prost sa fiu misto ar fi

o mare dorinta de-a mea e sa ma fii nascut prost.
sa devin e prea tarziu si cam imposibil.

era mai bine daca ma nasteam prost (nu ca acum as fi vreun destept, da' chiar prost nu sunt, ci doar fraier) caci as fi dus o viata simpla, nu m-as fi impiedicat de tot felul de principii, nu m-ar fi interesat cum e corect si drept si as fi urmat orice cale intru indeplinirea dorintelor, n-as mai fi fost pretentios si m-as fi multumit cu ce as fi primit, nu mi-as fi dorit mai mult si astfel nu as mai fi trait cu lipsuri. asta e principalul motiv pt care eu imi doresc sa ma fii nascut prost, caci prost fiind as fi acceptat orice imi oferea soarta si deci as fi avut tot ce-mi doream.
si daca m-as fi nascut prost nu as fi gandit atata, asa cum fac acum de am ajuns sa despic si despicatura firului in patru. mi s-a luat, sincer, sa stau sa judec si sa analizez cam fiecare lucru pe care-l fac. ma apuca rasu' cand imi aduc aminte cum penultima data cand am plans stateam pe canapea, plangeam si in acelasi timp aranjam cuvertura pe care o deranjasem cu foiala mea lacrimoasa :)) de rasu' curcilor am fost la faza aia :D