nocturne aberatii bicolore

in loc sa ma culc stau pă net de nebun. scriu mail, dau search pe google dupa om cunoscuti, ma apuca nostalgia si uite asa parca-mi vine pofta sa mai scriu cate ceva din mine.

ma gandeam eu azi dupa ce am terminat de dansat, ca pot fi dat ca exemplu de om "nesocial" sau cel putin un om dificil de integrat intr-un grup, un om dificil de apropiat de un alt om. pt ca simturile mi s-au tocit, pt ca instinctele mi s-au anihilat si pt ca niciodata n-am stiut exact cum se face asta, mi-am pierdut cred ca orice urma de dorinta de apropiere, de convietuire in doi. am ajuns atat de hedonist incat m-am transformat intr-un egoist care nu actioneaza decat pentru propria-i placere si bunastare. am ajuns sa ma simt atat de bine in propria-mi piele incat nu-mi mai vine s-o parasesc. tot ce fac fac pt mine, tot ce-mi iau e pt mine, ma gandesc numai la mine si la fericirea mea.
ideea e ca atunci cand va fi sa spun "tu si eu", cred ca in mintea mea va fi mai mult "eu".

sincer sa fiu, mai sus am scris niste rahaturi! nu pot sa-mi termin ideea pt ca eu singur m-as contrazice. adevaru' e ca nu pot fi si alb si rosu in acelasi timp. cand sunt alb nu pot vorbi despre cum sunt cand sunt rosu si invers. acum sunt alb, rosu am fost anu' trecut. acum nu mai stiu cum e sa fiu rosu si d'aia imi vine sa-i dau inainte cu descrierea vietii in alb, dar pt ca imi impun sa fiu corect si sa judec drept imi dau seama ca daca as continua sa scriu ce am inceput mai sus m-as invarti aiurea in cerc.
poate cand voi defini niste granite intre cele doua culori atunci voi reusi sa ma gandesc strict la fiecare in parte fara sa mai calc peste hotarul celeilalte.

o alta idee e ca nu sunt un perpetuum mobile ca sa ma misc intr-una fara combustibil ori o sursa de energie. chiar daca pana acum am alimentat doar cu pipeta, e nevoie si de un plin facut cu palnia sub forma de buze.