am ajuns eu la concluzia ca cel mai bun lucru pe care-l poate face un om este sa nu asculte de nimeni.
sa nu asculte de nici un om ci doar de el insusi, sa asculte doar de sufletul lui, de ratiunea si instinctele lui. e plina lumea de oameni "binevoitori" si atotstiutori care iti pot spune oricand si la orice ora pe ce drum sa o apuci in viata, dar NICI UNUL din acesti oameni nu va tine cont de tine in momentul in care te va sfatui.
nu conteaza ca in fata lui esti tu sau X ori Y, el aceleasi sfaturi le va da indiferent de om...iar asta mi se pare un mare rahat! nu suntem masini sau roboti astfel incat sa functionam toti dupa aceeasi schema, suntem oameni si fiecare in felul lui e unic. asa ca omul care spune "fa ca mine ca eu stiu mai bine" e cel mai mare mincinos din lume.
zilele astea am tot avut parte de discutii d'astea, in care oamenii imi spuneau ca ce fac eu nu e bine si ca o sa ajung la vorba lor. ca la ce-mi trebuie mie munte, ca ce fac eu cu bicicleta, ca dupa ce o sa ma insor o sa uit eu de toate astea, n-o sa-mi mai stea mintea decat la rate, copii si chestii familiale.
primul instinct a fost sa-i cred pt ca ei sunt oameni insurati si deci parerea lor e avizata.
dar am stat eu dup'aia sa cuget asupra lor, cine sunt ei oamenii care ma invata pe mine de bine. pai eu sunt diferit de oamenii astia, eu nu sunt ca ei iar ei nu sunt ca mine...avem alte valori, alte placeri, alte scopuri in viata iar intensitatea o masuram diferit.
hai sa zic totusi ca o sa ajung si eu ca ei dupa ce o sa incep sa impart viata cu cineva si o sa creez una noua. habar n-am, pun si eu raul inainte :) dar...am vazut ca exista oameni care nu s-au schimbat dupa ce si-au facut familie, am vazut cu ochii mei o familie cu copilul in varsta de 2 ani pe munte, am auzit de oameni care in continuare s-au ocupat de pasiunile lor.
asa ca oamenii astia de ce pot si eu nu as putea? de ce sa-i ascult pe ceilalti cand vad foarte clar ca se poate si altfel?
sa ma scuteasca toti cei cu sfaturi si indicatii pretioase, sa-si traiasca ei vietile lor asa cum cred de cuviinta, caci pe viata mea eu sunt stapan.
joi, iunie 11
thou shalt not listen to nobody
scris de 1307 la ora 8:13:00 p.m.
tag-uri: d'ale vietii, indicatii pretioase, oameni, observatii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bravo treispeule!
RăspundețiȘtergerecateodata e putin infricosator sa simti ca ai ramas fara aliati, ca nu mai e nimeni acolo caruia sa-i povestesti ce s-a mai intamplat si sa-i ceri un sfat... chiar daca in acelasi timp castigi o batalie dupa alta pe cont propriu, fara a tine cont de parerile nimanui altcuiva.
RăspundețiȘtergereCel mai bun sfat pe care l-am primit este să nu ascult de niciun sfat. Câteodată ai nevoie de o idee, dar decizia finală trebuie să-ţi aparţină.
RăspundețiȘtergereDacă o să renunţi la pasiunile tale o să devii bătrân. Cred că mai bine rămâi copil...
am spus-o de mai multe ori ca imi vine sa ma iau la bataie cand sunt in situatia sa dau sfaturi. nu-mi place sa dau sfaturi insa imi place sa ascult ce spun altii chiar daca nu fac ce mi se spune. eu cred ca trebuie sa ascultam si alte opinii (nu sfaturi). in felul asta vom putea observa si celelalte fatete ale problemei fara sa ne dam cu capul de toti peretii tot experimentand.
RăspundețiȘtergereopiniile sunt una, iar sfaturile alta.
RăspundețiȘtergeredaca oamenii care ma sfatuiesc nu mi-ar desconsidera actiunile in favoarea parerilor lor, altfel as sta de vorba cu ei ;)