cum mi-am petrecut ziua

s-a fost si 13 aprilie, cea mai importanta zi din an. anu' asta mi-a fost o zi de pomina. in loc sa stau eu ca omu' si sa ma odihnesc, sa beau o bere si s-o frec aiurea pe net, ca daca nu merge tv outu' filme nu pot sa vad, a trebuit sa ma duc la tara si acolo sa ma cert cu sora lu' tata si s-o dau afar' din curte.
dar s-o parcurgem metodic:

"cate-un pic pic pic, pana n-o mai ramanea nimic"

m-am trezit eu de dimineata pe la 9, am stat nitel la calculator de am mai taguit niste discografii (m-am apucat de Marea copiere), apoi am mancat, am fost la serviciu de am luat masina si am plecat la tara. de data asta am fost singur ca mama o zis ca se simte rau si n-am mai luat-o. "mai bine" am zis eu, "stai acasa si fa de mancare ca sa ne cinstim si noi".
primu' lucru pe care l-am observat la tara a fost ca poarta cea mare fusese deschisa. "iar a venit sora lu' tata cu caruta si a mai furat ceva". apoi am vazut ce...ditamai stiva de lemne, vreo 4-5 metri cubi. am cautat apoi si bicicleta, dar nici aia nu mai era. chiar imi zisese finu' mai devreme la telefon ca a gasit un baiat care vrea s-o cumpere. pe moment am lasat-o asa si mi-am vazut de treaba. am dat de mancare la catel, am udat florile din fata casei si apoi am zis sa scot ceapa din gradina.
cand am vazut eu ca ceapa e destul de maricica si multa, am zis s-o scot pe toata si s-o iau acasa ca sa nu mai zica sora lu' tata ca vine sa o ude si ca vezi dom'ne da in greu. habar n-aveam ce urma sa se intample. m-a certat ea mama la telefon ca de ce am scos toata ceapa, ca o sa se usuce, ca de ce n-am intrebat-o si am scos-o de capu' meu... in fine, deja am scapat de jumatate din ea, ca i-am mai dat lu' fina, lu' mamaie si unei vecine, asa ca ceapa pusa de tata nu o sa ajunga la gunoi ci pe masa.
si cum scoteam eu asa la ceapa suna telefonul. SMS! n-are rost sa reproduc eu aici ce scria acolo, insa asteptam sa citesc acele cuvinte. stiam ca ele vor veni saptamana asta...stiam, voiam, imi doream, speram. si au venit si mi-au dat lumea peste cap. e tare interesant cum o picatura de cuvinte pot sa surpe tot muntele pe care eu am reusit sa-l cladesc. pe de o parte e fascinant si pe de alta e de rasu' curcilor cum lumea interioara a unui barbat se duce cu pluta pe apa sambetei pt ca stapanul are dintr-odata alte interese, diametral opuse. si p'asta o stiam, ca asa se va intampla. sunt slab, ce sa-i faci... bine ca ma cunosc si nu am cum sa ma iau prin surprindere ca apoi ma speriam eu de mine si ar fi fost cam nasol atunci, ca nu poti fugi din propria-ti piele. habar n-am ce va urma. ce va fi sa fie, sa fie!...caci oricum ar fi, va fi bine.
cate-un pic pic pic am inceput sa ma umplu de o stare de bine, ca in clipele alea cand sunt fericit, si m-am simtit dintr-o data mai puternic, mai nepasator fata de toate rahaturile care se intampla. asa ca mi-am premeditat vizita pe la sora lu' tata si cearta iminenta ce avea sa urmeze. am terminat eu toate treburile si m-am dus peste asta.

"mare ti-e gradina Doamne..."

- unde e bicicleta?
- am luat-o eu!
- de ce?
- ca e a mea
- de unde pana unde e a dvs.?
- e a mea ca a fost a lu' tata.
- bun! da' lemnele unde sunt? ca alea sunt din padurea lu' tata.
- p'alea tot eu le-am luat ca sunt din padurea de la parintii mei.
- da' nu ati facut succesiune si tata ramas cu padurea? inseamna ca e padurea lu' tata...
- ba nu! din lemnele alea am si eu dreptu' ca eu am renuntat la padure in favoarea lui bla bla bla
- bine...atunci sa-mi d-ati banii pe ele ca asa ati zis
- nu-ti dau niciun ban ca e dreptu' meu. si o sa iau si restu' de lemne si aracii.
- pai cum doamna sa luati aracii, ca aia sunt platiti de tata, facuti din lemnele din padure. chiar eu am fost cu el sa-i facem!
- uite asa bine, ca asa vreau eu. ti-i iau si p'aia (se uita ca proasta la mine si era toata un zambet) si o sa iau si mobila aia veche si recamieru' si un pat.
- atunci hai sa ti le iei si sa scap odata de tine d'acolo. nu ti-ar fi si rusine, sa vii sa furi d'acolo si sa-ti bati joc de munca lu' tata. cat te-a ajutat tata pe tine si tu vi acum sa-l furi.

