ce-am mai observat eu la mine lately

(KoRn - Thoughtless)

rand pe rand mi-am eliminat fricile, temerile si issues-urile.
bineinteles ca nu le-am facut la timpul lor, n-am fost atat de destept, le-am facut cand am crescut mai mare (as putea spune chiar "mult prea mare") si m-am mai maturizat si eu.
insa nu am scapat de un singur issue si anume "frica de oameni". nu stiu daca asta e denumirea cea mai buna, insa cam la asta se rezuma. mie imi este frica de ochii oamenilor, imi este frica sa nu ma fac de ras. n-am reusit niciodata sa-mi dau seama cum de m-am pricopsit cu beleaua asta. probabil m-am nascut cu ea...asa mi-o fi fost dat...fuck me if I know :|
agorafob nu ma simt a fi, insa nu-mi place sa merg prin mijlocul unei piete pline de oameni, ori pe mijlocul bulevardului pe unde se plimba toata lumea. merg pe margine ori ocolesc numai ca sa nu traiesc eu senzatia aia ca toata lumea se uita la mine si ma analizeaza. acum am devenit mai relaxat cu treaba asta, daca vreau pot sa merg linistit si fara sa-mi pese p'acolo pe unde sageteaza oamenii cu privirea. insa nu ma simt asa tot timpul, caci de multe ori ma trezesc pe marginea bulevardului si nu prin mijlocul lui.
un motiv pt care procedez astfel ar fi si linistea pe care mi-o ofera un traseu intim, lipsit de priviri iscoditoare si pe care pot sa merg asa cum vreau, sa ma gandesc la ce-mi place si sa fac ceea ce simt. ciudat e, si asta m-a pus pe ganduri asta seara, ca nici cand sunt insotit nu ma simt mai in siguranta. desi "unde-s doi puterea creste" eu tot simt ca lumea se uita la mine, ma judeca, iar daca nu corespund ma va si arata cu degetul...
chestia asta mi se intampla doar prin locurile alea unde lumea se plimba, ca asa de la scara pana la ghena de gunoi n-am treaba ori cand sunt prin oras in interes de serviciu. cand stiu eu ca ma plimb pe undeva cu sute de oameni pe langa mine, atunci incep piticii mei sa se trezeasca si sa faca pe nebunii.
un alt motiv pt care nu-mi place sa merg prin mijlocul pietei ori al bulevardului e ca nu-mi face placere sa dau nas in nas cu oameni cu care nu am ce vorbi. eu nu prea ma lipesc de oameni si nici oamenii nu par sa se lipeasca de mine. in plus d'asta nici nu-mi plac discutiile alea clasice pe care le au oamenii care nu s-au mai vazut de mult timp "ce mai faci? pe unde mai esti? trebuie sa ne mai vedem etc." daca chiar vroiam sa ma mai intalnesc cu omul respectiv ramaneam prieten cu el ori nu ma feream de el pe strada. nu ca as avea ceva de ascuns ori ca mi-ar fi rusine sa-i raspund, dar nu-mi place falsitatea discutiilor de genu' asta purtate doar de dragul de a fi purtate si fara niciun interes personal. nu-mi place sa fiu manierat daca nu simt asta. si in plus d'asta ma plictisesc sa dau aceleasi raspunsuri tot timpul, chiar daca am parte de astfel de intalniri doar 1 data pe luna.

ca tot am adus vorba de oameni si de lipici... nici de geneza acestei chestii n-am habar, de ce mie nu-mi place sa ma lipesc de oameni, sa ma bag in sufletul lor ori sa tin cu dintii de o relatie? daca vad ca un om vrea sa vorbeasca cu mine sa se vada cu mine, iar pt mine omu' asta e ok, atunci sunt mari sanse sa devenim prieteni. dar daca nu simt din partea lui niciun interes pt mine eu nu fac nicio miscare pt a ne apropia, chiar daca mi-ar placea sa am o relatie cu el. dragoste cu forta nu se poate, neam! nu-mi place sa fortez nota atunci cand vine vorba de oameni cu care nu sunt prieten, mi-e frica sa nu exagerez si sa stric ceva. d'aia nici nu am multi prieteni si nu sunt un tip popular, ca nu-mi place sa ma bag aiurea in seama.