imi doresc sa ma fii nascut prost

gandesc in timp ce plang, gandesc in timp ce fac sex, gandesc in timp ce gandesc, gandesc in timp ce muncesc, gandesc in timp ce urlu, gandesc in timp ce arunc pamant in groapa, gandesc in timp ce dansez, gandesc in timp ce ma uit la film, gandesc cand nu trebuie sa gandesc, gandesc cand ma ploua si ma bate vantul, gandesc cand urc pe munte.

oare cand n-o sa mai gandesc si o sa ma las prada emotiilor si o sa traiesc in bataia vantului si o sa las ploaia sa ma ude fara ca eu sa ma mai gandesc la toate astea? ratiunea e cel mai bun prieten al meu, insa e atat de parsiv incat mi-o trage pe la spate de fiecare data cand mi-e lumea mai draga. sa renunt la el nu pot, sa ma cert cu el nu pot. as putea sa-l aburesc dandu-i alcool sa bea, dar ar trebui sa devin un alcoolic si nu vreau asta, chiar daca Ben Sanderson e unul din eroii mei.
cea mai tare faza cu mine si mintea mea s-a intamplat acum 8 ani cand am plans pt ultima oara (exceptand acest an care nu vreau sa se puna). stateam pe canapea, plangeam, ma tanguiam, si ma gandeam ca am deranjat carpeta aia, sau cum naibii ii zice, de peste canapea. si plangeam si aranjam la carpeta si radeam de mine cat pot fi de penibil, ca nici sa mai vaicaresc cum trebuie nu sunt in stare.
mi-ar fi bun un Fight Club, dar mi-e frica sa nu ma lovesc prea rau si apoi sa stau prin spitale. n-am bani de spagi si nici sa ma ploconesc nu-mi place. ca asa mi-ar face foarte bine o bataie...adrenalina, refulare, descatusare, instincte, putere. bataia ar fi cea mai potrivita si chiar mai buna decat sexul.

si cum am ajuns eu sa ma gandesc la astea?
am ramas mut de uimirea in fata fotografiei unei fete frumoase cu parul negru ondulat si pielea neteda.
da, imi place fata, as vrea sa fiu cu ea. si de-as fi, as face ceva cu ea, m-as putea eu pierde printre buclele ei, m-as putea eu tavali pe pielea ei? nooo, pt ca nu m-as putea abtine sa nu gandesc, si as omori astfel orice urma de pasiune, de simtire din mine.

mai bine ma nasteam prost...ma multumeam cu ce primeam, nu cautam sa am mai mult si mai bun, luam lucrurile asa cum erau si nu mai gandeam asupra lor.
vad acum ca am mai scris despre asta. naravul din fire nu are lecuire, ce sa-i faci?! prost n-am devenit de atunci si pana acum, dar am devenit searbad iar asta e si mai nasol decat a nu fi prost.
am asa o stare de sedare sufleteasca, dar fata de aia care sunt setati de narcotice eu unu' ma pot misca, ma pot da jos din pat, pot alerga. am energie in trup, dar avand sufletul sedat nu-mi mai vine sa ma misc in nici o directie.

din pacate, eu nu ma pot pierde...