eh...pai fututi tie ceapa si toate legumele din gradina, las' ca vezi tu. si m-am apucat sa ma iau de ea: "ca va bateti joc de noi, ca furati toate alea d'acolo din curte, ca n'aveti niciun drept acolo pt ca ati semnat atunci cand ati facut succesiunea etc." asta nu intelegea sub nicio forma. orice argument logic si legal ii aduceam ea imi invoca ca e si dreptu' ei, ca e casa parinteasca, ca ea a cedat in favoarea lu' tata la succesiune (desi au facut-o abia la un an dupa ce a murit mamaie si tata numai ca n-a luat-o la bataia sa-i spuna ce voia, ca ea nu zicea nimic), ca stie ea ce aranjamente a avut cu tata (desi el saracu' se intelegea cu ea mai mult din obligatie, ca avea grija de casa in cursu' saptamanii si d'aia i-a indurat toata bataia de joc pe care a facut-o).
am ajuns cu ea in curte. insa pe drum am tipat la ea din toti rarunchii ca sa ma auda tot satu' si sa afle cat de avara si nesimtita e sora lu' tata. lasand la o parte show-ul, femeia asta chiar a reusit sa ma scoata din minti. orice ii spuneam eu, ca nu are niciun drept asupra bunurilor lu' tata ea zicea "asa vreau eu! sunt ale mele!". dar cum bunul simt ma guverneaza chiar si atunci cand nu trebuie, am ajutat-o sa scoata alea din casa si sa le duca la poarta. ar fi trebuit sa i le azvarl de pamant, in scarba, sa o injur si sa o fac ca toate cele, da' am tacut din gura si am ajutat-o sa plece mai repede d'acolo.
toata intamplarea asta a fost oarecum tragi-comica. ea isi batea joc de mine si eu o ajutam si ii vorbeam cu "dvs.", imi murdaream hainele si transpiram ca ea sa plece mai repede d'acolo, o intrebam daca ia si aia si aia. eram parca niste gentlemani care-si baga unu' altuia pula-n gura cu stil si gratie. dupa ce am carat toate alea la poarta s-a dus sa-l ia pe barbaso care a venit cu ghiociu' nostru si cu magareata. i-am ajutat sa-si incarce "averile", am fost chiar si la ei in curte ca sa le dau jos. am facut asta tot din bun-simt, ca nu-mi venea sa stau si sa ma uit la o femeie cum se lupta cu mobila, dar si ca sa ma vada lumea ca ii respect desi ei ma fura pe fata. a chemat-o asta si pe sora-sa sa vina sa-i dea sifonieru'. chiar daca eu tipasem la masa si ma balacarisem cu ea si asta zambea la fel ca aia de a facut-o. erau amandoua atat de fericite ca se imbogatesc cu niste rahaturi vechi de acu' cinspe mii de ani ca puteam sa le injur cu "fututi" si cu "pula" ca ele n-ar fi avut vreo jena sa continue. nu conta ca eu continuam sa o dau afar' din curte, sora asta a lu' tata se bucura ca ia niste paturi pe care oricum nu are unde sa le bage in casa. d'aia le-a si lasat afara sub polata :))
mi-a lasat ea mie cheile de la lacate, da' parca m-as invoi o zi de la serviciu ca sa ma duc acolo si sa le schimb pe toate, ca poate mai are ea vreun rand de chei pe undeva. si daca tot ma duc, parca as face un drum si pana la politie ca sa-i reclam ca m-au furat. nu d'alta, da' sa-i fac de ras in tot satu' si sa le arat ca daca vreau eu pot sa fiu mai al naibii decat ei si sa ies in castig. nu cred eu ca legea e atat de proasta incat sa-i dea crezare unui om care isi justifica proprietatea asupra unui obiect prin "e al meu ca asa vreau eu!".
asa-mi vine sa ma judec cu astia si sa le iau si hainele de pe ei, da' nu am timp si nici nu-mi vine sa cheltui banii lu' tata pe prostii. ma oftica foarte mult nonsalanta si dobitocia cu care ea spunea ca toate alea sunt ale ei. poate cu politia sa ma duc si sa-i iau zambetu' ala enervant de pe fata, ca logica si tipetele mele nu au reusit. nu ca logica mea n-ar fi fost corecta, da' femeia asta e atat de ofticata acum ca nu a cerut mai mult la succesiunea cu tata, incat e in stare sa spuna orice nerozie lipsita de sens si plina de prostie, incat n-o mai intereseaza ca se face de cacat atata timp cat mai pune mana pe cate ceva. trebuia sa-i spun cum m-a invatat tataie "bine femeie, ia-le tu pe toate ca dupa ce o sa mori o sa ti le bag pe toate in cosciug sa le iei cu tine pe lumea ailalta sa le folosesti s'acolo".

"cine mai are bun simt in ziua de astazi?!"

pe mine m-a binedispus toata tarasenia asta. mai ales ca ma simteam puternic :) de bine ce ma simteam trebuia sa vorbesc cu cineva, sa impartasesc din starea mea de bine. si am sunat si am vorbit si ne-am facut urari si am fost volubil (poate chiar peste masura) si ea a zis "nu mai fi copilaros ca d'asta nu te ia lumea in seama si nici fetele" si eu am raspuns "dar eu merg pe principiul bunului simt..." si ea m-a inchis "da' cine mai are bun simt in ziua de azi?!".
...asa e, cum zice ea. da' nu degeaba sunt eu in felu' in care sunt. cred intr-o lume buna, normala, condusa de principii morale si de respect, iar felul meu de-a fi e intocmai cu ceea ce cred.

si inca ceva: nu conteaza unde te nasti, ci conteaza ce fel de om esti si cum cresti. daca toate astea sunt bune, intr-o zi te poti duce cu un Lambo la tara.
eu nu cred ca o sa fac asta vreodata...