primavara fiind, cu bicicleta paduri cutreieram

pt ca e frumos afara, pt ca bicicleta mea e tocmai iesita din service, pt ca e week-end, pt ca am descoperit un traseu fain, am zis sa-mi scot mandra la plimbare si sa ne simtim bine impreuna.

in cifre, iesirea de astazi suna cam asa: am stat plecat 5 ore din care am pedalat efectiv 3 ore si 33 de minute (si 41 de secunde) in care am parcurs 47,65 km cu o viteza medie de 13,3 km/h, viteza maxima fiind de 37 km/h.

am plecat cu bicicleta croit sa descopar ce se ascunde in padurea de la marginea unui sat de langa oras, si unde duc cararile ce o strabat.
io cand ma plimb pe undeva (oras / padure / munte) am un singur plan si anume, sa merg tot timpul inainte si sa nu calc pe acolo pe unde am fost deja (asta doar daca ma pierd, ceea ce nu e de dorit). asa ca am intrat in padure si am mers incotro am vazut cu ochii. la un moment dat, drumul s-a terminat si am luat-o pe unde am crezut eu de cuviinta. numai ca si acel drum s-a terminat, trezindu-ma astfel ca trebuie sa imping bicicleta de la spate ca sa ajung la lumina, ca eu eram la poalele dealului pe care se intindea padurea. sus am reusit sa dau de un drum pe care l-am si urmat, bucuros ca totusi nu ma voi pierde in padure.
sincer sa fiu, habar n-aveam pe unde eram. no fuckin' clue :D ma bucuram cand mai vedeam cate un gunoi aruncat pe ici pe colo, caci asta insemna ca pe acolo circula oameni. bineinteles ca n-am mers tot timpul pe acelasi drum si schimbam mereu ruta in functie de traseul care imi facea mai frumos cu ochiul.
vreo 7-8 km am facut prin padure si am stat aproximativ 3 ore. nu m-am grabit, am mers incet, am admirat peisajul, am mancat un mar si doua sandvisuri cu paine neagra si Finetti, m-am odihnit, am facut poze, am filmat, am raspuns la telefon, am ascultat pasarelele.
traseul a fost in mare parte plan sau in usoara coborare, asa ca nu am avut parte de catarari care sa ma rupa de puteri. m-am descurcat bine si pe portiunile mai greu de abordat, nu am cazut si nici n-am impins la bicicleta :D
mai spre final asa m-am intalnit si cu un nene in padure, un hot de lemne care mi-a spus ca nu mai am mult pana la urmatorul sat. l-as fi pozat, dar imi era frica sa nu faca urat si sa ma iau cu el la harta. la iesirea din padure am dat peste un alt hot de lemne care era cu caruta plina. cand m-a vazut ca fac poze se cam speriase, credea ca sunt de la Ocolul Silvic. dup'aia ma tot batea la cap ca eu sunt spion si ca o sa ma spuna la politie. aflandu-ma Dumnezeu stie unde, nu prea am avut coaie (mai si statusem o groaza de timp in sa :D) sa-l intreb de vorba si despre lemne, asa ca l-am lasat sa balmajeasca si nu l-am bagat in seama.

ajuns aproape de civilizatie si de sat am vrut sa-l fotografiez de pe dealul din varful lui, caci satul se afla mai exact intre dealuri (cel pe care ma aflam si cel pe care era padurea), oferindu-mi astfel cadre destul de consistente. numai ca ceea ce eu fotografiam, casele si imprejurimile, erau "averile" hotilor de lemne care imediat au pus ochii pe mine.
mai aproape de locul in care ma aflam era o casa d'aia din paie, lemne si lut, asa cum se obisnuia pe vremuri la tara (doar ca asta avea in plus antena DigiTV). am facut poze la casa, am facut poze la imprejurimi si m-a vazut o tanti care statea in curte. i-a spus lu' barbaso ca "uite, ala cu bicicleta ne filmeaza". a venit barbatul la mine si m-a intrebat de unde sunt. i-am spus care e rostul meu p'acolo si s-a linistit cand si-a dat seama ca nu sunt padurar ori politist si m-a lasat sa fac cate poze vreau.
dar daca eram padurar, ma linsa pt ca m-am apropiat de cuibul lui de hot nenorocit de lemne ce e?
am inaintat spre varful dealului, ca de acolo se vedeau foarte bine imprejurimile, insa m-am expus astfel tuturor hotilor din sat care au trimis un pampalau la mine sa ma intrebe de ce fac poze, ce am de gand cu ele si de unde sunt, politie sau Ocol. faza a fost destul de naspa si cu emotii pt mine, ca ala putea oricand sa-mi smulga camera de pe bicicleta, sa ma pocneasca si sa ma jefuiasca. mi-am pastrat totusi calmul astfel incat totul sa para natural si n-am fugit cand am vazut ca tipul urca dealul la mine. am zis ca cel mai bun lucru e sa stau si sa vorbesc cu el ca sa-i dau de inteles ca n-am nimic de ascuns si ca pozele pe care le fac sunt pur si simplu poze de excursie, nu de spionaj. aia de jos tipau la el ca sa-mi ia camera, asta imi zicea ca nu plec nicaieri, ca sa vina lumea sa ma ia in primire si mi-a pus mana pe ghidon. i-am explicat frumos ca nu ma duc cu pozele la politie, ca ele sunt doar pt mine si cand mi-a eliberat bicicleta i-am dat pedala ca sa plec mai repede d'acolo. am scapat bine, ca tocmai urcau alti tipi din partea cealalta a dealului si ii auzeam cum zic "uite-l ba ca fuge". bine...eu nu fugeam efectiv, dar nici incet nu mergeam.
ca sa nu am probleme, n-am mai luat-o pe drumul pe care voiam pt ca insemna sa ma intalnesc cu tipii care strigau ca fug, asa ca am taiat-o de-a dreptul in jos pe deal. coborarea a fost faina, ca mi-a solicitat indemanarea :D

am reusit in final sa ajung la asfalt si de acolo mai departe acasa. am mai avut de parcurs totusi vreo 20 km pe care i-am facut cam intr-o ora si 20 min, ca eram taaare obosit si picioarele pareau sa nu ma mai tina. am folosit astfel un angrenaj foarte subtire (penultimele doua pinioane, de la mic la mare) fata de cel obisnuit.

iar cand am ajuns am mancat, m-am spalat si am iesit in oras, la o bere si o bila cu prietenii. cred ca maine o sa resimt efortul depus astazi :D

concluzia drumetiei ar fi ca trebuie sa-mi iau la mine si un pachet de tigari ca sa momesc oamenii si un spray paralizant ca sa-i potolesc in caz ca situatia devine chiar naspa. era bun un caine d'ala fioros :D

asta-i melodia pe care am avut-o in cap toata ziua:

(Soulfly - Prophecy)