am ajuns la varsta insuratorii

mai devreme, cand am venit din oras, m-am intalnit la scara cu o vecina care isi legana nepotelul in carucior. am vorbit despre copilas dupa care m-a intrebat "pe tine cand o sa te vad cu copil?"
.............

mda...ca sa am copii trebuie mai intai sa ma insor, iar ca sa ma insor trebuie mai intai sa am cu cine.

se pare ca am crescut, ca sunt destul de mare, ca prea ma intreaba lumea cand ma insor. 2 persoane m-au intrebat azi daca sunt insurat si probabil ca de acum incolo or sa ma intrebe si de copii.
in mod sigur am ajuns si eu la o varsta. desi nu simt deloc asta, desi nu prea constientizez, in mod sigur am ajuns la varsta la care oamenii se aseaza la casele lor. mie imi vine sa rad cand scriu asta caci nu-mi vine a crede de mine ca am ajuns la varsta aia la care oamenii incep sa se casatoreasca, sa-si faca casa si copii si familie. eu sunt inca in copilarie, copilaresc si cred in continuare in Mos Craciun si in pasarelele care canta atunci cand te saruti cu fata pe care o iubesti. chiar daca incet incet incep eu sa-mi dau seama cum stau lucrurile cu viata asta si incerc sa ma aliniez ordinii mondiale parca tot un copil raman in adancul sufletului.
adevaru' e ca la varsta mea tata era insurat demult. iar majoritatea prietenilor mei ori sunt casatoriti ori sunt cu un picior in fata ofiterului Starii Civile.

sincer sa fiu, mi-ar placea sa fiu insurat...sa vin seara acasa si sa-mi puna nevasta de mancare, sa ma joc cu copii, sa ma uit cu familia la filme. tre' sa fie misto sa ai cu cine-ti imparti viata...
mai ales ca mi s-a ghicit in palma ca eu ma voi casatori din dragoste. mi s-a mai ghicit ca voi avea o cumpana nu stiu cand. eu zic ca am avut-o, asa ca urmatoarea chestie pe lista e insuratoarea :))