sunt prost.
dar nu sunt prost ca si cum as fi natang (asta e o alta poveste).
ma simt prost.
dar nu e ca si cum m-ar durea ceva sau m-as simti rau.
pur si simplu sunt pus in fata unei situatii ce cu greu mi-o pot inchipui ca situatie, daramite sa mai si cred ca exista si ca, culmea, mai e si adevarata. vorbesc nonsensuri caci nonsensuri gandesc pt ca nonsensuri am impresia ca am vazut...doua lumi paralele intersectate.
si ca sa fie treaba treaba, in doua lumi (dar de o alta factura) paralele imi vine sa ma arunc cu capul inainte.
luni, septembrie 14
| d |
