dreptul la cuvant

simt nevoia de a-i da si ei dreptul la cuvant. bine, eu sa fiu reprezentantul ei ca doar n-o fi s-o invit sa scrie aici :))
ma gandeam asa ca daca cineva care ar citi tot blogu' asta, si astfel tot ce am scrie eu despre ea, ar putea avea o reactie de genu' "ce rea e asta, uite cat tine asta la ea si ea nimic" si reactia sa fie cat se poate de pertinenta si de intemeiata. asta asa e si chiar cred ca asa ceva reiese din ce-am scris.

DAR...dar ea mi-a zis mie ca niciodata n-o sa fie nimic intre noi, mi-a spus ca nu se simte atrasa de mine, mi-a spus ca daca s-ar fi intamplat asta mi-ar fi aratat-o intr-un mod evident si nu intr-unul incert si nesigur, asa cum am crezut ca s-a intamplat. mi-a spus clar asta doar ca eu n-am vrut sa o cred si mi-am asumat riscul de a ma intalni in continuare cu ea si de a pune botul la semnalele ei, care semnale au fost cateodata atat de diferite de tot ceea ce-mi transmisese ea pana atunci incat am crezut ca am de-a face cu Dr. Jekyll & Ms. Hyde sau Estella, cum mi-a placut mie sa-i spun. si acum cred asta, doar ca Dr. Jekyll m-a enervat la culme si nu vreau sa mai fiu bun cu el.
deci...asta-i baiul, ea mi-a spus sa nu beau otrava iar eu n-am ascultat-o si am baut. vina e a mea si astfel nimeni nu poate fi invinovatit in acest caz.