ganduri de indragostit

m-am apucat sa citesc o carte, "Eseuri de indragostit" de Alain de Botton. imi place la nebunie! as putea chiar spune ca o ador :) de la "Strugurii" lu' Zully incoace nu am mai simtit o asemenea placere de a citi. si culmea e ca in ambele carti ma regasesc pe mine cu ea :D

cartea e despre un personaj care se indragosteste de o fata adorabila pe nume Chloe, iar personajul asta isi analizeaza dragostea din toate punctele de vedere: sentimental, rational si filosofic. exact cum fac si eu, si d'aia imi place atat de mult cartea pt ca parca ar fi despre mine cu ea :)) ca asa sunt si eu, o iubesc si in acelasi timp ma gandesc la toate cele cate sunt pe lumea asta si pot avea legatura cu dragostea mea. la fel ca si personajul imi analizez motivele pt care m-am indragostit, de ce si ce imi place la ea, cum e posibil ca o fata minunata ca ea sa iasa cu unul ca mine si tot felul de faze d'astea.
m-am oprit acum la partea in care cei doi fac dragoste si ea incepe sa-si arate sentimentele pt el, iar personajul asta se simte tare ciudat pt ca nu-i vine a crede ca ea, idolul iubirii lui, si-a intors faţa catre el si il primeste cu bratele larg deschise. la treaba asta m-am gandit si eu "dar daca intr-o zi ea o sa-mi spuna te iubesc! si o sa ma ia in brate, ce mai fac atunci?"...

e nemaipomenit de fain sa fii indragostit si e al naibii de distractiv sa si citesti despre toate gandurile care-ti trec prin cap in acele momente. in mod normal n-ar trebui sa gandesti atunci cand iubesti, dar iata ca eu si autorul cartii o facem. un alt motiv de bucurie pt mine a fost sa aflu ca nu sunt singurul "nebun" care isi intoarce dragostea pe toate partile si o analizeaza pana in panzele albe. te simti mai linistit atunci cand vezi ca nu esti singurul :D

nu stiu cum s-or simti femeile citind aceasta carte, dar eu ca barbat ma simt foarte bine. mai ales ca fata mea e la fel de frumoasa si de minunata (el o numeste adorabila) precum fata lui, Chloe. ce sa mai...ma apuca asa un dor si o pofta de a o imbratisa de nu pot povesti :))

apropo de ea...azi am vazut-o prin oras. era singura (yes!) insa la o distanta destul de mare fata de mine. n-am alergat dupa ea si nici n-am mai strigat-o, stiam ca n-o sa vrea sa ramana cu mine si cu baietii asa ca am preferat s-o admir si sa ma mandresc de mine si de ochii mei cat de vigilenti sunt ei si cum o pot recunoaste pe ea dintr-o mie de femei. adevaru' asta e...ca de la orice distanta, fie ca am sau nu ochelarii la ochi, eu o vad si o recunosc. si strig in mine "uite-o! e fata mea :)"