a mai raspuns la sms si nici cateva saptamani dupa aceea. nr ei de telefon nu mai exista. m-a ofticat oarecum faza si nu m-am mai gandit la ea pana intr-o zi ploioasa si cu nori pe cer. cand eram in maxi-taxi mi-a spus ea ca ii plac norii si ca i-a studiat. si uitandu-ma eu pe cer la norii aia mari, albi si pufosi mi-am spus hotarat ca trebuie sa fac ceva, ca nu pot sa stau cu mainile in san si la batranete sa ma oftic pt ca n-am incercat s-o gasesc si sa incerc ceva cu ea.
si am cautat-o si am gasit-o. nu stiam despre ea decat ca o cheama cum o cheama, ce liceu a terminat si facultatea la care urma sa dea. intr-o zi i-am vazut numele intr-o carte de poezii iar seara vorbeam cu ea la telefon. eram cu o colega care citea din cartea respectiva. mi-a imprumutat-o si mie sa ma uit pe ea. am vazut eu ca e cu poezii scrise de elevi de la diverse licee din oras, am facut legatura cu ea si poeziile pe care le citea in maxi-taxi, i-am cautat numele prin carte si asa am dat de ea. colega asta mi-a zis ca o cunoaste, nu-i stie nr de telefon dar cunoaste pe cineva care l-ar putea stii. am fost la acel cineva dar nu avea nici el nr ei de telefon, insa stia pe altcineva care l-ar fi putut avea, o fosta colega d'a ei. am vb si cu aceasta altcineva si am reusit astfel sa-i aflu numarul. am sunat-o, a fost foarte incantata si placut surprinsa de efortul depus de mine pt a o gasi. am stabilit o noua intalnire.
de data asta chiar ne-am intalnit. era imbracata intr-o fusta oarecum gipsy si lunga pana la genunchi. de atunci imi plac femeile imbracate in astfel de fuste :) ne-am plimbat, ne-am vorbit, am ascultat-o cum se cearta la telefon cu iubitul ei, ne-am incantat si am trait stari de gratie. mi-a spus chiar "ti-as da sufletul meu sa ai grija de el". mai pe la sfarsit a inceput ploaia si ne-am adapostit intr-o scara de bloc. voiam sa-i spun ca imi place de ea, ca o pot salva din mainile iubitului ei, ca impreuna cu mine o sa-i fie bine. dar nu i-am spus pt ca imi era rusine si nici pt ca nu stiam ce sa fac in situatia in care ea are deja un iubit pe care familia il place dar pe care ea nu-l mai suporta. nu-mi place sa ma bag intre oameni. ea a simtit ca in sufletul meu se produceau tot felu' de lupte intre sentimentele mele si m-a luat de mana. ea ma tinea de mana si eu ma uitam in ochii ei. am tacut amandoi stand asa si asteptand sa treaca ploaia. iar cand ploaia a trecut ea s-a suit in maxi-taxi, mi-a spus sa am grija de sufletul meu si a plecat. de data asta n-am mai existat nici o alta reintalnire.
chiar daca eu m-am dus dupa ea la Cluj, unde trebuia sa dea la facultate. am zis eu ca ea vrea s-o scap de iubitul ei si ca cea mai buna dovada e sa strabat tara ca s-o vad si sa-i spun ca vreau sa fim impreuna. n-am gasit-o la examen asa ca am sunat-o sa-i spun unde sunt. "of Doamne..." mai mult de atat n-a putut spune, si pt ca era familia pe langa ea dar si pt ca nu-i venea sa creada. nu mai daduse la Cluj pt ca iubitul ei era in Bucuresti si nu putea sa plece de langa el. i-am spus sa ma caute atunci cand va voi. se pare ca n-a mai voit.

a fost o experienta frumoasa si minunata pt mine. in urma ei mi-am intarit credinta in Dumnezeu si in miracolele pe care El le infaptuieste, mi-a dat curaj sa-mi urmez visurile si sa nu-mi pierd credintele.

si cu ea tot de o reintalnire am avut parte :) in primul an de facultate am vazut-o stand de vorba cu un prieten. eram la distanta mare de ei. felul in care avea parul, forma trupului ei si naturaletea miscarilor mi-au atras atentia si mi-au captat interesul. faţa nu i-o puteam vedea din cauza distantei si a lipsei ochelarilor de pe nasul meu. chiar daca n-o vedeam prea bine simteam ca fata asta are ceva special. si chiar are! n-am mai vazut-o decat abia la sfarsitul ultimului an de facultate. din prima clipa mi s-a parut cunoscuta si am simtit ca e ceva cu ea. m-am lamurit eu pana la urma...