in 10 minute am intrat la facultate

citind-o pe madam Didulescu si ale ei 10 minute care i-au schimbat viata, m-am pus intr-o rana ca sa ma gandesc si eu la cele 10 minute ale mele, ca nu se poate sa nu am si eu niste minute care sa-mi fi schimbat viata. de fiecare data cand stau sa ma gandesc la faze d'astea cruciale nu-mi amintesc mai nimic si asta pt ca odata ce au trecut aceste clipe ele isi pierd insemnatatea ce-a fost a fost si nu are rost sa dezgrop mortii, cam asa venind treaba.

totusi...mi-am adus eu aminte cum am reusit sa intru la facultate, cum in 10 minute am devenit student dintr-un fraier care nu reusise sa intre pe niciunde.
dupa ce am terminat liceul am dat eu la doua facultati, ambele de profil uman, una de Litere si cealalta de Jurnalism. cum nu stiam ce facultati sunt pe lumea asta, ce meserii exista, care sunt mai bine platite si ce capacitati profesionale am eu, m-am inscris la singurele facultati tangentiale cu personalitatea mea. pe vremea aia aveam impresia despre mine ca stiu a scrie, ca vreau si m-as pricepe sa balmajesc la radio si faze d'astea.
dar veneam dupa un bac de care nu-mi pasase absolut deloc (din motive de coracon-ita), asa ca nici pt admitere nu m-am strofocat cine stie ce. concurenta era destul de mare la ambele facultati, cate 4 oameni pe unul din cele 100 de locuri puse la bataie.
m-am dus la examene, am scris ce am stiut eu mai bine si bineinteles ca n-am reusit sa ma incadrez in alea 100 de locuri la nici una dintre facultati. eram printre ultimii zece si colo si colo. nu mai stiu acum ce planuri de viitor imi facusem eu la aflarea vestilor, cred ca ma gandeam probabil ca o sa mai incerc in toamna sau ceva de genu' asta.
acasa s-a lasat cu tristete, cu lăcrămi si oftaturi ca baiatu' n-a reusit sa se faca student. bine ca nu s-a lasat cu certuri. terminand cu liceul si cu admiterea nu mai aveam nici o ocupatie la orizont, stateam si o frecam aiurea p'acasa. neavand ce face am zis sa ma duc totusi pe la facultati ca sa-mi iau dosarele inapoi ca nu se stie cand voi mai avea nevoie de hartiile alea pe care dadusem o groaza de bani ca sa le legalizez.
mai intai m-am dus la facultatea de Jurnalism. "sarumana, am venit sa-mi ridic dosarul. de ce sa ti-l ridici, ai picat? nu, n-am picat, dar n-am reusit sa intru pe loc ca am luat 5 si ceva. fugi ma de aici ca ai intrat, cum te cheama?" i-am spus lu' tanti cum ma cheama si ea imi arata ca numele meu apare pe lista de admisi. marisera aia numarul de locuri ca sa bage toata pleaba si asa am reusit si eu sa ma fac student. la fel se intamplase si la Litere dar acolo nu m-am mai dus ca era facultatea grea si pt tocilari.
acasa bucurie mare, a intrat baiatu' la facultate :)) am intrat eu printre ultimii, dar primul an l-am terminat printre primii (am fost primul baiat dintre cei de la cu taxa). apoi am vazut eu cum sta treaba cu cartea si profesorii, cu colegii, cu meseria si pana in anul patru mi-a palit de tot flacara de nu mi-a mai pasat nici de licenta.

si uite asa m-am facut eu student, ca m-am dus sa-mi ridic dosarul.
daca nu ma duceam cine stie pe la ce facultate ajungeam in toamna si ce destin as fi avut apoi, ca eu habar n-aveam ca se marise numarul de locuri astfel incat sa ma cuprinda si pe mine si ma trezeam dup'aia ca stau acasa ca fraieru' desi fusesem admis.

buna sau rea, nu stiu cum mi-a fost facultatea si experienta ei. nu stiu daca as fi fost mai bine, daca as fi fost cu viata tot aici sau in alta parte pt ca n-am intrat din prima acolo unde voiam. cert e ca facultatea asta a reprezentat un pas important din viata si destinul meu, iar eu am ajuns la facultate datorita acelor 10 minute petrecute la secretariat, cand m-am dus sa-mi ridic dosarul.
sunt omul de acum pt ca am trait ceea ce a fost.